Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.022 din 7 octombrie 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor pct. 5-12 din anexa nr. 1c la Ordonanta Guvernului nr. 8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instantelor judecatoresti si al parchetelor de pe langa acestea, precum si din cadrul altor unitati din sistemul justitiei
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 772 din 18 noiembrie 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Ion Tiucã - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor pct. 5-12 din anexa nr. 1c la <>Ordonanţa Guvernului nr. 8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanţelor judecãtoreşti şi al parchetelor de pe lângã acestea, precum şi din cadrul altor unitãţi din sistemul justiţiei, excepţie ridicatã de Daniela Mutu, Ionela Ţigãnilã, Violeta Dascãlu, Valentin Poenaru, Luminiţa Necşanu şi Paula Preda în Dosarul nr. 427/118/2008 al Tribunalului Constanţa - Secţia civilã.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 30 aprilie 2008, pronunţatã în Dosarul nr. 427/118/2008, Tribunalul Constanţa - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>Ordonanţei Guvernului nr. 8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanţelor judecãtoreşti şi al parchetelor de pe lângã acestea, precum şi din cadrul altor unitãţi din sistemul justiţiei. Excepţia a fost ridicatã de Daniela Mutu, Ionela Ţigãnilã, Violeta Dascãlu, Valentin Poenaru, Luminiţa Necşanu şi Paula Preda cu prilejul soluţionãrii unei cauze civile având ca obiect drepturi bãneşti.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin cã actul normativ criticat creeazã o discriminare între persoane aflate în situaţii identice, respectiv între grefierii arhivari şi registratori şi ceilalţi grefieri cu studii medii. În acest sens, aratã cã, deşi în trecut, prin <>Legea nr. 50/1996 , funcţiile de arhivar şi registrator au fost reglementate separat de corpul profesional al grefierilor, în prezent aceste funcţii au fost integrate în corpul grefierilor. Prin urmare, grefierii arhivari şi cei registratori au acelaşi statut cu ceilalţi grefieri, fapt ce rezultã din condiţiile de numire, promovare, suspendare sau eliberare din funcţie, precum şi în ceea ce priveşte condiţiile de detaşare, transfer şi drepturile şi îndatoririle profesionale. Sub aspectul recrutãrii, aratã cã, deşi existã o deosebire, în sensul cã grefierii registratori şi arhivari sunt recrutaţi prin concurs, în urma cãruia efectueazã un stagiu la Şcoala Naţionalã de Grefieri, potrivit <>art. 9 şi 10 din Legea nr. 567/2004 , în timp ce ceilalţi grefieri trebuie sã promoveze concursul de admitere în Şcoala Naţionalã de Grefieri, potrivit art. 5 din aceeaşi lege, în realitate şi recrutarea acestora din urmã se poate face prin concurs pentru ocuparea posturilor vacante, potrivit art. 8 şi 36 din legea amintitã. În ceea ce priveşte condiţiile de numire, autorii aratã cã acestea sunt identice, cu douã excepţii. Prima se referã la absolvirea Şcolii Naţionale de Grefieri, care se cere pentru toţi ceilalţi grefieri cu studii medii, mai puţin însã pentru grefierii registratori şi arhivari. Totuşi, aratã cã aceastã regulã nu este valabilã întotdeauna, potrivit <>art. 36 din Legea nr. 567/2004 . A doua excepţie are în vedere cunoştinţele de operare pe calculator, care se cer pentru grefierii cu studii medii, dar nu şi pentru cei registratori şi arhivari. Aceştia din urmã însã în realitate utilizeazã în mod curent calculatorul pentru realizarea atribuţiilor de serviciu.
În ceea ce priveşte atribuţiile de serviciu, autorii aratã cã, deşi acestea sunt diferite între diversele categorii de grefieri cu studii medii, diferenţele privind salarizarea apar numai în cazul grefierilor arhivari şi registratori.
În continuare, autorii susţin cã simplul fapt cã o persoanã face parte dintr-o anumitã categorie a grefierilor nu constituie o justificare obiectivã şi rezonabilã pentru decãderea acesteia dintr-un drept garantat de lege membrilor profesiei respective, cu toate efectele şi consecinţele juridice salariale ale acestui drept. Cu alte cuvinte, apartenenţa la acelaşi corp profesional corpul grefierilor cu studii medii - nu poate produce efecte juridice diferenţiate în sistemul de salarizare al grefierilor, în funcţie de apartenenţa la o anumitã categorie socioprofesionalã, individualizatã în interiorul acestui corp profesional.
Tribunalul Constanţa - Secţia civilã aratã cã a fost sesizat cu o acţiune întemeiatã pe prevederile <>art. 27 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000 , fiind chemat sã constate existenţa unei discriminãri determinate chiar de prevederile <>Ordonanţei Guvernului nr. 8/2007 . În consecinţã, nu ar putea exprima un punct de vedere cu privire la constituţionalitatea acestui din urmã act normativ, întrucât aceasta ar echivala cu o antepronunţare în cauzã.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului considerã cã dispoziţiile <>Ordonanţei Guvernului nr. 8/2007 sunt constituţionale. În acest sens, aratã cã stabilirea unui coeficient de multiplicare diferenţiat în funcţie de complexitatea şi importanţa socialã a muncii unei categorii de personal este justificatã de existenţa unor situaţii de fapt obiectiv diferite, care implicã instituirea unui tratament juridic diferenţiat. În plus, principiul egalitãţii în faţa legii nu exclude, ci, dimpotrivã, presupune un tratament juridic identic numai în situaţii egale, iar situaţiile în mod obiectiv diferite justificã chiar şi din punct de vedere constituţional un tratament juridic diferit. Tot în acest sens aminteşte şi art. 3 din actul normativ criticat, care aratã cã drepturile salariale ale personalului auxiliar din cadrul instanţelor şi parchetelor de pe lângã acestea se stabilesc "în raport de funcţia deţinutã, de nivelul studiilor, de vechimea în specialitate, precum şi de nivelul instanţei sau al parchetului."
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Potrivit încheierii de sesizare, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>Ordonanţei Guvernului nr. 8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanţelor judecãtoreşti şi al parchetelor de pe lângã acestea, precum şi din cadrul altor unitãţi din sistemul justiţiei, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 31 ianuarie 2007, şi aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 247/2007 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 485 din 19 iulie 2007.
În realitate, din analiza criticilor de neconstituţionalitate, Curtea observã cã excepţia vizeazã doar prevederile din cadrul <>Ordonanţei Guvernului nr. 8/2007 , prin care se instituie o diferenţã între coeficientul de salarizare al grefierilor arhivari şi registratori în raport cu ceilalţi grefieri cu studii medii. Prin urmare, Curtea urmeazã sã se pronunţe doar asupra acestor dispoziţii de lege care se regãsesc în cuprinsul punctelor 5-12 din anexa 1c la ordonanţã.
Autorii excepţiei considerã cã aceste prevederi de lege sunt contrare urmãtoarelor texte din Constituţie: art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau libertãţi şi art. 41 privind munca şi protecţia socialã a muncii. De asemenea, susţin cã este încãlcat şi art. 20 din Constituţie, prin raportare la prevederile art. 7 şi 23 din Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului, art. 7 din Pactul internaţional cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale, art. 14 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, Protocolul nr. 12 la convenţia amintitã şi art. 4 din Carta Europeanã Revizuitã, dispoziţii prin care se consacrã egalitatea în drepturi, interzicerea discriminãrii şi dreptul la o salarizare echitabilã.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã, în esenţã, critica autorilor excepţiei are în vedere existenţa unei diferenţe de tratament juridic sub aspectul salarizãrii între diferitele categorii de grefieri cu studii medii, considerând cã legea face o discriminare în raport cu criteriul categoriei socioprofesionale - grefieri arhivari şi grefieri registratori.
Curtea apreciazã cã, pentru a determina existenţa unei situaţii discriminatorii, trebuie examinat dacã existã o diferenţã de tratament juridic, criteriile ce sunt avute în vedere la stabilirea acestei diferenţe de tratament, efectul acestor diferenţe asupra drepturilor persoanelor şi, nu în ultimul rând, verificarea motivelor ce justificã instituirea unui astfel de tratament, ceea ce presupune şi constatarea existenţei sau inexistenţei identitãţii de situaţii în care se aflã categoriile de persoane comparate.
Pentru aceasta, este necesar sã se analizeze conţinutul funcţiilor diferiţilor grefieri cu studii medii, pentru a se observa dacã acesta justificã sau nu diferenţa de tratament juridic sub aspectul salarizãrii.
Din aceastã perspectivã, <>Ordonanţa Guvernului nr. 8/2007 nu opereazã nicio altã distincţie între diferitele categorii de grefieri cu studii medii în plus faţã de textul de lege criticat privind salarizarea.
Relevante sunt însã prevederile <>Legii nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecãtoreşti şi al parchetelor de pe lângã acestea, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.197 din 14 decembrie 2004. Din conţinutul acestui act normativ se constatã, aşa cum aratã şi autorii excepţiei, cã majoritatea reglementãrilor sunt identice în ceea ce priveşte grefierii arhivari şi registratori şi ceilalţi grefieri cu studii medii. Astfel, legea vorbeşte la modul general, folosind expresia "personalul auxiliar de specialitate al instanţelor judecãtoreşti şi al parchetelor de pe lângã acestea", atunci când stabileşte condiţiile de formare profesionalã continuã, promovare, suspendare şi de eliberare din funcţie, delegare, detaşare şi transfer, precum şi atunci când stabileşte drepturile şi îndatoririle acestor categorii de personal.
Cu toate acestea, legea face o distincţie clarã între categoriile de grefieri comparate, atunci când este vorba de condiţiile de recrutare şi de numire în funcţie. Astfel, în timp ce grefierii sunt recrutaţi prin Şcoala Naţionalã de Grefieri, în urma susţinerii unui concurs de admitere în aceastã şcoalã şi a unui concurs de absolvire a cursurilor în baza cãruia, în funcţie de media de absolvire, sunt repartizaţi pe lângã instanţe şi parchete (<>art. 5, 6, 22, 23 şi 33 din Legea nr. 567/2004 ), grefierii arhivari şi registratori susţin un concurs direct pe post şi apoi urmeazã un stagiu de pregãtire de 2 luni în cadrul instanţelor sau al parchetelor pentru care au susţinut concursul, sub îndrumarea personalului de instruire al Şcolii Naţionale de Grefieri (art. 9, 10, 28 şi 38 din aceeaşi lege).
În ceea ce priveşte prima categorie, de la regula recrutãrii prin Şcoala Naţionalã de Grefieri, legea instituie, în art. 36, o excepţie, respectiv ocuparea posturilor vacante prin concurs desfãşurat la nivelul curţilor de apel, parchetelor de pe lângã curţile de apel, Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi al Departamentului Naţional Anticorupţie. Astfel, deşi aceastã excepţie pare a nu mai diferenţia în mod clar categoria grefierilor cu studii medii de cea a grefierilor arhivari sau registratori, Curtea constatã cã o asemenea recrutare opereazã numai în condiţii deosebite, restrictive, şi anume în cazul în care activitatea instanţelor sau parchetelor nu se poate desfãşura în condiţii normale din cauza numãrului mare de posturi vacante, care se impune a fi ocupate cu celeritate în scopul unei bune administrãri a justiţiei.
În continuare, Curtea observã cã legea instituie o condiţie în plus pentru recrutarea grefierilor, şi anume ca aceştia sã aibã cunoştinţe de operare pe calculator sau de dactilografiere.
În ceea ce priveşte atribuţiile ce revin grefierilor arhivari şi registratori în raport cu celelalte categorii de grefieri cu studii medii, este evident cã o comparare a acestora pune în evidenţã existenţa mai multor diferenţe, ceea ce conduce cãtre concluzia cã ne aflãm în prezenţa unor situaţii obiectiv diferite, care justificã un tratament juridic diferenţiat.
Aşa fiind, Curtea reţine cã, în raport cu principiile enunţate în <>art. 3 din Ordonanţa Guvernului nr. 8/2007 , potrivit cãruia "salariile de bazã pentru personalul auxiliar de specialitate din cadrul instanţelor judecãtoreşti şi al parchetelor de pe lângã acestea se stabilesc pe baza valorii de referinţã sectorialã şi a coeficienţilor de multiplicare, pe grade sau trepte profesionale, în raport de funcţia deţinutã, de nivelul studiilor, de vechimea în specialitate, precum şi de nivelul instanţei sau al parchetului", grefierii arhivari şi registratori, pe de o parte, şi ceilalţi grefieri cu studii medii nu se aflã în situaţii care justificã un tratament juridic egal. Curtea constatã, de asemenea, cã nu simpla apartenenţã la o categorie socioprofesionalã a impus instituirea unui tratament juridic diferenţiat, ci împrejurãri concrete, obiective şi rezonabile, care pot constitui premisele unui astfel de tratament, fãrã a avea semnificaţia unei discriminãri.
Aşa cum a statuat în mod constant Curtea Constituţionalã, egalitatea de tratament se impune ca principiu numai în cazul celor aflaţi în aceeaşi situaţie juridicã, în cazul unor situaţii diferite, determinate de factori obiectivi, precum cele expuse mai sus, tratamentul juridic diferit aplicat grefierilor cu diferite funcţii nu este de naturã sã creeze discriminãri între aceştia.
Referitor la critica de neconstituţionalitate privind încãlcarea art. 20 alin. (2) din Constituţie, raportat la Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului, Pactul internaţional cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale, Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, Protocolul nr. 12 la convenţia amintitã şi Carta Europeanã Revizuitã, Curtea constatã, de asemenea, cã aceasta este neîntemeiatã. Prevederile din tratatele internaţionale invocate interzic discriminãrile care au la bazã considerente arbitrare, însã nu impun uniformitatea de tratament, oferind posibilitatea legiuitorului naţional de a reglementa în mod diferenţiat situaţiile juridice diferite.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor pct. 5-12 din anexa nr. 1c la <>Ordonanţa Guvernului nr. 8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanţelor judecãtoreşti şi al parchetelor de pe lângã acestea, precum şi din cadrul altor unitãţi din sistemul justiţiei, excepţie ridicatã de Daniela Mutu, Ionela Ţigãnilã, Violeta Dascãlu, Valentin Poenaru, Luminiţa Necşanu şi Paula Preda în Dosarul nr. 427/118/2008 al Tribunalului Constanţa - Secţia civilã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 7 octombrie 2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu
-----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
