Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Augustin Zegrean - preşedinte
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Fabian Niculae - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 56 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Gheorghe Rotaru în Dosarul nr. 6.211/86/2009 al Curţii de Apel Suceava - Secţia comercialã, contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiatã a excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 14 mai 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 6.211/86/2009 Curtea de Apel Suceava - Secţia comercialã, contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 56 din Codul de procedurã civilã.
Excepţia a fost ridicatã de Gheorghe Rotaru într-o cauzã având ca obiect cererea de soluţionare a recursurilor declarate împotriva sentinţei nr. 2.286 din 16 decembrie 2009 pronunţatã de Tribunalul Suceava - Secţia comercialã, contencios administrativ şi fiscal.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã dispoziţiile legale criticate sunt neconstituţionale, deoarece în situaţia în care partea pentru care s-a intervenit a fost în imposibilitatea de a formula calea de atac, aceasta se aflã în situaţia de a nu se putea apãra. Or, în aceste condiţii calea de atac formulatã de cãtre intervenientul accesoriu ar fi de naturã a ocroti drepturile pãrţii pentru care s-a intervenit, inclusiv dreptul la apãrare.
De asemenea, în opinia autorului excepţiei, dispoziţiile legale criticate reglementeazã o îngrãdire a accesului liber la justiţie, fiind limitat accesul spre cel de-al doilea grad de jurisdicţie.
Curtea de Apel Suceava - Secţia comercialã, contencios administrativ şi fiscal apreciazã cã excepţia invocatã este întemeiatã, întrucât dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 21 şi art. 24, în mãsura în care nu i se recunoaşte intervenientului în interesul uneia dintre pãrţi dreptul de a declara recurs în lipsa formulãrii recursului de cãtre partea în interesul cãreia a intervenit.
Regula instituitã de art. 21 alin. (2) din Constituţie are ca semnificaţie faptul cã legiuitorul nu poate exclude de la exerciţiul drepturilor procesuale nicio categorie de persoane.
Legiuitorul poate institui reguli speciale de procedurã, însã nu poate aduce atingere substanţei dreptului de acces liber la justiţie în situaţia în care sunt date condiţiile de exerciţiu ale acţiunii civile, iar persoana îşi exercitã drepturile cu bunã credinţã şi în limite rezonabile.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul considerã cã dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 56 din Codul de procedurã civilã, care au urmãtorul conţinut: "Apelul sau recursul fãcut de cel care intervine în interesul uneia din pãrţi se socoteşte neavenit, dacã partea pentru care a intervenit nu a fãcut ea însãşi apel sau recurs."
În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 21 alin. (3) - Accesul liber la justiţie, art. 24 alin. (2) - Dreptul la apãrare şi art. 53 - Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã aceasta este neîntemeiatã. Dispoziţiile legale criticate reprezintã norme de procedurã care, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, sunt stabilite prin lege. Astfel, dispoziţiile art. 56 din Codul de procedurã civilã fac parte din secţiunea I - "Intervenţia" a capitolului III - "Alte persoane care pot lua parte la judecatã" din titlul I - "Pãrţile" al cãrţii a doua - "Procedura contencioasã". Prin dispoziţiile criticate nu se limiteazã drepturile pãrţilor şi nici ale intervenienţilor, deoarece nimic nu le împiedicã pe acestea sã se adreseze instanţelor judecãtoreşti, sã foloseascã toate mijloacele de apãrare prevãzute de lege şi sã beneficieze de garanţiile procesului echitabil.
Curtea mai reţine cã intervenţia în interesul altei persoane, având caracter accesoriu în raport cu cererea principalã (formulatã de partea în interesul cãreia s-a fãcut intervenţia), permite unei persoane sã se alãture şi sã susţinã interesele unei pãrţi aflate într-un litigiu pentru a întãri poziţia acesteia din urmã. Prin urmare, intervenţia în interesul altei persoane este menitã sã sprijine reclamarea şi realizarea drepturilor unei pãrţi din litigiu, dar nu sã îndeplineascã acte şi fapte în locul titularului parte în proces. Din acest motiv, textul criticat stabileşte cu rigoare cã nu poate fi primit apelul sau recursul fãcut de cãtre un intervenient în interesul altuia şi introdus în locul apelului sau recursului celui pentru care s-a fãcut intervenţia, întrucât intervenientul nu poate invoca un interes propriu.
Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 56 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Gheorghe Rotaru în Dosarul nr. 6.211/86/2009 al Curţii de Apel Suceava - Secţia comercialã, contencios administrativ şi fiscal.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 14 iulie 2011.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Fabian Niculae
---------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
