Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.020 din 8 noiembrie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 600 alin. 2 din Codul de procedura civila
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 826 din 4 decembrie 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Ion Tiucã - procuror
Doina Suliman - magistrat-asistent şef
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 600 alin. 2 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Dan Ciubotariu în Dosarul nr. 11.217/245/2007 al Judecãtoriei Iaşi.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza se aflã în stare de judecatã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, textul de lege criticat fiind în concordanţã cu prevederile constituţionale invocate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 7 septembrie 2007, pronunţatã în Dosarul nr. 11.217/245/2007, Judecãtoria Iaşi a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 600 alin. 2 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Dan Ciubotariu într-o cauzã civilã.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã prin posibilitatea datã instanţei de a numi administrator-sechestru pe însuşi deţinãtorul bunurilor, dispoziţiile de lege criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 16, potrivit cãrora cetãţenii sunt egali în faţa legii.
De asemenea, autorul excepţiei susţine cã dispoziţiile criticate sunt în dezacord şi cu art. 25 din Constituţie privind dreptul la liberã circulaţie, întrucât prin numirea ca administrator-sechestru deţinãtorul bunului ar putea sã fie pus în imposibilitatea de a emigra, fiind obligat sã desfãşoare o "muncã forţatã", aspect de naturã a contraveni dispoziţiilor art. 42 privind interzicerea muncii forţate, cât şi ale art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi din Legea fundamentalã.
Judecãtoria Iaşi apreciazã cã dispoziţiile de lege în raport de care pârâta a înţeles sã invoce excepţia de neconstituţionalitate nu contravin prevederilor constituţionale ale art. 16, 25, 42 şi 53 din Constituţie. Posibilitatea conferitã instanţei de art. 600 alin. 2 din Codul de procedurã civilã de a încredinţa paza bunului sechestrat, în lipsa convenţiei pãrţilor, unei persoane desemnate de instanţã, care va putea fi chiar deţinãtorul bunului, este o mãsurã raţionalã, menitã sã ajute la conservarea patrimoniilor, conservare de care primul interesat este chiar deţinãtorul bunului.
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Avocatul Poporului apreciazã cã textul de lege criticat este constituţional.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit în cauzã de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 600 alin. 2 din Codul de procedurã civilã, având urmãtorul cuprins: "Paza bunului sechestrat va fi încredinţatã persoanei desemnate de pãrţi de comun acord, iar în caz de neînţelegere, unei persoane desemnate de instanţã, care va putea fi chiar deţinãtorul bunului. În acest scop, executorul judecãtoresc se va deplasa la locul situãrii bunului ce urmeazã a fi pus sub sechestru şi-l va da în primire, pe bazã de procesverbal, administratorului-sechestru. Un exemplar al procesului-verbal va fi înaintat şi instanţei care a încuviinţat mãsura."
În susţinerea neconstituţionalitãţii acestor dispoziţii legale, autorul excepţiei invocã încãlcarea prevederilor constituţionale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, ale art. 25 privind libera circulaţie, ale art. 42 privind interzicerea muncii forţate, cât şi ale art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine cã dispoziţiile de lege criticate fac parte din secţiunea a III-a "Sechestrul judiciar" a cap. IV "Mãsurile asigurãtorii" din cartea a VI-a "Proceduri speciale" a Codului de procedurã civilã, art. 600 din Codul de procedurã civilã reglementând procedura de soluţionare a cererii de sechestru judiciar.
Curtea constatã cã cererea de sechestru judiciar se judecã în mod obligatoriu cu citarea pãrţilor, aceastã procedurã având caracter contencios. Astfel, pãrţile pot învedera instanţei împrejurãrile care sã justifice sau nu luarea unei asemenea mãsuri, beneficiind de toate garanţiile procesuale prevãzute de lege.
În caz de admitere a cererii de sechestru judiciar, instanţa este obligatã sã desemneze administratorul-sechestru, aceasta nefiind doar o facultate lãsatã la aprecierea sa. Adminstratorul-sechestru este persoana cãreia îi este încredinţatã paza bunului sechestrat şi care poate sã fie persoana desemnatã de pãrţi de comun acord ori, în caz de neînţelegere între pãrţi, persoana desemnatã de instanţã, care poate fi chiar deţinãtorul bunului.
În legãturã cu invocarea dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 16 referitoare la egalitatea în faţa legii şi a autoritãţilor publice, Curtea constatã cã dispoziţiile criticate nu aduc atingere acestui principiu constituţional, întrucât se aplicã tuturor celor aflaţi în situaţia prevãzutã în ipoteza normei legale, fãrã nicio discriminare pe considerente arbitrare, mãsura instituitã prin acestea ia în considerare specificul fiecãrei cauze, iar nu al persoanelor care o solicitã, acestea beneficiind de un tratament egal.
Curtea constatã cã mãsura sechestrului judiciar, reglementatã de textele de lege criticate, constã în indisponibilizarea bunului care formeazã obiectul litigiului, acesta fiind încredinţat spre pãstrare şi administrare pânã la soluţionarea definitivã a litigiului.
Aşa fiind, sechestrul judiciar are ca scop conservarea unui bun determinat, desemnarea ca administrator-sechestru a deţinãtorului bunului fiind o mãsurã raţionalã, pe care instanţa are competenţa sã o adopte, în lipsa convenţiei pãrţilor cu privire la acest aspect, prevederile constituţionale ale art. 25 referitoare la dreptul la libera circulaţie nefiind încãlcate.
Mai mult, în condiţiile în care procedura sechestrului judiciar exclude antamarea fondului, iar mãsura dispusã are caracter provizoriu, nu se poate susţine cã, prin intermediul ei, s-ar aduce atingere dreptului la liberã circulaţie.
Constituţia garanteazã dreptul la liberã circulaţie în ţarã şi în strãinãtate, potrivit propriei voinţe, iar condiţiile exercitãrii acestui drept sunt stabilite prin lege.
Cu privire la invocarea dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 42 referitoare la interzicerea muncii forţate, se constatã cã dispoziţiile criticate nu aduc atingere acestui principiu constituţional atâta vreme cât administratorul-sechestru în persoana deţinãtorului bunului este un mandatar judiciar, interesat cu privire la buna administrare a bunurilor ce fac obiectul sechestrului judiciar, dispoziţiile criticate neprevãzând posibilitatea ca acesta sã fie remunerat, având în vedere tocmai interesul menţionat.
Asupra dispoziţiilor art. 600 alin. 2 din Codul de procedurã civilã, raportate la prevederile <>art. 53 din Constituţie, Curtea s-a pronunţat prin Decizia nr. 576 din 19 septembrie 2006 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 889 din 1 noiembrie 2006, prin care a respins excepţia şi a statuat cã aceste dispoziţii sunt constituţionale.
Neintervenind elemente noi, de naturã a determina reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, considerentele şi soluţia acestei decizii sunt valabile şi în prezenta cauzã.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 600 alin. 2 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Dan Ciubotariu în Dosarul nr. 11.217/245/2007 al Judecãtoriei Iaşi.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 8 noiembrie 2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent şef,
Doina Suliman
--------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
