Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.044 din 14 septembrie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 94 alin. (2) din Legea nr. 122/2006 privind azilul in Romania
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 661 din 27 septembrie 2010
Augustin Zegrean - preşedinte
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Valentina Bãrbãţeanu - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 94 alin. (2) din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, excepţie ridicatã de Majid Latif în Dosarul nr. 6.728/4/2009 al Judecãtoriei Sectorului 4 Bucureşti - Secţia civilã.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã. Magistratul-asistent învedereazã Curţii cã partea Oficiul Român pentru Imigrãri a transmis note scrise prin care solicitã respingerea ca neîntemeiatã a excepţiei de neconstituţionalitate.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele Curţii acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiatã a excepţiei, invocând cele statuate de Curtea Constituţionalã în jurisprudenţa sa în materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 18 decembrie 2009, pronunţatã în Dosarul nr. 6.728/4/2009, Judecãtoria Sectorului 4 Bucureşti - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 94 alin. (2) din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România.
Excepţia a fost ridicatã de Majid Latif într-o cauzã având ca obiect soluţionarea unei plângeri împotriva unei hotãrâri a Oficiului Român pentru Imigrãri de respingere ca inadmisibilã a cererii de acces la o nouã procedurã de azil.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul aratã cã prevederile de lege criticate instituie, pentru cetãţenii strãini, o regulã de procedurã mai puţin favorabilã decât cea aplicabilã, potrivit dreptului comun, cetãţenilor români, ceea ce contravine drepturilor conferite de Convenţia privind Statutul refugiaţilor referitoare la accesul liber şi facil la justiţie, precum şi la beneficiul unui tratament juridic similar cu cel aplicabil cetãţenilor statului sub aspectul drepturilor şi garanţiilor procedurale. Astfel, dacã legislaţia în materie civilã, penalã sau administrativã prevede regula potrivit cãreia hotãrârea instanţei de fond poate fi atacatã fie cu apel şi apoi cu recurs, fie doar cu recurs, textul de lege criticat atribuie hotãrârii primei instanţe caracter irevocabil.
Judecãtoria Sectorului 4 Bucureşti - Secţia civilã şi-a exprimat opinia în sensul netemeiniciei excepţiei de neconstituţionalitate, câtã vreme legea recunoaşte solicitantului de azil cãruia i s-a respins cererea de acces la o nouã procedurã dreptul de a se adresa unei instanţe de judecatã, care va analiza hotãrârea Oficiului Român pentru Imigrãri sub aspectul legalitãţii şi temeiniciei acesteia, asigurându-se astfel protecţia solicitanţilor de azil în concordanţã cu cerinţele impuse de Convenţia de la Geneva privind statutul refugiaţilor.
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciazã cã prevederile <>art. 94 alin. (2) din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România sunt constituţionale. Aratã cã dispoziţiile art. 94 reglementeazã procedura specialã de soluţionare a cererii de acordare a accesului la o nouã procedurã de azil, etapã în care nu se mai justificã parcurgerea aceloraşi paşi procedurali ca şi în procedura iniţialã, având în vedere şi condiţia celeritãţii în cadrul exercitãrii cãii de atac specifice acestei proceduri.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile <>art. 94 alin. (2) din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 428 din 18 mai 2006. Textul de lege criticat are urmãtorul conţinut:
"(2) Hotãrârea instanţei prevãzutã la alin. (1) este irevocabilã."
Dispoziţiile art. 94 alin. (1), la care textul de lege criticat face trimitere, au urmãtorul cuprins:
"(1) Instanţa soluţioneazã plângerea, fãrã audierea strãinului, în termen de 30 de zile, şi pronunţã o hotãrâre motivatã, prin care:
a) respinge plângerea; sau
b) admite plângerea, acordã accesul la o nouã procedurã de azil şi dispune ca structura competentã a Oficiului Român pentru Imigrãri care a emis hotãrârea sã analizeze cererea în procedura ordinarã."
În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, textul de lege criticat contravine dispoziţiilor art. 16 alin. (1) şi (2) din Convenţia privind Statutul refugiaţilor, încheiatã la Geneva la 28 iulie 1951, ratificatã de România prin <>Legea nr. 46/1991 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 148 din 17 iulie 1991. Potrivit acestor dispoziţii, orice refugiat va avea, pe teritoriul statelor contractante, acces liber şi facil în faţa tribunalelor, iar în statul contractant unde îşi are reşedinţa obişnuitã orice refugiat se va bucura de acelaşi tratament ca oricare cetãţean în ce priveşte accesul la tribunale, inclusiv asistenţa judiciarã şi scutirea de cauţiunea judicatum solvi. Totodatã, autorul excepţiei îşi raporteazã critica la urmãtoarele prevederi din Constituţie: art. 11 alin. (1) şi (2) privitor la raportul dintre dreptul internaţional şi dreptul intern, art. 18 alin. (2) care consacrã dreptul de azil al cetãţenilor strãini şi apatrizilor şi art. 20 alin. (2) referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observã cã autorul acesteia susţine cã existã o discriminare a cetãţenilor strãini în raport cu cei români prin faptul cã aceştia din urmã au posibilitatea de a introduce, dupã caz, apel sau recurs împotriva hotãrârilor judecãtoreşti pronunţate în materie civilã, penalã sau administrativã, spre deosebire de cetãţenii strãini şi de apatrizii care nu beneficiazã de nicio cale de atac împotriva hotãrârii pronunţate de instanţa care soluţioneazã plângerile formulate de aceştia împotriva hotãrârilor Oficiului Român pentru Imigrãri de respingere a cererile acestora de acces la o nouã procedurã de azil. Curtea constatã cã nu poate reţine critica referitoare la pretinsa încãlcare a principiului egalitãţii motivatã de diferenţa de tratament juridic dintre cetãţenii români şi cei strãini în ce priveşte drepturile şi garanţiile procedurale. În legãturã cu problema asigurãrii egalitãţii cetãţenilor în exercitarea drepturilor lor procesuale, inclusiv a cãilor de atac, Plenul Curţii Constituţionale a statuat cu valoare de principiu, prin <>Decizia nr. 1 din 8 februarie 1994 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, cã, "în instituirea regulilor de acces al justiţiabililor la aceste drepturi, legiuitorul este ţinut de respectul principiului egalitãţii cetãţenilor în faţa legii şi a autoritãţilor publice, prevãzut de art. 16 alin. (1) din Constituţie". Dar "nu este contrar acestui principiu instituirea unor reguli speciale, inclusiv în ce priveşte cãile de atac, cât timp ele asigurã egalitatea juridicã a cetãţenilor în utilizarea lor. Principiul egalitãţii în faţa legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmãrit, nu sunt diferite. De aceea el nu exclude ci, dimpotrivã, presupune soluţii diferite pentru situaţii diferite".
Curtea reţine cã, în prezenta cauzã, ipotezele avute în vedere de autorul excepţiei sunt fundamental diferite, o comparaţie între acestea nefiind posibilã. Astfel, situaţia reglementatã de textul de lege criticat, referitoare la caracterul irevocabil al hotãrârii pronunţate cu privire la o cerere de acces la o nouã procedurã de azil, este, prin ipotezã, inaplicabilã cetãţenilor români. În schimb, cetãţenii strãini sau apatrizii care au calitatea de pãrţi în procese civile, comerciale, penale sau administrative se bucurã, în principiu, de aceleaşi drepturi şi garanţii procesuale ca şi cetãţenii români, având posibilitatea de a utiliza aceleaşi cãi de atac pe care legea le prevede şi pentru cetãţenii români. În cazul de faţã, verificarea respectãrii principiului egalitãţii în faţa legii se poate face, eventual, prin compararea situaţiei cetãţenilor strãini sau apatrizilor care intrã sub incidenţa textului de lege criticat, iar nu prin compararea situaţiei acestora cu cea a cetãţenilor români implicaţi în diverse tipuri de procese. Or, prevederea legalã supusã controlului de constituţionalitate nu instituie niciun fel de privilegii sau discriminãri între cetãţenii strãini sau apatrizii cãrora li se adreseazã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 94 alin. (2) din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, excepţie ridicatã de Majid Latif în Dosarul nr. 6.728/4/2009 al Judecãtoriei Sectorului 4 Bucureşti - Secţia civilã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 14 septembrie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Valentina Bãrbãţeanu
--------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
