Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.034 din 9 octombrie 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 18^1 alin. (1) si (3) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea si sanctionarea faptelor de coruptie
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 749 din 6 noiembrie 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Marinela Mincã - procuror
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 18^1 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, excepţie ridicatã de Marian Mache Gheorghiţã în Dosarul nr. 61/92/2007 al Tribunalului Militar Bucureşti.
La apelul nominal se prezintã, pentru autorul excepţiei, apãrãtorul ales Bogdan Rãdulescu din cadrul Baroului Bucureşti, cu delegaţie la dosar, şi se constatã lipsa celorlalte pãrţi, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza se aflã în stare de judecatã.
Apãrãtorul ales al autorului excepţiei pune concluzii de admitere a acesteia.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 26 martie 2008, pronunţatã în Dosarul nr. 61/92/2007, Tribunalul Militar Bucureşti a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 18^1 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, excepţie ridicatã de Marian Mache Gheorghiţã în dosarul de mai sus având ca obiect soluţionarea unei cauze penale.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã prevederile legale menţionate încalcã dispoziţiile constituţionale ale art. 44 alin. (2) teza întâi potrivit cãrora "Proprietatea privatã este garantatã şi ocrotitã în mod egal de lege, indiferent de titular", deoarece asigurã o protecţie superioarã pentru proprietatea Comunitãţilor Europene faţã de proprietatea altor subiecte de drept naţional sau internaţional. În susţinerea acestei ipoteze autorul excepţiei face trimitere la jurisprudenţa Curţii Constituţionale - <>Decizia nr. 5 din 4 februarie 1999 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 214 alin. 3 din Codul penal, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 95 din 5 martie 1999 - potrivit cãreia este încãlcat textul constituţional invocat atunci când se asigurã o protecţie superioarã proprietãţii de stat faţã de proprietatea privatã (prin punerea în mişcare din oficiu a acţiunii penale în situaţiile în care subiect pasiv al infracţiunii era statul).
Tribunalul Militar Bucureşti opineazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Potrivit <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece exercitarea dreptului de proprietate trebuie sã se facã în limitele legii, iar legiuitorul ordinar este competent sã stabileascã cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate, în accepţiunea principalã conferitã de Constituţie, în aşa fel încât sã nu vinã în coliziune cu interesele generale sau cu interesele particulare legitime ale altor subiecte de drept, instituind limitãri rezonabile în valorificarea acestuia ca drept subiectiv garantat.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile autorului excepţiei prin avocat, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã constatã cã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 18^1 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 219 din 18 mai 2000, modificatã şi completatã prin Legea nr. 161 din 19 aprilie 2003 privind unele mãsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnitãţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 279 din 21 aprilie 2003, care au urmãtorul conţinut:
- Art. 18^1: "(1) Folosirea sau prezentarea de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, care are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Comunitãţilor Europene sau din bugetele administrate de acestea ori în numele lor, se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi. [...]
(3) Dacã faptele prevãzute la alin. (1) şi (2) au produs consecinţe deosebit de grave, pedeapsa este închisoarea de la 10 la 20 ani şi interzicerea unor drepturi."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã dispoziţiile legale criticate au mai fost supuse controlului instanţei de contencios constituţional prin raportare la critici similare. Astfel, cu prilejul pronunţãrii Deciziei nr. 552 din 15 mai 2008, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 434 din 10 iunie 2008, Curtea Constituţionalã a respins ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 18^1 şi <>art. 18^2 din Legea nr. 78/2000 .
Deoarece pânã în prezent nu au intervenit elemente noi, de naturã sã justifice schimbarea acestei jurisprudenţe, considerentele deciziei de mai sus îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã.
Distinct de acestea însã, Curtea mai constatã urmãtoarele:
Potrivit art. 73 alin. (3) lit. h) din Constituţie, legiuitorul are libertatea de a stabili prin lege organicã infracţiunile, pedepsele şi regimul executãrii acestora. Acest lucru nu presupune însã uniformitate de reglementare, motiv pentru care Parlamentul poate incrimina prin lege specialã o anumitã conduitã de naturã a afecta o serie de relaţii sociale ocrotite aşa cum sunt cele referitoare la interesele financiare ale Comunitãţilor Europene.
De asemenea, nu poate fi primitã susţinerea potrivit cãreia este afectat dreptul de proprietate prin lipsa uniformitãţii normelor referitoare la protecţia proprietãţii, deoarece, potrivit dispoziţiilor legale criticate, nu se suprimã dreptul constituţional, ci, dimpotrivã, se asigurã garantarea şi ocrotirea acestuia. Jurisprudenţa Curţii Constituţionale invocatã în susţinerea excepţiei nu este aplicabilã în cauzã, deoarece în acea situaţie diferenţierea nepermisã a modalitãţii de protecţie a proprietãţii era fãcutã pe considerente arbitrare, de vreme ce dreptul constituţional era lezat prin aceeaşi faptã antisocialã. Or, potrivit reglementãrii legale criticate, infracţiunea incriminatã vizeazã un singur tip de proprietate, şi anume acela al Comunitãţilor Europene, care nu intrã sub incidenţa art. 44 din Constituţia României. Astfel, fiind vorba despre o faptã sãvârşitã în cadrul unei proceduri de obţinere a fondurilor europene, este evident cã legiuitorul s-a referit numai la bunurile aparţinând Comunitãţilor Europene, iar nu şi la bunurile având ca titular persoane fizice sau persoane juridice de drept comun.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 18^1 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, excepţie ridicatã de Marian Mache Gheorghiţã în Dosarul nr. 61/92/2007 al Tribunalului Militar Bucureşti.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 9 octombrie 2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru
_________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
