Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.046 din 13 noiembrie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 67 alin. 2 si 3 din Codul de procedura penala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 815 din 29 noiembrie 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Marilena Mincã - procuror
Florentina Geangu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 67 alin. 2 şi 3 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Corneliu Alexandru Tanco în Dosarul nr. 8.129/197/2006 al Judecãtoriei Braşov.
La apelul nominal rãspunde autorul excepţiei, lipsind cealaltã parte, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Având cuvântul, autorul excepţiei solicitã admiterea acesteia astfel cum a fost formulatã, reiterând, pe larg, motivele expuse în faţa instanţei de fond.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, apreciind cã dispoziţiile legale criticate nu contravin prevederilor constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 20 martie 2007, pronunţatã în Dosarul nr. 8.129/197/2006, Judecãtoria Braşov a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 67 alin. 2 şi 3 din Codul de procedurã penalã. Excepţia a fost ridicatã de Corneliu Alexandru Tanco cu ocazia soluţionãrii unei cauze penale având ca obiect plângerea formulatã împotriva sa de cãtre partea vãtãmatã Aurel Teodor Moldovan pentru sãvârşirea infracţiunii de ameninţare.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã prevederile legale sunt neconstituţionale în raport cu dispoziţiile art. 24 alin. (1) din Constituţie şi art. 6 paragraful 3 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, coroborate cu prevederile art. 20 din Legea fundamentalã, "în ipoteza în care organul de urmãrire penalã sau instanţa de judecatã resping cererea cu probele solicitate de învinuit sau inculpat înainte ca probele solicitate sã fi fost administrate, probele neavând valoare dinainte stabilitã".
Judecãtoria Braşov apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate invocatã este neîntemeiatã.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece dispoziţiile legale criticate nu aduc atingere prevederilor constituţionale referitoare la dreptul la un proces echitabil şi la garantarea dreptului la apãrare. Faptul cã instanţa este cea care apreciazã cu privire la concludenţa şi utilitatea probelor propuse de pãrţi reprezintã tocmai o garanţie a procesului echitabil, permiţând pãrţii sã îşi exercite drepturile procesuale.
Avocatul Poporului aratã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, textele de lege criticate fiind în deplinã concordanţã cu dispoziţiile constituţionale invocate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile autorului excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 67 alin. 2 şi 3 din Codul de procedurã penalã, cu denumirea marginalã "Concludenţa şi utilitatea probei", care au urmãtorul conţinut: "Cererea pentru administrarea unei probe nu poate fi respinsã, dacã proba este concludentã şi utilã.
Admiterea sau respingerea cererii se face motivat."
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine cã prin dispoziţiile legale criticate sunt încãlcate prevederile constituţionale ale art. 20 referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului şi ale art. 24 alin. (1) referitoare la garantarea dreptului la apãrare, precum şi ale art. 6 paragraful 3 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, referitoare la drepturile acuzatului.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã dispoziţiile art. 67 alin. 2 şi 3 din Codul de procedurã penalã, referitoare la concludenţa şi utilitatea probei, sunt conforme cu prevederile constituţionale ale art. 24 alin. (1) referitoare la dreptul la apãrare. Astfel, prin sintagma "pãrţile pot propune probe şi cere administrarea lor" legiuitorul a înţeles "dreptul" acestora de a propune probe, dar nu şi obligaţia instanţei de a admite toate probele, deoarece în alin. 2 al aceluiaşi articol se prevede: "Cererea pentru administrarea unei probe nu poate fi respinsã, dacã proba este concludentã şi utilã."
Administrarea de cãtre instanţã numai a acelor probe care sunt concludente şi utile rezolvãrii procesului penal nu reprezintã şi nici nu poate fi consideratã o încãlcare a dreptului la apãrare. Este obligaţia constituţionalã a instanţelor judecãtoreşti de a realiza justiţia, obligaţie prevãzutã la art. 126 alin. (1) din Legea fundamentalã, în cadrul cãreia se situeazã administrarea numai a acelor probe care sunt de naturã sã ducã la descoperirea adevãrului.
În acelaşi timp, Curtea observã cã autorul excepţiei confundã "cererea pentru administrarea unei probe", pe care o poate face oricare dintre pãrţi, cu "administrarea probei", care se face numai de cãtre instanţa de judecatã. Datoritã acestei confuzii, autorul excepţiei susţine cã existã o încãlcare a dreptului la apãrare, instanţa având mai multe drepturi decât pãrţile.
De asemenea, Curtea constatã cã dispoziţiile art. 67 din Codul de procedurã penalã au mai fost supuse controlului de constituţionalitate. Astfel, prin deciziile nr. 539 din 7 decembrie 2004, nr. 311 din 14 iunie 2005 şi nr. 19 din 11 ianuarie 2007, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 61 din 18 ianuarie 2005, nr. 749 din 17 august 2005 şi, respectiv, nr. 76 din 31 ianuarie 2007, Curtea Constituţionalã a respins ca neîntemeiate excepţii similare, pentru considerentele acolo arãtate.
Deoarece pânã în prezent nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine schimbarea acestei jurisprudenţe, considerentele deciziilor mai sus arãtate îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã.
Faţã de cele arãtate, în temeiul art. 146 lit. d) şi art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a art. 67 alin. 2 şi 3 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Corneliu Alexandru Tanco în Dosarul nr. 8.129/197/2006 al Judecãtoriei Braşov.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 13 noiembrie 2007.
PREŞEDINTELE
CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Florentina Geangu
--------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
