Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.032 din 14 septembrie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. III din titlul I din Legea nr. 247/2005 privind reforma in domeniile proprietatii si justitiei, precum si unele masuri adiacente
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 739 din 5 noiembrie 2010
Augustin Zegrean - preşedinte
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. III din titlul I din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietãţii şi justiţiei, precum şi unele mãsuri adiacente, excepţie ridicatã de Ion Sorescu şi Elena Sorescu în Dosarul nr. 48.523/3/2005 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia civilã şi de proprietate intelectualã.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate. În acest sens, invocã jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, şi anume <>Decizia nr. 48/2007.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 19 iunie 2009, pronunţatã în Dosarul nr. 48.523/3/2005, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia civilã şi de proprietate intelectualã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a <>art. III din titlul I din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietãţii şi justiţiei, precum şi unele mãsuri adiacente, excepţie ridicatã de Ion Sorescu şi Elena Sorescu într-o cauzã având ca obiect revendicare.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin cã, deşi în temeiul <>art. 46 din Legea nr. 10/2001, republicatã, au putut fi atacate în justiţie actele de înstrãinare a imobilelor achiziţionate în baza <>Legii nr. 112/1995, prin <>art. III din Legea nr. 247/2005 s-a introdus o nouã cale de atac împotriva actelor juridice încheiate dupã data de 14 ianuarie 2001, în baza <>Legii nr. 112/1995, ceea ce, în opinia acestora, contravine art. 44 din Constituţie. Aceasta deoarece, prin instituirea unui nou termen pentru a putea ataca în justiţie actele de înstrãinare încheiate în baza <>Legii nr. 112/1995, se pune în dificultate principiul securitãţii raportului juridic, datoritã modului în care s-au succedat prevederile legale referitoare la restituirea imobilelor preluate abuziv. Din aceastã perspectivã, prevederile <>art. III din Legea nr. 247/2005 sunt neconstituţionale, fiind în total dezacord cu art. 11 şi 20 referitoare la dreptul internaţional şi dreptul intern şi, respectiv, la tratatele internaţionale privind drepturile omului, prin raportare la art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale şi art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţie.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia civilã şi de proprietate intelectualã considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, reglementarea legalã criticatã nefiind în contradicţie cu dispoziţiile constituţionale şi convenţionale invocate.
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile <>art. III din titlul I din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietãţii şi justiţiei, precum şi unele mãsuri adiacente, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005, astfel cum au fost modificate prin articolul unic pct. 1 din titlul II din <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 209/2005 pentru modificarea şi completarea unor acte normative din domeniul proprietãţii, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.194 din 30 decembrie 2005.
Acest text de lege are urmãtorul cuprins:
"Art. III. - Actele juridice de înstrãinare având ca obiect imobile cu destinaţia de locuinţã, încheiate dupã data de 14 februarie 2001 cu nerespectarea interdicţiei prevãzute de <>art. 44 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 241/2001, cu modificãrile ulterioare, şi care nu au fost atacate în instanţã în condiţiile <>art. 45 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, republicatã, pot fi atacate la secţia civilã a tribunalului în a cãrui razã teritorialã se aflã imobilul notificat în termen de 12 luni de la data intrãrii în vigoare a prezentului titlu sau, dupã caz, de la data luãrii la cunoştinţã a încheierii contractului."
Autorii excepţiei susţin cã prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 44 alin. (2) privind dreptul de proprietate privatã, art. 148 alin. (2) referitoare la integrarea în Uniunea Europeanã, precum şi celor ale art. 11 şi 20 referitoare la dreptul internaţional şi dreptul intern şi, respectiv, la tratatele internaţionale privind drepturile omului, prin raportare la art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale şi art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţie.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, prin <>Decizia nr. 48 din 16 ianuarie 2007, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 135 din 23 februarie 2007, sau <>Decizia nr. 534 din 13 mai 2008, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 523 din 10 iulie 2008, Curtea a reţinut cã "prin <>Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietãţii şi justiţiei, precum şi unele mãsuri adiacente s-au adus modificãri <>Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989".
În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. III din titlul I al Legii nr. 247/2005 faţã de dispoziţiile constituţionale ale art. 44 alin. (2), prin deciziile mai sus menţionate, Curtea a statuat cã acestea nu conţin norme contrare principiului garantãrii şi ocrotirii, în mod egal, a dreptului de proprietate, ci constituie o aplicare a dispoziţiilor art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituţie, potrivit cãrora "Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege".
Curtea constatã cã nu poate fi primitã nici critica referitoare la afectarea principiului securitãţii raporturilor juridice şi despre perpetuarea posibilitãţii de a ataca în justiţie actele de înstrãinare încheiate în condiţiile <>Legii nr. 112/1995, întrucât reglementarea criticatã vizeazã situaţii juridice diferite, care beneficiazã de tratament juridic diferenţiat.
Legiuitorul a prevãzut, pentru anumite situaţii speciale, cum este cea din textul de lege criticat, posibilitatea atacãrii într-un anumit termen a contractelor încheiate cu încãlcarea dispoziţiilor imperative ale legii. Aşa fiind, persoanele care pot ataca actele juridice de înstrãinare în condiţiile <>art. III din titlul I al Legii nr. 247/2005 se aflã într-o situaţie juridicã diferitã faţã de persoanele care au încheiat contracte pânã la data de 14 februarie 2001, data intrãrii în vigoare a <>Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, şi cu respectarea condiţiilor legale impuse, ceea ce determinã şi un tratament juridic diferenţiat.
Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. III din titlul I din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietãţii şi justiţiei, precum şi unele mãsuri adiacente, excepţie ridicatã de Ion Sorescu şi Elena Sorescu în Dosarul nr. 48.523/3/2005 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia civilã şi de proprietate intelectualã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 14 septembrie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Ingrid Alina Tudora
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
