Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Marilena Mincã - procuror
Florentina Geangu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 217 alin. 1 din Codul penal, excepţie ridicatã de Costache Trandafir în Dosarul nr. 243/838/2007 al Judecãtoriei Lieşti.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Magistratul-asistent referã Curţii cã autorul excepţiei a solicitat amânarea judecãrii cauzei, în vederea angajãrii unui apãrãtor ales.
Reprezentantul Ministerului Public solicitã respingerea cererii de amânare a judecãrii cauzei, arãtând cã de la data invocãrii excepţiei şi pânã în prezent a existat timp suficient pentru angajarea unui apãrãtor.
Curtea, deliberând, respinge cererea de amânare a judecãrii cauzei, apreciind cã aceasta nu este temeinic motivatã, în sensul art. 156 alin. 1 din Codul de procedurã civilã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilã, deoarece aspectele înfãţişate de autorul excepţiei privesc situaţia de fapt din dosar, care nu intrã în competenţa de soluţionare a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 13 iunie 2007, pronunţatã în Dosarul nr.243/838/2007, Judecãtoria Lieşti a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 217 alin. 1 din Codul penal, excepţie ridicatã de Costache Trandafir într-o cauzã având ca obiect soluţionarea unei cauze penale.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã dispoziţiile de lege criticate încalcã prevederile constituţionale cuprinse în art. 22 alin. (1) şi (2), art. 44 alin. (1) şi (2) şi art. 136 alin. (5) raportate la primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, deoarece "este posibil de a fi supus unei sancţiuni penale, în condiţiile în care a dispus liber de un bun aflat în proprietatea sa privatã".
Judecãtoria Lieşti nu şi-a exprimat opinia asupra excepţiei de neconstituţionalitate invocate.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece dispoziţiile art. 217 alin. 1 din Codul penal nu numai cã nu încalcã art. 44 şi 136, dar constituie chiar o reflectare a acestor dispoziţii constituţionale pe planul dreptului penal. De asemenea, considerã cã invocarea încãlcãrii prevederilor art. 22 din Constituţie este lipsitã de temei.
Avocatul Poporului aratã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece textele de lege criticate sunt în deplinã concordanţã cu dispoziţiile constituţionale potrivit cãrora conţinutul şi limitele dreptului de proprietate sunt stabilite prin lege. Totodatã, apreciazã cã dispoziţiile art. 22 din Constituţie nu au incidenţã în cauzã.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 217 alin. 1 din Codul penal, cu urmãtorul conţinut: "Distrugerea, degradarea ori aducerea în stare de neîntrebuinţare a unui bun aparţinând altuia sau împiedicarea luãrii mãsurilor de conservare ori de salvare a unui astfel de bun, precum şi înlãturarea mãsurilor luate, se pedepsesc cu închisoare de la o lunã la 3 ani sau cu amendã."
Dispoziţiile constituţionale pretins încãlcate sunt cele ale art. 22 alin. (1) şi (2) privind dreptul la viaţã şi la integritate fizicã şi psihicã, ale art. 44 alin. (1) şi (2) referitoare la dreptul de proprietate privatã şi ale art. 136 alin. (5) privind proprietatea, raportate la primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate astfel cum a fost formulatã, Curtea constatã cã ceea ce se criticã, în realitate, este interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 217 alin. 1 din Codul penal, în raport de situaţia de fapt dedusã judecãţii în cauzã.
În speţã, conform susţinerilor autorului excepţiei, acesta considerã cã "prin trimiterea sa în judecatã pentru sãvârşirea infracţiunii de distrugere prevãzute de dispoziţiile art. 217 alin. 1 din Codul penal este posibil de a fi supus unei sancţiuni penale, în condiţiile în care a dispus în mod liber de un bun aflat pe proprietatea sa privatã, deşi în Constituţie se precizeazã clar cã proprietatea privatã este garantatã şi ocrotitã în mod egal de lege, indiferent de proprietar". Apreciazã cã se aflã într-o astfel de situaţie întrucât "a fost trimis în judecatã pentru cã, prin forţã fizicã, a dãrâmat un perete de la o construcţie nouã, aflatã pe proprietatea sa".
Având în vedere motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã autorul acesteia nu face o veritabilã criticã de neconstituţionalitate, ci se referã la aplicarea şi interpretarea legii, sarcinã care excedeazã competenţei Curţii Constituţionale, astfel încât excepţia de neconstituţionalitate urmeazã a fi respinsã ca inadmisibilã.
Faţã de cele arãtate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibilã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 217 alin. 1 din Codul penal, excepţie ridicatã de Costache Trandafir în Dosarul nr. 243/838/2007 al Judecãtoriei Lieşti.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 13 noiembrie 2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Florentina Geangu
----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
