Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.042 din 13 noiembrie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 13 lit. f) si j) si ale art. 20 alin. (1) si (2) din Legea securitatii si sanatatii in munca nr. 319/2006
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 12 din 8 ianuarie 2008
DECIZIE nr. 1.042 din 13 noiembrie 2007
referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 13 lit. f) şi j) şi ale <>art. 20 alin. (1) şi (2) din Legea securitãţii şi sãnãtãţii în muncã nr. 319/2006
EMITENT: CURTEA CONSTITUŢIONALÃ
PUBLICAT ÎN: MONITORUL OFICIAL nr. 12 din 8 ianuarie 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Antonia Constantin - procuror
Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 13 lit. f) şi j) şi ale <>art. 20 alin. (1) şi (2) din Legea securitãţii şi sãnãtãţii în muncã nr. 319/2006 , excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Vegas Company" - S.R.L. din Iaşi în Dosarul nr. 3.276/296/2007 al Judecãtoriei Satu Mare.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiatã, sens în care aratã cã obligaţiile angajatorului prevãzute de textele de lege criticate reprezintã o concretizare a dispoziţiilor art. 41 alin. (2) din Constituţie. De asemenea, considerã cã autorul excepţiei a dat o interpretare extensivã, eronatã, <>art. 13 din Legea nr. 319/2006 , considerând cã acest text de lege interzice angajarea persoanelor cu handicap, ceea ce nu este cazul. În sfârşit, considerã cã nu este încãlcat nici art. 45 din Constituţie, întrucât libertatea economicã trebuie sã se manifeste în condiţiile stabilite de lege.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 30 mai 2007, pronunţatã în Dosarul nr. 3.276/296/2007, Judecãtoria Satu Mare a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 13 lit. f) şi j) şi ale <>art. 20 alin. (1) şi (2) din Legea securitãţii şi sãnãtãţii în muncã nr. 319/2006 . Excepţia a fost ridicatã de Societatea Comercialã "Vegas Company" - S.R.L. din Iaşi cu prilejul soluţionãrii plângerii contravenţionale formulate împotriva Procesului-verbal de contravenţie seria SM nr. 0012128 din 6 decembrie 2006, încheiat de Inspectoratul Teritorial de Muncã Satu Mare.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţã, cã textele de lege criticate sunt discriminatorii, întrucât creeazã obligaţii doar în sarcina angajatorului, deşi raportul de muncã este sinalagmatic, presupunând drepturi şi obligaţii pentru ambele pãrţi. De asemenea, considerã cã, prin obligaţiile pe care le creeazã, aceste prevederi de lege restrâng libertatea comerţului şi aduc atingere dreptului la muncã. În sfârşit, aratã cã principiul constituţional al egalitãţii de tratament şi al nediscriminãrii este încãlcat şi "prin stipularea obligativitãţii angajãrii numai de persoane care din punct de vedere medical sunt apte, care nu prezintã vreo formã de handicap".
Judecãtoria Satu Mare considerã cã excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiatã. În acest sens, aratã cã raporturile juridice sinalagmatice nu presupun asumarea unor obligaţii asemãnãtoare de cãtre pãrţi. De asemenea, aratã cã angajatorul şi angajatul sunt categorii diferite de subiecte de drept, astfel cã se justificã tratamentul juridic diferenţiat. În ceea ce priveşte condiţionarea angajãrii unei persoane de starea sãnãtãţii fizice şi psihice, care trebuie sã fie corespunzãtoare sarcinii pe care urmeazã sã o execute, aratã cã aceasta este o mãsurã constituţionalã, justificatã de necesitatea protejãrii vieţii, sãnãtãţii, integritãţii fizice şi psihice a persoanelor care urmeazã sã fie angajate.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiatã. Astfel, considerã cã prevederile de lege criticate reprezintã o concretizarea a dispoziţiilor art. 41 alin. (2) teza a doua din Constituţie care consacrã dreptul salariaţilor la mãsuri de protecţie socialã, constând în mãsuri ce privesc, în primul rând, securitatea şi sãnãtatea salariaţilor. De asemenea, aratã cã dispoziţiile de lege atacate se aplicã tuturor celor aflaţi în situaţia reglementatã de ipoteza normei juridice, fãrã a institui privilegii sau discriminãri pe considerente arbitrare. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 45 şi ale art. 135 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Constituţie, invocate de autorul excepţiei, aratã cã acestea nu sunt incidente în cauzã. În sfârşit, aminteşte cã prevederile <>Legii nr. 319/2006 preiau integral dispoziţiile Directivei Consiliului nr. 89/391/CEE privind introducerea de mãsuri pentru promovarea îmbunãtãţirii securitãţii şi sãnãtãţii lucrãtorilor la locul de muncã.
Avocatul Poporului considerã cã textele de lege criticate sunt constituţionale. În acest sens, aratã cã aceste dispoziţii de lege se aplicã în mod egal tuturor celor aflaţi în ipoteza normei legale, fãrã privilegii ori discriminãri. De asemenea, în opinia sa, aceste texte de lege nu contravin, ci, dimpotrivã, constituie o aplicare a prevederilor art. 41 din Constituţie. În sfârşit, aratã cã libera iniţiativã şi activitatea economicã sunt garantate numai dacã se exercitã cu respectarea prevederilor legale.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie şi ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 13 lit. f) şi j) şi ale <>art. 20 alin. (1) şi (2) din Legea securitãţii şi sãnãtãţii în muncã nr. 319/2006 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 646 din 26 iulie 2006.
Textele de lege criticate au urmãtoarea redactare:
- Art. 13 lit. f) şi j): "(1) În vederea asigurãrii condiţiilor de securitate şi sãnãtate în muncã şi pentru prevenirea accidentelor de muncã şi a bolilor profesionale, angajatorii au urmãtoarele obligaţii: [...]
f) sã asigure şi sã controleze cunoaşterea şi aplicarea de cãtre toţi lucrãtorii a mãsurilor prevãzute în planul de prevenire şi de protecţie stabilit, precum şi a prevederilor legale în domeniul securitãţii şi sãnãtãţii în muncã, prin lucrãtorii desemnaţi, prin propria competenţã sau prin servicii externe;[...]
j) sã angajeze numai persoane care, în urma examenului medical şi, dupã caz, a testãrii psihologice a aptitudinilor, corespund sarcinii de muncã pe care urmeazã sã o execute şi sã asigure controlul medical periodic şi, dupã caz, controlul psihologic periodic, ulterior angajãrii;";
- Art. 20 alin. (1) şi (2): "(1) Angajatorul trebuie sã asigure condiţii pentru ca fiecare lucrãtor sã primeascã o instruire suficientã şi adecvatã în domeniul securitãţii şi sãnãtãţii în muncã, în special sub formã de informaţii şi instrucţiuni de lucru, specifice locului de muncã şi postului sãu:
a) la angajare;
b) la schimbarea locului de muncã sau la transfer;
c) la introducerea unui nou echipament de muncã sau a unor modificãri ale echipamentului existent;
d) la introducerea oricãrei noi tehnologii sau proceduri de lucru;
e) la executarea unor lucrãri speciale.
(2) Instruirea prevãzutã la alin. (1) trebuie sã fie:
a) adaptatã evoluţiei riscurilor sau apariţiei unor noi riscuri;
b) periodicã şi ori de câte ori este necesar."
În opinia autorului excepţiei, textele de lege criticate sunt contrare urmãtoarelor prevederi constituţionale: art. 16 alin. (1) privind egalitatea cetãţenilor în faţa legii şi a autoritãţilor publice; art. 41 privind munca şi protecţia socialã a muncii; art. 45 privind libertatea economicã şi art. 135 alin. (1) şi (2) lit. a) privind libertatea economicã.
Examinând excepţia, Curtea reţine cã, prin adoptarea <>Legii nr. 319/2006 , legiuitorul a intenţionat sã punã de acord legislaţia naţionalã în materia securitãţii şi sãnãtãţii în muncã cu legislaţia europeanã din acelaşi domeniu, respectiv cu prevederile Directivei 89/391/CEE privind introducerea de mãsuri pentru promovarea îmbunãtãţirii securitãţii şi sãnãtãţii lucrãtorilor la locul de muncã, publicatã în Jurnalul Oficial al Comunitãţilor Europene nr. L183 din 29 iunie 1989. Unul dintre obiectivele acestei legi a fost şi acela de a îndepãrta rãspunderea salariaţilor în cazul nerespectãrii mãsurilor de protecţie a muncii, în contradicţie cu prevederile directivei ce prevãd cã unic rãspunzãtor pentru aplicarea mãsurilor în cadrul întreprinderii sau instituţiei este angajatorul.
Prevederile art. 13 lit. f) şi j) şi ale <>art. 20 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 319/2006 pun în aplicare tocmai acest obiectiv al legii, prin instituirea unor obligaţii în sarcina angajatorului de a asigura instruirea lucrãtorilor şi de a urmãri respectarea normelor de securitate şi sãnãtate în muncã, precum şi de a angaja persoane care corespund sarcinii de muncã pe care urmeazã sã o execute.
Analizând conformitatea acestor dispoziţii de lege cu prevederile constituţionale ce consacrã egalitatea în drepturi, Curtea observã cã autorul excepţiei porneşte de la prezumţia existenţei unei egalitãţi între angajator şi angajat în ceea ce priveşte drepturile şi obligaţiile specifice raportului de muncã. Curtea constatã însã cã aceastã prezumţie face abstracţie de faptul cã cele douã pãrţi ale contractului de muncã fac parte din douã categorii distincte, având fiecare drepturi şi obligaţii specifice. Astfel, nu se poate susţine cã obligaţiile ce îi incumbã angajatorului trebuie sã fie însoţite în mod necesar de obligaţia identicã a angajatului.
Dispoziţiile constituţionale privind egalitatea în drepturi au în vedere aplicarea unui tratament identic la situaţii identice, or, având în vedere cele reţinute mai sus, Curtea constatã cã, în speţã, tratamentul juridic diferenţiat este pe deplin justificat de situaţia specificã a categoriilor de persoane cãrora li se adreseazã norma legalã.
În ceea ce priveşte susţinerea autorului excepţiei potrivit cãreia prevederile art. 13 lit. f) şi j) şi ale <>art. 20 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 319/2006 ar aduce o restrângere dreptului la muncã, Curtea reţine cã acest drept trebuie interpretat în ansamblul reglementãrilor constituţionale în materie care consacrã, în art. 41 alin. (2), dreptul salariaţilor la mãsuri de protecţie socialã, între care se numãrã şi acelea privind securitatea şi sãnãtatea acestora. Din aceastã perspectivã, textele de lege criticate nu numai cã nu contravin dispoziţiilor art. 41 din Constituţie, dar apar chiar ca o concretizare a acestui text constituţional.
Curtea nu poate reţine nici criticile referitoare la instituirea unor discriminãri faţã de persoanele cu handicap, <>art. 13 lit. j) din Legea nr. 319/2006 neprevãzând interdicţia angajãrii acestora, ci doar obligaţia ca cei angajaţi sã corespundã sarcinii de muncã pe care urmeazã sã o execute, dispoziţii ce urmãresc protejarea securitãţii şi sãnãtãţii în muncã a angajaţilor.
De altfel, Curtea observã cã, din perspectiva sa, angajatorul, care este nemulţumit de obligaţiile pe care legea le instituie în sarcina sa în vederea protejãrii salariaţilor, nu justificã niciun interes în invocarea acestor din urmã aspecte de neconstituţionalitate.
În sfârşit, analizând critica privind contrarietatea dintre prevederile ce constituie obiectul excepţiei şi dispoziţiile art. 45 şi ale art. 135 alin. (1) şi (2) lit. a) din Constituţie, Curtea constatã cã exercitarea unei activitãţi economice nu poate face abstracţie de obligaţiile pe care legea le instituie în temeiul dispoziţiilor constituţionale. Astfel, înseşi dispoziţiile art. 45 din Constituţie prevãd cã garantarea accesului liber al persoanei la o activitate economicã, a liberei iniţiative şi a exercitãrii acestora are loc doar în mãsura în care acestea se manifestã în condiţiile legii.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALÃ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 13 lit. f) şi j) şi ale <>art. 20 alin. (1) şi (2) din Legea securitãţii şi sãnãtãţii în muncã nr. 319/2006 , excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Vegas Company" - S.R.L. din Iaşi în Dosarul nr. 3.276/296/2007 al Judecãtoriei Satu Mare.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 13 noiembrie 2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Patricia Marilena Ionea
------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
