Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.035 din 13 noiembrie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 4, art. 5, art. 17, art. 38 alin. (7), art. 61 alin. (1), art. 71 alin. (1) lit. c), d) si e) din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor si a masurilor dispuse de organele judiciare in cursul procesului penal, precum si a dispozitiilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 813 din 28 noiembrie 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Marinela Mincã - procuror
Marieta Safta - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4, art. 5, art. 17, art. 38 alin. (7), art. 61 alin. (1), <>art. 71 alin. (1) lit. c), d) şi e) din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor şi a mãsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, precum şi a dispoziţiilor <>art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, excepţie invocatã de Alexandru Rãdulescu în Dosarul nr. 2.573/4/2007 al Judecãtoriei Sectorului 4 Bucureşti.
La apelul nominal este prezent autorul excepţiei.
Având cuvântul, Alexandru Rãdulescu solicitã admiterea excepţiei astfel cum a fost formulatã, reiterând pe larg motivele expuse în faţa instanţei de judecatã. Depune concluzii scrise în sensul celor arãtate.
Ministerul Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, invocând şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 30 martie 2007, pronunţatã în Dosarul nr. 2.573/4/2007, Judecãtoria Sectorului 4 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4, art. 5, art. 17, art. 38 alin. (7), art. 61 alin. (1), <>art. 71 alin. (1) lit. c), d) şi e) din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor şi a mãsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, precum şi a dispoziţiilor <>art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, excepţie invocatã de Alexandru Rãdulescu în dosarul menţionat.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţin, în esenţã, urmãtoarele: <>art. 4 şi 5 din Legea nr. 275/2006 sunt neconstituţionale întrucât, datoritã acestora, legea, în ansamblul ei, "devine omisivã", încãlcând astfel prevederile constituţionale ale art. 1 privind statul român; protecţia martorului, prin dispoziţiile <>art. 17 din Legea nr. 275/2006 , conduce la o discriminare, deoarece, "per a contrario, partea vãtãmatã nu beneficiazã de nicio protecţie"; <>art. 38 alin. (7) din Legea nr. 275/2006 stabileşte o denumire greşitã pentru calea de atac pe care o reglementeazã, a cãrei denumire corectã este "recurs"- în consecinţã, "judecãtoria soluţioneazã în complet de un judecãtor, ceea ce contravine raţiunii existenţei unei cãi de atac"; <>art. 61 alin. (1) din Legea nr. 275/2006 încalcã prevederile constituţionale referitoare la egalitatea în drepturi, precum şi pe cele privind dreptul la ocrotirea sãnãtãţii, deoarece penitenciarul nu achitã contribuţia de asigurãri sociale, astfel încât deţinutul, deşi munceşte, este privat ilegal de o pensie corespunzãtoare vechimii în muncã şi, nefiind pensionat, acesta nu beneficiazã de asistenţã medicalã "la vârsta bãtrâneţii"; <>art. 71 alin. (1) lit. c), d) şi e) din Legea nr. 275/2006 încalcã dreptul la muncã şi normele constituţionale referitoare la viaţa intimã, familialã şi privatã, întrucât deţinutul sancţionat disciplinar nu mai poate munci, cumpãra cele necesare corespondenţei, nu poate primi vizita familiei. În ceea ce priveşte <>art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , se susţine cã încalcã art. 142 alin. (1) din Legea fundamentalã, referitor la rolul Curţii Constituţionale de garant al supremaţiei Constituţiei, deoarece a fost interpretat în sensul cã nu permite Curţii "sã discute neconstituţionalitatea determinatã de omisiuni şi neclaritãţi ale legii".
Judecãtoria Sectorului 4 Bucureşti apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, întrucât niciunul dintre textele de lege criticate nu încalcã prevederile constituţionale invocate.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, întrucât textele de lege criticate nu contravin prevederilor invocate din Legea fundamentalã.
Avocatul Poporului considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, arãtând cã prevederile legale ce fac obiectul acesteia nu încalcã dispoziţiile constituţionale invocate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile autorului excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 4, art. 5, art. 17, art. 38 alin. (7), art. 61 alin. (1), <>art. 71 alin. (1) lit. c), d) şi e) din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor şi a mãsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 627 din 20 iulie 2006, precum şi dispoziţiile <>art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 643 din 16 iulie 2004.
Textele criticate din <>Legea nr. 275/2006 au urmãtorul cuprins:
- Art. 4: "(1) Se interzice supunerea oricãrei persoane aflate în executarea unei pedepse la torturã, la tratamente inumane sau degradante ori la alte rele tratamente.
(2) Încãlcarea prevederilor alin. (1) se pedepseşte potrivit legii penale.";
- Art. 5: "(1) În timpul executãrii pedepselor este interzisã orice formã de discriminare pe temei de rasã, naţionalitate, etnie, limbã, religie, gen, orientare sexualã, opinie, apartenenţã politicã, convingeri, avere, origine socialã, vârstã, dizabilitate, boalã cronicã necontagioasã, infecţie HIV/SIDA sau alte temeiuri.
(2) Încãlcarea prevederilor alin. (1) se pedepseşte potrivit legii penale.";
- Art. 17: "Administraţia Naţionalã a Penitenciarelor şi administraţia penitenciarului au obligaţia de a asigura, în condiţiile legii, protecţia şi asistenţa martorului aflat în stare de pericol şi ale martorului protejat care executã o pedeapsã privativã de libertate sau este arestat preventiv.";
- Art. 38 alin. (7): "Împotriva încheierii judecãtorului delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate persoana condamnatã poate introduce contestaţie la judecãtoria în a cãrei circumscripţie se aflã penitenciarul, în termen de 5 zile de la comunicarea încheierii.";
- Art. 61 alin. (1): "Veniturile realizate de persoanele condamnate la pedepse privative de libertate pentru munca prestatã nu constituie venituri salariale şi se impoziteazã potrivit prevederilor legale care reglementeazã impunerea veniturilor realizate de persoanele fizice.";
- Art. 71: "(1) Sancţiunile care pot fi aplicate în cazul sãvârşirii abaterilor disciplinare sunt: [...]
c) suspendarea dreptului de a presta o muncã, pe o perioadã de cel mult o lunã;
d) suspendarea dreptului de a primi şi de a cumpãra bunuri, cu excepţia celor necesare pentru igiena individualã, pe o perioadã de cel mult douã luni;
e) suspendarea dreptului de a primi vizite, pe o perioadã de cel mult 3 luni;".
Prevederile criticate din <>Legea nr. 47/1992 au urmãtorul cuprins:
- Art. 2 alin. (3): "Curtea Constituţionalã se pronunţã numai asupra constituţionalitãţii actelor cu privire la care a fost sesizatã, fãrã a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului."
În susţinerea excepţiei se invocã dispoziţiile constituţionale ale art. 1 privind statul român, ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, ale art. 26 privind viaţa intimã, familialã şi privatã, ale art. 34 privind dreptul la ocrotirea sãnãtãţii, ale art. 41 privind munca şi protecţia socialã a muncii, ale art. 51 privind dreptul de petiţionare, ale art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi şi ale art. 142 alin. (1) referitoare la rolul Curţii Constituţionale de garant al supremaţiei Constituţiei.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, Curtea constatã urmãtoarele:
I. Criticile art. 4, art. 5, art. 17, art. 38 alin. (7), art. 61 alin. (1), <>art. 71 alin. (1) lit. c), d) şi e) din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor şi a mãsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal sunt neîntemeiate.
Astfel, <>art. 4 şi 5 din Legea nr. 275/2006 nu aduc nicio atingere prevederilor constituţionale referitoare la statul român şi nu conţin nicio normã contrarã principiului separaţiei puterilor în stat. Cât priveşte critica referitoare la caracterul omisiv al reglementãrilor menţionate, aceasta nu intrã în competenţa de soluţionare a Curţii Constituţionale, care se pronunţã numai asupra constituţionalitãţii actelor cu privire la care a fost sesizatã.
<>Art. 17 din Legea nr. 275/2006 , care instituie reguli privind protecţia martorilor care executã pedepse privative de libertate, respectiv art. 61 alin. (1) din acelaşi act normativ, care reglementeazã plata muncii prestate în regim de detenţie, se aplicã în mod egal tuturor celor aflaţi în ipoteza normelor criticate, fãrã discriminãri pe criterii arbitrare, şi, ca urmare, nu aduc nicio atingere prevederilor art. 16 din Constituţie. De asemenea, nu se poate reţine încãlcarea, prin <>art. 61 alin. (1) din Legea nr. 275/2006 , a normelor constituţionale privind munca şi protecţia socialã a muncii, situaţia condamnatului aflat în executarea unei pedepse privative de libertate fiind diferitã de cea a salariatului aflat într-un raport de muncã.
<>Art. 38 alin. (7) din Legea nr. 275/2006 este în deplinã concordanţã cu prevederile art. 126 alin. (2) din Constituţie, potrivit cãrora "Competenţa instanţelor judecãtoreşti şi procedura de judecatã sunt prevãzute numai prin lege". Susţinerea autorului excepţiei în sensul cã legiuitorul trebuia sã foloseascã o altã denumire pentru calea de atac pe care textul de lege menţionat o reglementeazã nu este de naturã sã demonstreze, în vreun fel, neconstituţionalitatea acestuia.
<>Art. 71 alin. (1) lit. c), d) şi e) din Legea nr. 275/2006 reglementeazã o serie de sancţiuni disciplinare în cazul sãvârşirii unor abateri de cãtre persoanele condamnate şi nu sunt de naturã sã aducã atingere, în vreun mod, prevederilor constituţionale invocate de autorul excepţiei. De altfel, legiuitorul a prevãzut, chiar în cuprinsul <>art. 71 din Legea nr. 275/2006 , o serie de garanţii pentru persoana sancţionatã disciplinar, alin. (3) al acestui articol stabilind cã "aplicarea sancţiunilor disciplinare nu poate îngrãdi dreptul la apãrare, dreptul de petiţionare, dreptul la corespondenţã, dreptul la asistenţã medicalã, dreptul la hranã, dreptul la luminã şi dreptul la plimbarea zilnicã".
II. Cu privire la <>art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , se susţine cã este neconstituţional, întrucât nu permite Curţii Constituţionale sã cenzureze neconstituţionalitatea "determinatã de omisiuni şi neclaritãţi ale legii". Contrar acestor susţineri, textul de lege criticat dã expresie prevederilor cuprinse în art. 142 alin. (1) şi în art. 146 din Legea fundamentalã, precizând rolul Curţii de garant al supremaţiei Constituţiei. În plus, potrivit art. 61 alin. (1) din Legea fundamentalã, "Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român şi unica autoritate legiuitoare a ţãrii", astfel încât modificarea sau completarea de cãtre Curtea Constituţionalã a prevederilor supuse controlului de constituţionalitate, în situaţia constatãrii unor omisiuni de reglementare, ar însemna o ingerinţã în activitatea Parlamentului, în contradicţie cu prevederile constituţionale menţionate.
Pentru motivele mai sus arãtate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4, art. 5, art. 17, art. 38 alin. (7), art. 61 alin. (1), <>art. 71 alin. (1) lit. c), d) şi e) din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor şi a mãsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, precum şi a dispoziţiilor <>art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, excepţie invocatã de Alexandru Rãdulescu în Dosarul nr. 2.573/4/2007 al Judecãtoriei Sectorului 4 Bucureşti.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 13 noiembrie 2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof.univ.dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Marieta Safta
________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
