Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.034 din 14 septembrie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 133 alin. 2 teza a doua, art. 244 alin. 1 pct. 1 si art. 302^1 lit. d) din Codul de procedura civila, ale art. 2 alin. (2), art. 4 alin. (2) si art. 5 alin. (1) teza intai din titlul XIII din Legea nr. 247/2005 privind reforma in domeniile proprietatii si justitiei, precum si unele masuri adiacente, precum si a celor ale art. 39 alin. (1) si art. 41 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciara
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 763 din 16 noiembrie 2010
Augustin Zegrean - preşedinte
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 133 alin. 2 teza a doua, art. 244 alin. 1 pct. 1 şi art. 302^1 lit. d) din Codul de procedurã civilã, ale art. 2 alin. (2), art. 4 alin. (2) şi <>art. 5 alin. (1) teza întâi din titlul XIII din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietãţii şi justiţiei, precum şi unele mãsuri adiacente, precum şi a celor ale art. 39 alin. (1) şi <>art. 41 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciarã, excepţie ridicatã de Otilia Ciuhuţã în Dosarul nr. 8.508/182/2007 al Tribunalului Maramureş - Secţia civilã.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Magistratul-asistent referã asupra cauzei şi aratã cã partea Ioan Tãmâian a depus note scrise la dosar prin care solicitã respingerea excepţiei de neconstituţionalitate formulate.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 9 decembrie 2009, pronunţatã în Dosarul nr. 8.508/182/2007, Tribunalul Maramureş - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 133 alin. 2 teza a doua, art. 244 alin. 1 pct. 1 şi art. 302^1 lit. d) din Codul de procedurã civilã, art. 2 alin. (2), art. 4 alin. (2) şi <>art. 5 alin. (1) teza întâi din titlul XIII din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietãţii şi justiţiei, precum şi unele mãsuri adiacente, precum şi a celor ale art. 39 alin. (1) şi <>art. 41 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciarã, republicatã, excepţie ridicatã de Otilia Ciuhuţã într-o cauzã având ca obiect fond funciar.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã prevederile art. 133 alin. 2 teza a doua, art. 244 alin. 1 pct. 1 şi art. 302^1 lit. d) din Codul de procedurã civilã sunt neconstituţionale, în mãsura în care obligã justiţiabilul sã semneze cererea neapãrat la termenul de judecatã urmãtor, iar nu şi anterior acestui moment, prin aceasta instituindu-se o discriminare în raport de ceilalţi justiţiabili, care pot modifica sau rectifica orice cerere prin cereri subsecvente.
De asemenea, apreciazã cã întreruperea unui proces civil, atunci când dezlegarea pricinii atârnã, în totul sau în parte, de existenţa sau neexistenţa unui drept care face obiectul unei alte judecãţi, încalcã dreptul de soluţionare a cauzei într-un termen rezonabil, discriminând justiţiabilii al cãror proces este suspendat.
În ceea ce priveşte prevederile de lege criticate din titlul XIII al <>Legii nr. 247/2005, cu referire şi la textele din <>Legea nr. 304/2004, autorul excepţiei susţine cã acestea sunt neconstituţionale, deoarece procesele de fond funciar se soluţioneazã obligatoriu de complete specializate, ceea ce încalcã dreptul la un proces echitabil şi la o justiţie imparţialã.
Astfel, apreciazã cã aceste "complete specializate" în litigiile de fond funciar sunt înfiinţate nu prin lege, ci de un organ administrativ, şi anume Consiliului Superior al Magistraturii, cu încãlcarea principiului separaţiei puterilor în stat şi a obligaţiei înfiinţãrii instanţelor numai pe calea legii organice - nu prin act administrativ, "instabil şi temporar" -, ceea ce echivaleazã cu încãlcarea dreptului la un proces echitabil. Considerã cã justiţiabilii din procesele având ca obiect fond funciar sunt discriminaţi faţã de restul justiţiabililor, care pot cere obligarea martorilor de a se prezenta, prin citarea lor, şi prin sancţiunea aducerii cu mandat sau a amenzii judiciare, împrejurare ce, în opinia autorului excepţiei, îi încalcã dreptul la apãrare şi la un proces echitabil. De asemenea, prin imposibilitatea de a se folosi de calea de atac a apelului, considerã cã este privat de o justiţie unicã şi egalã pentru toţi, de un proces echitabil şi de o cale de atac garantatã de lege celorlalţi cetãţeni.
Tribunalul Maramureş - Secţia civilã considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, prevederile legale criticate nefiind în contradicţie cu dispoziţiile constituţionale şi convenţionale invocate.
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului considerã cã textele de lege criticate sunt constituţionale şi invocã în acest sens jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie urmãtoarele prevederi legale:
Art. 133 alin. 2 teza a doua, art. 244 alin. 1 pct. 1 şi art. 302^1 lit. d) din Codul de procedurã civilã, care prevãd cã:
- Art. 133 alin. 2 teza a doua: "Lipsa semnãturii se poate totuşi împlini în tot cursul judecãţii. Dacã pârâtul invocã lipsa de semnãturã, reclamantul va trebui sã semneze cel mai târziu la prima zi de înfãţişare urmãtoare, iar când este prezent în instanţã, în chiar şedinţa în care a fost invocatã nulitatea.";
- Art. 244 alin. 1 pct. 1: "Instanţa poate suspenda judecata:
1. când dezlegarea pricinii atârnã, în totul sau în parte, de existenţa sau neexistenţa unui drept care face obiectul unei alte judecãţi;";
- Art. 302^1 lit. d) din Codul de procedurã civilã: "Cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulitãţii, urmãtoarele menţiuni: [...]
d) semnãtura.".
Art. 2 alin. (2), art. 4 alin. (2) şi art. 5 alin. (1) teza întâi din titlul XIII referitor la accelerarea judecãţilor în materia restituirii proprietãţilor funciare din <>Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietãţii şi justiţiei, precum şi unele mãsuri adiacente, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005, cu urmãtorul cuprins:
- Art. 2 alin. (2): "(2) În cadrul instanţelor judecãtoreşti procesele funciare se vor soluţiona de cãtre complete specializate.";
- Art. 4 alin. (2): "(2) Martorii nu vor fi citaţi în vederea audierii, prezentarea lor la termenul de judecatã fiind în sarcina pãrţii care i-a propus.";
- Art. 5 alin. (1) teza întâi: "(1) Hotãrârile pronunţate de instanţele judecãtoreşti în procesele funciare în primã instanţã sunt supuse numai recursului. Hotãrârile definitive şi irevocabile susceptibile de înscriere în cartea funciarã sunt comunicate din oficiu de cãtre instanţa de judecatã birourilor de carte funciarã.".
Art. 39 alin. (1) şi <>art. 41 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciarã, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 827 din 13 septembrie 2005, care au urmãtorul conţinut:
- Art. 39 alin. (1): "(1) În raport cu natura şi numãrul cauzelor, în cadrul judecãtoriilor se pot înfiinţa secţii sau complete specializate.";
- Art. 41 alin. (1): "(1) Secţiile şi completele specializate ale curţilor de apel şi ale instanţelor din circumscripţia acestora se înfiinţeazã, la propunerea colegiilor de conducere ale fiecãrei instanţe, prin hotãrâre a Consiliului Superior al Magistraturii."
Autorul excepţiei susţine cã prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (3), (4) şi (5) referitoare la statul român, art. 15 alin. (1) şi (2) privind neretroactivitatea legii, art. 16 alin. (1) şi (2) privind egalitatea în drepturi, art. 20 referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 alin. (1)-(3) privind accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, art. 24 alin. (1) privind dreptul la apãrare, art. 124 privind înfãptuirea justiţiei, art. 126 alin. (5) potrivit cãrora este interzisã înfiinţarea de instanţe extraordinare şi art. 129 referitoare la folosirea cãilor de atac, raportat la art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã prevederile art. 133, art. 302^1 şi art. 244 alin. 1 pct. 1 din Codul de procedurã civilã au mai fãcut obiect al controlului de constituţionalitate, prilej cu care a statuat cã acestea sunt conforme cu Legea fundamentalã.
În acest sens este <>Decizia nr. 551 din 7 iunie 2007, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 544 din 9 august 2007, Curtea a reţinut cã prevederile art. 133 din Codul de procedurã civilã reglementeazã nulitatea, ca sancţiune incidentã în cazul lipsei menţiunilor esenţiale ale cererii de chemare în judecatã. Sunt considerate elemente esenţiale ale cererii introductive de instanţã numele pãrţilor, obiectul cererii şi semnãtura reclamantului. Regimul juridic al nulitãţii este însã diferit. Astfel, absenţa numelor pãrţilor sau a obiectului cererii este sancţionatã cu nulitatea, fãrã ca legea sã acorde posibilitatea împlinirii acestor lipsuri, în vreme ce, pentru lipsa semnãturii, art. 133 alin. 2 din Codul de procedurã civilã permite remedierea în tot cursul judecãţii, dar nu mai târziu de prima zi de înfãţişare ce urmeazã dupã invocarea neregularitãţii procedurale.
Curtea a constatat cã menţiunile sancţionate cu nulitate au un caracter esenţial pentru buna administrare a justiţiei, numele pãrţilor, obiectul cauzei şi semnãtura reclamantului fiind destinate sã individualizeze acţiunea civilã, sã ateste manifestarea de voinţã necesarã declanşãrii procesului civil şi conţinutul concret al pretenţiilor reclamantului, lipsa acestor elemente fãcând imposibilã continuarea activitãţii judiciare. Din economia textului procedural rezultã cã sancţiunea opereazã doar în cazul lipsei totale a menţiunilor privitoare la unul dintre elementele esenţiale ale cererii de chemare în judecatã.
Aşa fiind, Curtea a constatat cã reglementarea criticatã nu contravine normelor constituţionale referitoare la liberul acces la justiţie, dreptul la apãrare şi folosirea cãilor de atac, ci, dimpotrivã, dau expresie acestor principii, constituind o garanţie a respectãrii drepturilor procesuale ale pãrţilor.
În ceea ce priveşte pretinsa neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 302^1 lit. d) din Codul de procedurã civilã, prin Decizia nr. 332 din 28 iunie 2005, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 693 din 2 august 2005, Curtea a constatat cã, "dincolo de semnificaţia esenţialã a acestor menţiuni pentru buna administrare a justiţiei în faza de atac a recursului, coroborarea reglementãrii criticate cu dispoziţiile art. 287 şi art. 316 din Codul de procedurã civilã, potrivit cãrora partea are posibilitatea sã complineascã omisiunea lor pânã la prima zi de înfãţişare, în cererea de apel şi, prin extindere, şi în aceea de recurs, impune concluzia cã dispoziţiile legale deduse controlului nu contravin normelor constituţionale de referinţã."
De asemenea, referitor la critica privind neconstitu ţionalitatea art. 244 alin. 1 pct. 1 din Codul de procedurã civilã, Curtea s-a mai pronunţat printr-o serie de decizii, de exemplu, prin <>Decizia nr. 1.318 din 13 octombrie 2009, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 769 din 11 noiembrie 2009, prin care instanţa de contencios constituţional a reţinut, în esenţã, cã "suspendarea reprezintã un incident procedural survenit în cursul desfãşurãrii judecãţii şi are ca efect sistarea temporarã a procedurii de judecatã ca urmare a apariţiei unor împrejurãri voite de pãrţi sau independente de voinţa lor. Prevederile art. 244 alin. 1 pct. 1 din Codul de procedurã civilã reglementeazã un caz de suspendare facultativã a judecãţii, întrucât permit instanţei sã aprecieze cu privire la necesitatea întreruperii vremelnice a cursului judecãţii.
Aşa fiind, în situaţia în care dezlegarea pricinii atârnã, în totul sau în parte, de existenţa sau inexistenţa unui drept care face obiectul unei alte judecãţi, suspendarea vizeazã o chestiune prejudicialã de a cãrei soluţionare ar putea depinde şi hotãrârea ce va fi pronunţatã în cauza dedusã judecãţii."
Curtea a constatat cã suspendarea cauzei într-o astfel de ipotezã este de naturã sã preîntâmpine situaţiile în care instanţele judecãtoreşti ar pronunţa hotãrâri contradictorii, cu efecte nedorite asupra stabilitãţii raporturilor juridice existente între pãrţi. Pe de altã parte, având posibilitatea de a aprecia oportunitatea suspendãrii cursului judecãţii, instanţa este chematã sã cenzureze toate acele cazuri care ar putea constitui pretext pentru tergiversarea judecãţii. Prin urmare, lãsarea mãsurii suspendãrii la aprecierea judecãtorului, atunci când dezlegarea pricinii depinde de existenţa unui drept care face obiectul unui alt proces aflat în curs, este menitã sã îi permitã acestuia sã îşi exercite rolul activ, sancţionând eventualele tentative de exercitare abuzivã a drepturilor procesuale, incontestabil mai eficient decât în situaţia în care suspendarea ar avea caracter imperativ. Sub acest aspect, Curtea a statuat în mod constant cã reglementarea de cãtre legiuitor, în limitele competenţei ce i-a fost conferitã prin Constituţie, a condiţiilor de exercitare a unui drept - subiectiv sau procesual - nu constituie o restrângere a exerciţiului acestuia, ci doar o modalitate eficientã de a preveni exercitarea sa abuzivã, în detrimentul altor titulari de drepturi, în egalã mãsurã ocrotite.
În consecinţã, susţinerea autorului excepţiei, potrivit cãreia textul legal criticat încalcã dispoziţiile constituţionale care prevãd liberul acces la justiţie şi garantarea dreptului la apãrare, precum şi cele referitoare la dreptul persoanei la un proces echitabil, este neîntemeiatã, art. 244 alin. 1 pct. 1 din Codul de procedurã civilã constituind garanţia exercitãrii cu bunã-credinţã a drepturilor procesuale de cãtre toate pãrţile implicate în proces.
În ceea ce priveşte critica autorului excepţiei potrivit cãreia, deşi procesele având ca obiect fond funciar se caracterizeazã printr-o complexitate deosebitã, legiuitorul a instituit inadmisibilitatea atacãrii cu apel a hotãrârilor pronunţate în primã instanţã în aceastã materie, o astfel de reglementare aducând atingere dreptului de proprietate privatã şi dreptului la un proces echitabil, prin <>Decizia nr. 1.046 din 14 iulie 2009, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 577 din 19 august 2009, Curtea a constatat cã "Legea fundamentalã nu cuprinde dispoziţii referitoare la obligativitatea existenţei tuturor cãilor de atac, ci prevede principial în art. 129 cã, «împotriva hotãrârilor judecãtoreşti, pãrţile interesate şi Ministerul Public pot exercita cãile de atac, în condiţiile legii», art. 126 alin. (2) din Constituţie statuând cã procedura de judecatã şi competenţa instanţelor judecãtoreşti sunt prevãzute prin lege, iar, potrivit jurisprudenţei sale constante, accesul liber la justiţie nu înseamnã accesul, în toate cazurile, la toate structurile judecãtoreşti şi la toate cãile de atac". Aşa fiind, Curtea a constatat cã prevederile art. 5 alin. (1) teza întâi din titlul XIII "Accelerarea judecãţilor în materia restituirii proprietãţilor funciare" al <>Legii nr. 247/2005 sunt constituţionale.
În final, faţã de critica autorului excepţiei referitoare la neconstituţionalitatea prevederilor art. 39 alin. (1) şi <>art. 41 alin. (1) din Legea nr. 304/2004, Curtea s-a pronunţat prin <>Decizia nr. 620 din 26 iunie 2007, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 593 din 28 august 2007, în sensul conformitãţii reglementãrii criticate cu Legea fundamentalã.
În acest context, Curtea a reţinut cã prevederile <>art. 41 şi urmãtoarele din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciarã se referã la modul de organizare şi funcţionare a instanţelor de judecatã. Acestea sunt adoptate de legiuitor în aplicarea prevederilor art. 124-126 din Constituţie, care cuprind principiile generale potrivit cãrora se organizeazã instanţele judecãtoreşti şi se realizeazã justiţia, fãrã a conţine nicio prevedere contrarã textelor constituţionale de referinţã.
Aşa fiind, legiuitorul constituant a lãsat la latitudinea legiuitorului ordinar modul concret de reglementare a problemelor care privesc organizarea instanţelor judecãtoreşti.
Ca atare, întrucât nu au apãrut împrejurãri noi, care sã determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, soluţia adoptatã în precedent, precum şi considerentele pe care acestea se întemeiazã îşi menţin valabilitatea şi în cauza de faţã.
Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 133 alin. 2 teza a doua, art. 244 alin. 1 pct. 1 şi art. 302^1 lit. d) din Codul de procedurã civilã, ale art. 2 alin. (2), art. 4 alin. (2) şi <>art. 5 alin. (1) teza întâi din titlul XIII din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietãţii şi justiţiei, precum şi unele mãsuri adiacente, precum şi a celor ale art. 39 alin. (1) şi <>art. 41 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciarã, republicatã, excepţie ridicatã de Otilia Ciuhuţã în Dosarul nr. 8.508/182/2007 al Tribunalului Maramureş - Secţia civilã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 14 septembrie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Ingrid Alina Tudora
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
