Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Augustin Zegrean - preşedinte
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent-şef
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.
Pe rol se aflã pronunţarea asupra excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 103 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Romcom Internaţional" - S.R.L. din Bucureşti, prin administrator judiciar S.C.P. Tãnasã şi Asociaţii S.P.R.L. din Bucureşti, în Dosarul nr. 1.329/269/2010 al Judecãtoriei Olteniţa şi care formeazã obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 3.226D/2010.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, sens în care invocã jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 26 mai 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 1.329/269/2010, Judecãtoria Olteniţa a sesizat Curtea Constituţionalã pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 103 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Romcom Internaţional" - S.R.L. din Bucureşti, prin administrator judiciar S.C.P. Tãnasã şi Asociaţii S.P.R.L. din Bucureşti, într-o cauzã având ca obiect o cerere de repunere în termenul de a formula cererea în anulare a unei hotãrâri judecãtoreşti.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã dispoziţiile legale criticate, prin modalitatea în care reglementeazã instituţia repunerii în termen, contravin prevederilor Legii fundamentale. Astfel, restricţionarea termenului de repunere la 15 zile, fãrã a da posibilitatea pãrţilor de a aduce dovezi în susţinerea cererii de repunere în termen, reprezintã o limitare a accesului liber la justiţie.
Judecãtoria Olteniţa apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie
prevederile art. 103 din Codul de procedurã civilã, care au urmãtorul conţinut: "Neexercitarea oricãrei cãi de atac şi neîndeplinirea oricãrui alt act de procedurã în termenul legal atrage decãderea afarã de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedeşte cã a fost împiedicatã printr-o împrejurare mai presus de voinţa ei.
În acest din urmã caz, actul de procedurã se va îndeplini în termen de 15 zile de la încetarea împiedicãrii; în acelaşi termen vor fi arãtate şi motivele împiedicãrii."
În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul la un proces echitabil.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine cã dispoziţiile art. 103 din Codul de procedurã civilã reglementeazã instituţia decãderii ca modalitate de stingere a unui drept procedural. Decãderea constituie sancţiunea prevãzutã de legea procesual civilã care determinã pierderea unui drept procedural care nu a fost exercitat în termenul prevãzut de lege. Sancţionarea titularului dreptului pentru neexercitarea lui în termenul defipt de lege produce efecte energice asupra însuşi dreptului procedural care se stinge, iar nu asupra actelor de procedurã neîndeplinite.
Potrivit dispoziţiilor legale criticate, decãderea intervine în situaţia în care sunt întrunite cumulativ urmãtoarele 3 cerinţe: existenţa unui termen imperativ înãuntrul cãruia existã obligaţia exercitãrii dreptului procedural, neexercitarea dreptului în cadrul termenului defipt de lege şi, în fine, lipsa unei derogãri exprese de la sancţiunea decãderii prevãzute de lege. O atare derogare este prevãzutã chiar de prevederile art. 103 alin. 1 teza a doua din Codul de procedurã civilã, care reglementeazã douã situaţii distincte în care decãderea este inoperantã: "când legea dispune altfel", deci când prevede o excepţie de la sancţiunea decãderii sau când "partea dovedeşte cã a fost împiedicatã printr-o împrejurare mai presus de voinţa ei" sã îşi exercite dreptul procedural în termenul defipt de lege. Aceastã a doua ipotezã prevãzutã de norma criticatã are o aplicaţie restrictivã şi vizeazã instituţia repunerii în termenul de exercitare a dreptului procedural. Pentru a beneficia de repunerea în termen, partea trebuie sã dovedeascã, pe de o parte, existenţa unei împrejurãri-obstacol mai presus de voinţa sa şi, pe de altã parte, survenirea acestei împrejurãri înãuntrul termenului legal.
Dupã încetarea împiedicãrii începe sã curgã un nou termen de 15 zile în care partea poate sã îndeplineascã actul de procedurã, deci sã îşi exercite dreptul procedural prevãzut de lege. Însã, pentru acordarea acestui beneficiu, în termenul de 15 zile, partea are obligaţia atât de a indica motivele împiedicãrii, cât şi de a îndeplini actul de procedurã a cãrei repunere în termen o solicitã. Aşa fiind, faţã de cererea principalã, cererea de repunere în termen are un caracter incident şi accesoriu.
Neformularea cererii de repunere în termen şi neîndeplinirea actului înãuntrul termenului de 15 zile de la încetarea împiedicãrii atrage aplicarea sancţiunii decãderii.
Faţã de aceste considerente cu valoare de principiu, Curtea constatã cã instituţia decãderii se fundamenteazã pe însuşi scopul termenelor de procedurã. Astfel, ea este destinatã sã garanteze celeritatea procedurii judiciare, sã contribuie la apãrarea intereselor legitime ale pãrţilor şi sã garanteze securitatea raporturilor juridice. Instituţia decãderii, în general, şi termenele în raport cu care îşi produce efectele aceasta nu pot fi considerate de naturã a îngrãdi dreptul la un proces echitabil, finalitatea lor fiind, dimpotrivã, de a-l facilita, prin asigurarea unui climat de ordine, indispensabil exercitãrii în condiţii optime a acestui drept constituţional, prevenindu-se eventualele abuzuri şi limitându-se efectele perturbatoare asupra stabilitãţii şi securitãţii raporturilor juridice civile.
În aceastã materie, ca, de altfel, oriunde legiuitorul a condiţionat valorificarea unui drept de exercitarea sa în interiorul unui anumit termen, nu s-a procedat în acest fel cu intenţia de a restrânge accesul liber la justiţie, de care, în mod evident, cel interesat a beneficiat înãuntrul termenului defipt de lege, ci, exclusiv, pentru a crea premisele exercitãrii dreptului constituţional la un proces echitabil, asigurând protecţia drepturilor şi intereselor legitime ale tuturor pãrţilor. De altfel, Curtea a statuat în mod constant cã reglementarea de cãtre legiuitor, în limitele competenţei ce i-a fost conferitã prin Constituţie, a condiţiilor de exercitare a unui drept - subiectiv sau procesual, inclusiv prin instituirea unor termene, nu constituie o restrângere a exerciţiului acestuia, ci doar o modalitate eficientã de a preveni exercitarea sa abuzivã, în detrimentul altor titulari de drepturi, în egalã mãsurã ocrotite.
Aşa fiind, termenul în care se poate formula cererea de repunere în termenul de decãdere are în vedere soluţionarea proceselor civile cu celeritate, în absenţa lui, actele procesuale a cãror îndeplinire nu s-a efectuat în termenul prevãzut în mod imperativ de lege putând fi realizate oricând, fapt ce ar fi de naturã a genera o stare de perpetuã incertitudine cât priveşte raporturile juridice stabilite prin hotãrâri judecãtoreşti, afectând astfel grav stabilitatea şi securitatea care trebuie sã le caracterizeze.
În plus, Curtea reţine cã art. 126 alin. (2) din Constituţie, potrivit cãruia "Competenţa instanţelor judecãtoreşti şi procedura de judecatã sunt prevãzute numai prin lege", precum şi art. 129, care statueazã cã "Împotriva hotãrârilor judecãtoreşti, pãrţile interesate şi Ministerul Public pot exercita cãile de atac, în condiţiile legii", atribuie exclusiv legiuitorului prerogativa stabilirii competenţei şi procedurii de judecatã, inclusiv a condiţiilor de exercitare a drepturilor procesuale. Prin urmare, termenul procedural instituit de textul de lege criticat reprezintã expresia aplicãrii dispoziţiilor constituţionale invocate mai sus.
De altfel, asupra constituţionalitãţii prevederilor art. 103 din Codul de procedurã civilã, Curtea s-a mai pronunţat prin Decizia nr. 254 din 16 martie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 191 din 25 martie 2010, constatând conformitatea acestor prevederi cu dispoziţiile Legii fundamentale.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 103 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Romcom Internaţional" - S.R.L. din Bucureşti, prin administrator judiciar S.C.P. Tãnasã şi Asociaţii S.P.R.L. din Bucureşti, în Dosarul nr. 1.329/269/2010 al Judecãtoriei Olteniţa.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 14 iulie 2011.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent-şef,
Mihaela Senia Costinescu
------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
