Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.045 din 14 iulie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 37 alin. 2, art. 38 alin. 1, art. 42 alin. 1 si art. 43 alin. 1 din Codul familiei
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 551 din 7 august 2009
DECIZIE nr. 1.045 din 14 iulie 2009
referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 37 alin. 2 , <>art. 38 alin. 1 , <>art. 42 alin. 1 şi <>art. 43 alin. 1 din Codul familiei
EMITENT: CURTEA CONSTITUŢIONALÃ
PUBLICAT ÎN: MONITORUL OFICIAL nr. 551 din 7 august 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Carmen-Cãtãlina Gliga - procuror
Maria Bratu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 37 alin. 2, art. 38 alin. 1, art. 42 alin. 1 şi art. 43 alin. 1 din Codul familiei, excepţie ridicatã de Ovidiu-Vasile Oniga în Dosarul nr. 2.347/219/2008 al Judecãtoriei Dej.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Preşedintele dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 595D/2009, care are parţial acelaşi obiect al excepţiei de neconstituţionalitate.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea acestor dosare având în vedere identitatea de obiect al excepţiilor.
Reprezentantul Ministerului Public este de acord ca aceste dosare sã fie conexate.
Curtea, în temeiul <>art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea Dosarului nr. 595D/2009 la Dosarul nr. 512D/2009, care este primul înregistrat.
Cauza se aflã în stare de judecatã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiatã, invocând jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 28 ianuarie 2009, pronunţatã în Dosarul nr. 2.347/219/2008, Judecãtoria Dej a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 37 alin. 2, art. 38 alin. 1, art. 42 alin. 1 şi art. 43 alin. 1 din Codul familiei, excepţie ridicatã de Ovidiu-Vasile Oniga într-un proces de divorţ cu minori.
Prin Încheierea din 10 februarie 2009, pronunţatã în Dosarul nr. 2.152/219/2008, Judecãtoria Dej a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 37 alin. 2 şi art. 38 alin. 1 din Codul familiei, excepţie ridicatã de Alexandru-Voicu Almãşan într-un proces de divorţ.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin, în esenţã, cã textele de lege criticate sunt neconstituţionale "datoritã caracterului vag de excesivã generalitate al reglementãrii, prin folosirea ambiguã a unor termeni sau expresii cu semnificaţie şi conotaţii deosebit de cuprinzãtoare în ordinea eticã şi juridicã ca, de exemplu, «motive temeinice», «raporturi de cãsãtorie grav vãtãmate», dând astfel posibilitatea instanţei de judecatã de a pronunţa o hotãrâre de desfacere a cãsãtoriei din vina exclusivã a pârâtului".
Judecãtoria Dej considerã excepţia neîntemeiatã, arãtând cã în temeiul textelor de lege criticate instanţele de judecatã dispun de suficiente instrumente legale pentru a nu permite desfacerea cu uşurinţã a cãsãtoriei. Totodatã, aratã cã desfacerea cãsãtoriei prin divorţ şi implicit separarea pãrinţilor duce la modificarea modului de exercitare a drepturilor şi îndatoririlor pãrinteşti, astfel cã pãrinţii divorţaţi se vor afla în situaţii juridice care în mod obiectiv nu sunt identice.
Potrivit <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului considerã cã prevederile legale criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile de lege criticate raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei îl reprezintã prevederile art. 37 alin. 2, art. 38 alin. 1, art. 42 alin. 1 şi art. 43 alin. 1 din Codul familiei, republicat în Buletinul Oficial nr. 13 din 18 aprilie 1956.
Textele de lege criticate au urmãtorul conţinut:
- Art. 37 alin. 2: "Cãsãtoria se poate desface prin divorţ.";
- Art. 38 alin. 1: "Instanţa judecãtoreascã poate desface cãsãtoria prin divorţ atunci când, datoritã unor motive temeinice, raporturile dintre soţi sunt grav vãtãmate şi continuarea cãsãtoriei nu mai este posibilã.";
- Art. 42 alin. 1: "Instanţa judecãtoreascã va hotãrî, odatã cu pronunţarea divorţului, cãruia dintre pãrinţi vor fi încredinţaţi copiii minori. În acest scop, instanţa va asculta pãrinţii şi autoritatea tutelarã şi, ţinând seama de interesele copiilor, pe care de asemenea îi va asculta dacã au împlinit vârsta de zece ani, va hotãrî pentru fiecare dintre copii, dacã va fi încredinţat tatãlui sau mamei.";
- Art. 43 alin. 1: "Pãrintele divorţat, cãruia i s-a încredinţat copilul, exercitã cu privire la acesta drepturile pãrinteşti."
Autorul excepţiei invocã încãlcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi (2) privind egalitatea în drepturi, ale art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul pãrţilor la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, ale art. 26 alin. (1) cu privire la viaţa intimã, familialã şi privatã şi ale art. 49 alin. (1) relative la protecţia copiilor şi a tinerilor. Totodatã, se considerã cã textele de lege criticate contravin şi dispoziţiilor art. 6 privind dreptul la un proces echitabil şi ale art. 7 relative la legalitatea incriminãrii din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate invocatã, Curtea constatã cã prevederile de lege criticate în cauza de faţã au mai fost supuse controlului de constituţionalitate într-o cauzã cu o motivare similarã.
Astfel, prin <>Decizia nr. 432 din 26 martie 2009 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 303 din 8 mai 2009, Curtea a constatat cã dispoziţiile art. 37 din Codul familiei nu fac decât sã enumere cauzele de încetare a cãsãtoriei, una dintre acestea fiind şi desfacerea prin divorţ, iar prevederile art. 38 stabilesc condiţiile în care instanţele judecãtoreşti pot pronunţa divorţul, precizând cã acesta nu se poate pronunţa decât în anumite condiţii, şi anume când existã motive temeinice şi numai dacã raporturile dintre soţi sunt grav vãtãmate, încât continuarea cãsãtoriei nu mai este posibilã, condiţii ce trebuie îndeplinite cumulativ, aşa cum rezultã din text.
Curtea a constatat cã, în temeiul textelor de lege criticate, instanţele de judecatã dispun de instrumente legale pentru a nu permite desfacerea cu uşurinţã a cãsãtoriei, acţionând astfel în sensul garanţiei instituite prin art. 26 alin. (1) din Constituţie. Motivele în baza cãrora se poate considera cã raporturile dintre soţi sunt grav vãtãmate, iar continuarea cãsãtoriei nu mai este posibilã sunt apreciate, în concret, de cãtre instanţã, în urma ascultãrii celor doi soţi şi a administrãrii probatoriului în cauzã, pãrţile beneficiind de toate garanţiile procesuale pentru respectarea dreptului la un proces echitabil.
Cât priveşte protecţia copiilor, consacratã constituţional în art. 49 din Legea fundamentalã, aceasta se realizeazã prin încredinţarea lor unuia dintre pãrinţi, care îşi exercitã drepturile pãrinteşti, celãlalt pãrinte având dreptul de a avea legãturi personale cu ei, precum şi de a veghea la creşterea, educarea, învãţãtura şi pregãtirea lor profesionalã, potrivit prevederilor art. 43 din Codul familiei. Orice hotãrâre judecãtoreascã pronunţatã de cãtre instanţã în procedura de desfacere a cãsãtoriei prin divorţ va ţine seama de interesul superior al copilului. În acest sens sunt şi prevederile art. 42 alin. 1 din Codul familiei cu privire la ascultarea minorului care a împlinit vârsta de 10 ani în vederea pronunţãrii unei hotãrâri cu privire la încredinţarea acestuia unuia dintre pãrinţi.
În fine, cât priveşte critica autorului excepţiei potrivit cãreia prevederile art. 38 alin. 1 şi ale art. 37 alin. 2 din Codul familiei sunt neconstituţionale, întrucât au un caracter vag, de excesivã generalitate, Curtea a reţinut, în acord cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, cã, datoritã caracterului de generalitate al legilor, redactarea acestora nu poate avea o precizie absolutã, una dintre tehnicile de reglementare constând în recurgerea la categorii generale cu scopul evitãrii rigiditãţii excesive şi al adaptãrii la noile situaţii sociale ce se pot ivi. Interpretarea şi aplicarea unor asemenea dispoziţii depind de practica instanţelor judecãtoreşti, în speţa de faţã, motivele temeinice pentru desfacerea cãsãtoriei, prin divorţ, urmând a fi apreciate, în concret, de cãtre instanţã.
Referitor la art. 42 alin. 1 din Codul familiei, Curtea a reţinut cã acest text de lege nu aduce atingere dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi (2) privind egalitatea în drepturi şi ale art. 49 alin. (1) relative la protecţia copiilor şi a tinerilor. Acest text de lege nu împiedicã pãrţile sã-şi formuleze în mod egal apãrãrile pe care le considerã necesare în cadrul procesului de încredinţare a minorului, dreptul la un proces echitabil fiind, astfel, garantat.
Cu privire la prevederile art. 43 alin. 1 din Codul familiei, Curtea a constatat cã acestea nu contravin dispoziţiilor constituţionale invocate, aplicarea lor fiind subsecventã pronunţãrii de cãtre instanţa de judecatã a încetãrii cãsãtoriei prin divorţ.
Soluţia şi considerentele pronunţate în decizia menţionatã îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauzã, neexistând temeiuri care sã determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii.
Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALÃ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 37 alin. 2 , <>art. 38 alin. 1 , <>art. 42 alin. 1 şi <>art. 43 alin. 1 din Codul familiei , excepţie ridicatã de Ovidiu-Vasile Oniga în Dosarul nr. 2.347/219/2008 şi de Alexandru-Voicu Almãşan în Dosarul nr. 2.152/219/2008 ale Judecãtoriei Dej.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 14 iulie 2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Maria Bratu
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
