Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIE nr. 1.026 din 13 noiembrie 2007  referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 70 si ale art. 82 din Codul de procedura penala    Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

DECIZIE nr. 1.026 din 13 noiembrie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 70 si ale art. 82 din Codul de procedura penala

EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 853 din 12 decembrie 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Marinela Mincã - procuror
Valentina Bãrbãţeanu - magistrat-asistent

Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 70 şi ale art. 82 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Dan Nemet în Dosarul nr. 7.461/1.401/2006 al Judecãtoriei Târgu Mureş.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã. Magistratul-asistent informeazã Curtea cã autorul excepţiei a transmis la dosar note scrise prin care solicitã admiterea excepţiei.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele Curţii acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta pune concluzii de respingere ca neîntemeiatã a excepţiei de neconstituţionalitate, considerând cã textul de lege criticat nu încalcã dispoziţiile din Legea fundamentalã invocate de autorul excepţiei.

CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 27 martie 2007, pronunţatã în Dosarul nr. 7.461/1.401/2006, Judecãtoria Târgu Mureş a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 70 şi ale art. 82 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Dan Nemet într-o cauzã penalã.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã prevederile art. 82 din Codul de procedurã penalã sunt neconstituţionale, întrucât permit audierea ca martor a persoanei vãtãmate numai dacã aceasta nu este constituitã parte civilã sau nu participã în proces ca parte vãtãmatã. Aratã cã, în opinia sa, sunt nesocotite dispoziţiile art. 16 alin. (1) din Constituţie, întrucât se instituie o diferenţiere de tratament în ceea ce priveşte audierea persoanei vãtãmate. Astfel, atunci când persoana este audiatã în calitate de martor, aceasta are obligaţia de a depune jurãmânt, în condiţiile art. 85 din Codul de procedurã penalã, pe când în situaţia reglementatã de textul de lege criticat (adicã atunci când este constituitã parte civilã sau participã în proces ca parte vãtãmatã) persoanei vãtãmate nu îi incumbã o asemenea obligaţie. De aceea, autorul excepţiei susţine cã se creeazã o inegalitate juridicã faţã de restul pãrţilor din proces, ca urmare a modului diferit de audiere. Mai aratã cã textul de lege criticat contravine şi dispoziţiilor art. 21 alin. (3) teza întâi din Constituţie, pe care le interpreteazã în sensul cã oferã magistratului "libertatea de a aprecia asupra unui material probator cât mai complet, exact şi mai puţin subiectiv relatat de pãrţi [...]".
În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 70 din Codul de procedurã penalã, autorul excepţiei susţine cã audierea învinuitului sau inculpatului ca martor ar trebui sã se facã sub prestare de jurãmânt şi cã ar trebui sã se ofere acestuia posibilitatea de a alege în ce mod sã fie audiat, respectiv "ca învinuit, în condiţiile procedurale actuale sau, dimpotrivã, ca martor".
Judecãtoria Târgu Mureş apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiatã.
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, fiind greşitã concluzia autorului excepţiei potrivit cãreia declaraţiile persoanei vãtãmate pot fi diferite în funcţie de modalitatea de audiere a acesteia.
Avocatul Poporului apreciazã cã dispoziţiile de lege criticate sunt în deplinã concordanţã cu prevederile din Legea fundamentalã invocate de autorul excepţiei.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 70 şi ale art. 82 din Codul de procedurã penalã, care au urmãtorul cuprins:
- Art. 70: "Întrebãri şi lãmuriri prealabile - Învinuitul sau inculpatul, înainte de a fi ascultat, este întrebat cu privire la nume, prenume, poreclã, data şi locul naşterii, numele şi prenumele pãrinţilor, cetãţenie, studii, situaţia militarã, loc de muncã, ocupaţie, adresa la care locuieşte efectiv, antecedente penale şi alte date pentru stabilirea situaţiei sale personale.
Învinuitului sau inculpatului i se aduc apoi la cunoştinţã fapta care formeazã obiectul cauzei, încadrarea juridicã a acesteia, dreptul de a avea un apãrãtor, precum şi dreptul de a nu face nicio declaraţie, atrãgându-i-se totodatã atenţia cã ceea ce declarã poate fi folosit şi împotriva sa. Dacã învinuitul sau inculpatul dã o declaraţie, i se pune în vedere sã declare tot ce ştie cu privire la faptã şi la învinuirea ce i se aduce în legãturã cu aceasta.
Dacã învinuitul sau inculpatul consimte sã dea o declaraţie, organul de urmãrire penalã, înainte de a-l asculta, îi cere sã dea o declaraţie, scrisã personal, cu privire la învinuirea ce i se aduce.
Învinuitului sau inculpatului i se aduce la cunoştinţã şi obligaţia sã anunţe în scris, în termen de 3 zile, orice schimbare a locuinţei pe parcursul procesului penal.";
- Art. 82: "Persoana vãtãmatã - Persoana vãtãmatã poate fi ascultatã ca martor, dacã nu este constituitã parte civilã sau nu participã în proces ca parte vãtãmatã."
În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, textele de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea cetãţenilor în faţa legii şi a autoritãţilor publice şi celor ale art. 21 alin. (3) teza întâi care garanteazã dreptul pãrţilor la un proces echitabil.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, Curtea observã cã autorul acesteia, interpretând per a contrario dispoziţiile art. 82 din Codul de procedurã penalã, este nemulţumit de faptul cã acestea nu permit audierea ca martor a persoanei vãtãmate în ipoteza în care aceasta participã în proces în calitate de parte vãtãmatã sau dacã s-a constituit parte civilã. În concret, autorul excepţiei criticã faptul cã în aceste douã ipostaze, de parte vãtãmatã sau de parte civilã, persoana vãtãmatã va da declaraţii fãrã sã fie obligatã sã depunã jurãmânt. Urmând firul acestui raţionament, autorul excepţiei conchide cã persoana vãtãmatã ar putea sã relateze aceeaşi stare de fapt în moduri diferite, în funcţie de felul în care depune declaraţia, sub prestare de jurãmânt sau fãrã prestare de jurãmânt. Or, o asemenea concluzie este inacceptabilã, întrucât pleacã de la o prezumţie de nerespectare a dispoziţiilor art. 57 din Constituţie potrivit cãrora cetãţenii trebuie sã îşi exercite drepturile şi libertãţile cu bunã-credinţã, fãrã sã încalce drepturile şi libertãţile celorlalţi. În speţã, aceastã bunã-credinţã se manifestã prin declararea adevãrului în cursul procesului penal. Este de remarcat, de altfel, cã subiect activ al infracţiunii de mãrturie mincinoasã nu poate fi decât martorul, expertul sau interpretul. Niciuna dintre persoanele care au calitatea de pãrţi în proces nu face declaraţii, în cadrul procesului, sub prestare de jurãmânt şi nici nu poate fi acuzatã dacã "face afirmaţii mincinoase ori nu spune tot ce ştie privitor la împrejurãrile esenţiale asupra cãrora a fost întrebatã". Dacã, însã, persoana vãtãmatã, dupã ce s-a constituit parte civilã sau a participat în proces ca parte vãtãmatã, renunţã definitiv la calitatea de parte în proces, atunci ea poate fi ascultatã ca martor, aplicându-i-se regulile procedurale corespunzãtoare ascultãrii martorilor.
În ceea ce priveşte inculpatul, este evident cã posibilitatea de a face declaraţii referitoare la faptã şi la învinuirea ce i se aduce reprezintã o concretizare a dreptului la apãrare, neputându-i-se impune sã facã declaraţii sub prestare de jurãmânt, pentru cã ar fi expus în acest fel riscului autoincriminãrii (nemo tenetur edere contra se).
Curtea constatã cã nu se poate reţine nici critica referitoare la nesocotirea prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie privind egalitatea cetãţenilor în faţa legii şi a autoritãţilor publice, întrucât situaţiile avute în vedere de autorul excepţiei sunt esenţialmente diferite, astfel încât este pe deplin justificatã o reglementare diferitã. Curtea Constituţionalã a statuat, prin <>Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1 din 8 februarie 1994 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, cã "Principiul egalitãţii în faţa legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmãrit, nu sunt diferite. De aceea, el nu exclude, ci, dimpotrivã, presupune soluţii diferite pentru situaţii diferite".
Un argument în plus în sensul cã nu este încãlcat principiul egalitãţii cetãţenilor în faţa legii şi a autoritãţilor publice îl constituie faptul cã procedura obţinerii declaraţiilor este identicã pentru toate pãrţile din proces (inculpat, parte vãtãmatã, parte civilã şi parte responsabilã civilmente), potrivit art. 77 din Codul de procedurã penalã.
Oricum, potrivit principiului liberei aprecieri a probelor, care caracterizeazã procesul penal, probele nu au valoare mai dinainte stabilitã şi pot servi la aflarea adevãrului numai în mãsura în care sunt coroborate cu fapte şi împrejurãri ce rezultã din ansamblul probelor existente în cauzã (<>art. 69 şi 75 din Codul de procedurã civilã). Prin Decizia nr. 324 din 14 septembrie 2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 958 din 19 octombrie 2004, Curtea Constituţionalã a statuat cã "Nici procurorul şi nici instanţa de judecatã nu-şi pot întemeia soluţia numai pe anumite probe, selectiv alese, întrucât chiar art. 63 din Codul de procedurã penalã prevede cã probele nu au valoare dinainte stabilitã, ci trebuie sã examineze şi sã aprecieze totalitatea probelor administrate, sã le coroboreze şi sã le stabileascã pe cele care sunt pertinente pentru soluţionarea cauzei sub toate aspectele şi pe care se poate întemeia o convingere corectã şi o soluţie justã".
În ceea ce priveşte prevederile art. 70 din Codul de procedurã penalã, criticate pentru neconstituţionalitate, Curtea observã cã acestea stabilesc o serie de reguli referitoare la modalitatea de obţinere a declaraţiilor învinuitului sau inculpatului, reguli care ţin de tactica ascultãrii acestuia şi care sunt premergãtoare obţinerii declaraţiei. Autorul excepţiei nu reuşeşte sã releve nicio contradicţie între textele de lege criticate şi vreuna dintre dispoziţiile Legii fundamentale.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 70 şi ale art. 82 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Dan Nemet în Dosarul nr. 7.461/1.401/2006 al Judecãtoriei Târgu Mureş.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 13 noiembrie 2007.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,
Valentina Bãrbãţeanu

-----
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016