Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.051 din 13 noiembrie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 8 alin. (7) si art. 43 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 826 din 4 decembrie 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Antonia Constantin - procuror
Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 alin. (7) şi <>art. 43 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Navol" - S.A. în Dosarul nr. 593/116/2006 al Tribunalului Cãlãraşi - Secţia civilã.
La apelul nominal se prezintã autorul excepţiei, prin avocat, lipsind celelalte pãrţi, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Reprezentantul autorului excepţiei solicitã admiterea acesteia, în conformitate cu concluziile formulate în scris.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, fiind invocatã în acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 25 iunie 2007, pronunţatã în Dosarul nr. 593/116/2006, Tribunalul Cãlãraşi - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 alin. (7) şi <>art. 43 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 , excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Navol" - S.A. în cauza ce are ca obiect judecarea unei cereri de deschidere a procedurii insolvenţei.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã prevederile <>art. 8 alin. (7) din Legea nr. 85/2006 încalcã dispoziţiile art. 1 alin. (5), art. 24 alin. (1), art. 124 şi art. 142 alin. (1) din Constituţie, precum şi ale art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, întrucât reglementeazã posibilitatea judecãtorului-sindic de a nu suspenda judecarea cauzei pânã la soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate. Autorul excepţiei criticã şi "arbitrarul normei dispositive (va putea sã nu dispunã)", care contravine principiului potrivit cãruia Curtea Constituţionalã este garantul supremaţiei Constituţiei.
O altã criticã de neconstituţionalitate constã în susţinerea cã prevederile <>art. 43 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 contravin dispoziţiilor art. 16 alin. (1) şi (2), ale art. 20, art. 44 alin. (1) şi (2), ale art. 45, 53, 135 şi art. 136 alin. (5) din Constituţie, ale art. 6 paragraful 1, ale art. 13, 17 şi 18 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, precum şi ale art. 1 din Protocolul adiţional la Convenţie. Se apreciazã cã mãsura suspendãrii de la tranzacţionare a acţiunilor societãţilor listate cu începere de la data comunicãrii cãtre Comisia Naţionalã a Valorilor Mobiliare a hotãrârii de deschidere a procedurii insolvenţei, pânã la data admiterii planului de reorganizare, respectiv pânã la intrarea în faliment, reprezintã o încãlcare a exercitãrii dreptului de proprietate al acestor societãţi.
Se susţine cã, faţã de aceste încãlcãri ale textelor constituţionale, <>art. 43 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 ar trebui reformulat astfel încât sã înlãture echivocul şi sã permitã majorarea capitalului social al debitorului în orice moment al procedurii.
Tribunalul Cãlãraşi - Secţia civilã considerã cã excepţia ridicatã este neîntemeiatã, întrucât suspendãrile prevãzute de reglementãrile criticate, apreciate ca fiind neconstituţionale, sunt reguli excepţionale, aplicabile restrictiv.
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. În esenţã, se aratã cã atât prevederile <>art. 8 alin. (7) din Legea nr. 85/2006 , cât şi cele ale art. 43 alin. (1) din aceeaşi lege nu contravin dispoziţiilor constituţionale invocate în susţinerea excepţiei.
Avocatul Poporului considerã cã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor legale criticate sunt constituţionale. Se aratã cã sunt respectate atât prevederile din Constituţie, cât şi cele din dispoziţiile internaţionale, invocate de autorul excepţiei.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei îl constituie dispoziţiile art. 8 alin. (7) şi <>art. 43 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006, cu urmãtorul conţinut:
- <>Art. 8 alin. (7) din Legea nr. 85/2006 : "Prin derogare de la <>art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicatã, judecãtorul-sindic va putea sã nu dispunã suspendarea cauzei, în situaţia în care dispoziţiile a cãror neconstituţionalitate se invocã au fãcut obiectul cel puţin al unei decizii pronunţate de Curtea Constituţionalã."
- <>Art. 43 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 : "Ca urmare a deschiderii procedurii şi pânã la data confirmãrii planului de reorganizare, acţiunile societãţilor emitente, în sensul <>Legii nr. 297/2004 privind piaţa de capital, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, se suspendã de la tranzacţionare cu începere de la data primirii comunicãrii de cãtre Comisia Naţionalã a Valorilor Mobiliare."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã urmãtoarele:
În legãturã cu susţinerea cã <>art. 8 alin. (7) din Legea nr. 85/2006 încalcã prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (5) referitoare la respectarea Constituţiei, ale art. 24 alin. (1) referitoare la garantarea dreptului la apãrare, ale art. 124 privind înfãptuirea justiţiei şi ale art. 142 alin. (1) referitoare la rolul Curţii Constituţionale, precum şi cele ale art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale care prevãd dreptul la un proces echitabil, Curtea constatã cã este neîntemeiatã.
Prin <>Decizia nr. 293 din 22 martie 2007 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 292 din 3 mai 2007, şi prin <>Decizia nr. 478 din 17 mai 2007 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 422 din 25 iunie 2007, Curtea a respins excepţia de neconstituţionalitate referitoare la <>art. 8 alin. (7) din Legea nr. 85/2006 şi a reţinut cã nu este încãlcat art. 142 alin. (1) din Constituţie. Totodatã, s-a constatat cã, prin derogare de la dispoziţiile <>art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , aceastã reglementare corespunde scopului şi caracterului special al procedurii insolvenţei, asigurând celeritatea necesarã acestei proceduri, fãrã a leza în niciun fel rolul Curţii Constituţionale de garant al supremaţiei Constituţiei şi de unicã autoritate de jurisdicţie constituţionalã în România.
Prin <>Decizia nr. 378 din 17 aprilie 2007 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 342 din 21 mai 2007, Curtea a reţinut cã dispoziţiile <>art. 8 din Legea nr. 85/2006 constituie norme de procedurã a cãror stabilire, potrivit prevederilor art. 126 alin. (2) din Constituţie, intrã în atribuţiile exclusive ale legiuitorului. În virtutea acestor prerogative constituţionale, legiuitorul, în considerarea unor situaţii deosebite, poate sã stabileascã şi reguli de procedurã speciale, derogatorii de la regulile dreptului comun. Totodatã, s-a constatat cã procedura insolvenţei este o procedurã specialã, caracterizatã de celeritate şi care are drept scop protejarea patrimoniului debitorului şi reîntregirea acestuia, în cazurile în care a fost diminuat prin acte juridice frauduloase, urmãrind, în acelaşi timp, valorificarea cu eficienţã sporitã a activelor debitorului, în vederea satisfacerii într-o mãsurã cât mai mare a creanţelor creditorilor.
Deoarece nu au intervenit elemente noi, de naturã sã justifice reconsiderarea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în deciziile amintite îşi pãstreazã valabilitatea şi în cauza de faţã.
Având în vedere aceastã jurisprudenţã, Curtea reţine cã sunt respectate principiile constituţionale înscrise la art. 1 alin. (5) şi art. 142 alin. (1) din Legea fundamentalã. De asemenea, sunt respectate şi prevederile art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, întrucât <>art. 8 alin. (7) din Legea nr. 85/2006 , prin prevederea cã "judecãtorul-sindic va putea sã nu dispunã suspendarea cauzei", nu instituie o procedurã inechitabilã, ci doar o diferenţã de regim impusã în vederea îndeplinirii cu celeritate a procedurii insolvenţei.
În privinţa celorlalte texte constituţionale invocate de autorul excepţiei, şi anume art. 24 alin. (1) şi art. 124, Curtea constatã cã acestea nu sunt incidente în cauzã.
Cu privire la critica de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 43 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 , prin invocarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi (2) privind egalitatea în drepturi, ale art. 20 referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului, ale art. 44 alin. (1) şi (2) referitoare la garantarea dreptului de proprietate, ale art. 45 referitoare la libertatea economicã, ale art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi, ale art. 135 privind economia, ale art. 136 alin. (5) privind inviolabilitatea proprietãţii private, precum şi ale art. 6 paragraful 1 referitor la dreptul la un proces echitabil, ale art. 13 privind dreptul la un recurs efectiv, ale art. 17 privind interzicerea abuzului de drept şi ale art. 18 privind limitarea folosirii restrângerii drepturilor din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale şi ale art. 1 din Protocolul adiţional la Convenţie referitor la protecţia proprietãţii, Curtea reţine, de asemenea, cã este neîntemeiatã.
Dispoziţiile legale criticate care prevãd suspendarea de la tranzacţionare a acţiunilor societãţilor listate nu încalcã prevederile art. 44 alin. (1) şi ale art. 136 alin. (5) din Constituţie şi nici cele ale art. 1 din Protocolul adiţional la Convenţie. Chiar dacã mãsura suspendãrii atrage o limitare a dreptului de proprietate al debitorului şi acţionarilor acestuia, aceleaşi dispoziţii constituţionale prevãd cã legiuitorul poate sã stabileascã conţinutul şi limitele dreptului de proprietate. Iar suspendarea de la tranzacţionare a acţiunilor societãţilor emitente, ca urmare a deschiderii procedurii, pânã la data confirmãrii planului de reorganizare, corespunde tocmai scopului <>Legii nr. 85/2006 , şi anume acela de a institui o procedurã pentru plata pasivului debitorului în încetare de plãţi fie prin reorganizarea societãţii sau prin lichidarea unor bunuri ale debitorului pânã la acoperirea pasivului, fie prin faliment.
Având în vedere aceste considerente, Curtea reţine cã mãsura suspendãrii de la tranzacţionare nu instituie un tratament discriminatoriu. Existenţa unor condiţii speciale, corespunzãtoare procedurii insolvenţei, în comparaţie cu un litigiu comercial comun, impune instituirea unui regim juridic specific care sã asigure redresarea comerciantului debitor şi recuperarea creanţelor. Astfel, stabilirea acestei mãsuri respectã dispoziţiile constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi (2).
Întrucât, prin reglementarea mãsurii suspendãrii nu se restrânge exercitarea unor drepturi sau libertãţi fundamentale ale cetãţenilor, ci, aşa cum s-a mai arãtat, se instituie unele mãsuri procedurale specifice domeniului de reglementare al <>Legii nr. 85/2006 , dispoziţiile art. 53 din Constituţie nu sunt incidente în cauzã.
De asemenea, mãsura prevãzutã de <>art. 43 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 , care are ca scop garantarea integritãţii patrimoniului debitorului şi protejarea investitorilor şi a altor parteneri contractuali ai debitorului, este de naturã sã satisfacã cerinţele constituţionale ale art. 45 şi art. 135 alin. (2) lit. a).
În sfârşit, Curtea reţine cã, faţã de criticile formulate, celelalte reglementãri internaţionale invocate de autorul excepţiei nu sunt incidente în cauzã.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 alin. (7) şi <>art. 43 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Navol" - S.A. în Dosarul nr. 593/116/2006 al Tribunalului Cãlãraşi - Secţia civilã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 13 noiembrie 2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihai Paul Cotta
--------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
