Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIE nr. 1.020 din 14 iulie 2011  referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 373^1 din Codul de procedura civila    Twitter Facebook
Cautare document

DECIZIE nr. 1.020 din 14 iulie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 373^1 din Codul de procedura civila

EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 675 din 22 septembrie 2011
    Augustin Zegrean - preşedinte
    Acsinte Gaspar - judecãtor
    Mircea Ştefan Minea - judecãtor
    Petre Lãzãroiu - judecãtor
    Ion Predescu - judecãtor
    Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
    Tudorel Toader - judecãtor
    Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent-şef

    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

    Pe rol se aflã pronunţarea asupra excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 373^1 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Cornelia Oprea în Dosarul nr. 15.905/211/2009 al Judecãtoriei Cluj-Napoca - Secţia civilã şi care formeazã obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 3.215D/2010.
    La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
    Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, sens în care invocã jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.

                                    CURTEA,

având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
    Prin Încheierea din 25 martie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 15.905/211/2009, Judecãtoria Cluj-Napoca - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 373^1 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Cornelia Oprea într-o cauzã având ca obiect o contestaţie în anulare.
    În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã dispoziţiile legale criticate sunt neconstituţionale, întrucât, pe de o parte, prin soluţionarea cererii de încuviinţare a executãrii silite fãrã citarea pãrţilor este încãlcat dreptul la informare, iar, pe de altã parte, prin recunoaşterea dreptului de recurs doar în favoarea creditorului este încãlcat principiul egalitãţii dintre pãrţi.
    Judecãtoria Cluj-Napoca - Secţia civilã apreciazã ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate, deoarece citarea pãrţilor nu este necesarã cu ocazia soluţionãrii procedurii prealabile a încuviinţãrii executãrii silite. În cadrul acestei proceduri preliminare, instanţa nu stabileşte niciun drept în contradictoriu cu debitorul, verificând doar formal dacã sunt îndeplinite condiţiile impuse de lege în vederea declanşãrii procedurii executãrii silite împotriva debitorului.
    În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
    Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

                                    CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
    Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 373^1 din Codul de procedurã civilã, care au urmãtorul conţinut:
    - Art. 373^1 : "Cererea de executare silitã, însoţitã de titlul executoriu, se depune la executorul judecãtoresc, dacã legea nu prevede altfel. Acesta, de îndatã, va solicita instanţei de executare încuviinţarea executãrii silite, înaintându-i în copie cererea de executare şi titlul respectiv.
    Asupra cererii de încuviinţare, preşedintele instanţei de executare se pronunţã prin încheiere datã în camera de consiliu, fãrã citarea pãrţilor. Încheierea de încuviinţare a cererii de executare silitã nu este supusã niciunei cãi de atac. Încheierea prin care se respinge cererea de încuviinţare a executãrii silite poate fi atacatã cu recurs numai de cãtre creditor, în termen de 5 zile de la comunicare.
    Dupã încuviinţarea cererii potrivit alin. 2, la instanţa de executare se va alcãtui un dosar privind executarea, la care executorul judecãtoresc este obligat sã depunã câte un exemplar al fiecãrui act de executare, în termen de 48 de ore de la efectuarea acestuia.
    În tot cursul executãrii, executorul judecãtoresc este obligat sã aibã rol activ, stãruind, prin toate mijloacele admise de lege, pentru realizarea integralã şi cu celeritate a obligaţiei prevãzute în titlul executoriu, cu respectarea dispoziţiilor legii, a drepturilor pãrţilor şi ale altor persoane interesate.
    Dacã socoteşte cã este în interesul executãrii, executorul judecãtoresc îl va putea invita pe debitor pentru a-i cere, în scris, în condiţiile legii, lãmuriri în legãturã cu veniturile şi bunurile sale asupra cãrora se poate efectua executarea, cu arãtarea locului unde se aflã acestea, precum şi pentru a-l determina sã execute de bunãvoie obligaţia sa, arãtându-i consecinţele la care s-ar expune în cazul executãrii silite.
    Refuzul nejustificat al debitorului de a se prezenta ori de a da lãmuririle necesare, precum şi darea de informaţii incomplete ori eronate atrag rãspunderea acestuia pentru toate prejudiciile cauzate, precum şi aplicarea sancţiunii prevãzute de art. 108^2 alin. 2, dacã fapta nu întruneşte elementele constitutive ale unei fapte prevãzute de legea penalã.
    În situaţia prevãzutã de art. 371^7 alin. 1, executorul judecãtoresc este dator sã punã în vedere pãrţii sã îşi îndeplineascã de îndatã obligaţia de avansare a cheltuielilor de executare."
    În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 11 - Dreptul internaţional şi dreptul intern, art. 15 - Universalitatea, art. 16 - Egalitatea în drepturi, art. 20 - Tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 - Accesul liber la justiţie, art. 22 - Dreptul la viaţã şi la integritate fizicã şi psihicã, art. 24 - Dreptul la apãrare, art. 26 - Viaţa intimã, familialã şi privatã, art. 27 - Inviolabilitatea domiciliului, art. 30 - Libertatea de exprimare, art. 44 - Dreptul de proprietate privatã, art. 52 - Dreptul persoanei vãtãmate de o autoritate publicã, art. 124 - Înfãptuirea justiţiei, art. 146 - Atribuţii, art. 148 - Integrarea în Uniunea Europeanã şi art. 149 - Aderarea la Tratatul Atlanticului de Nord.
    Ulterior sesizãrii Curţii, prevederile art. 373^1 din Codul de procedurã civilã au fost modificate prin art. I pct. 36 din Legea nr. 202/2010 privind unele mãsuri pentru accelerarea soluţionãrii proceselor, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 714 din 26 octombrie 2010, şi au în prezent urmãtorul conţinut: "Cererea de executare silitã, însoţitã de titlul executoriu, se depune la executorul judecãtoresc, dacã legea nu prevede altfel. Acesta, în termen de cel mult 5 zile de la înregistrarea cererii, va solicita instanţei de executare încuviinţarea executãrii silite, înaintându-i în copie cererea de executare şi titlul respectiv.
    Instanţa de executare încuviinţeazã executarea silitã a obligaţiei stabilite prin titlul executoriu, printr-o singurã încheiere datã în camera de consiliu, fãrã citarea pãrţilor, în termen de cel mult 7 zile de la înregistrarea cererii de încuviinţare a executãrii silite.
    În temeiul încheierii prin care se admite cererea de încuviinţare a executãrii silite, executorul judecãtoresc poate proceda la executarea silitã a obligaţiei stabilite prin titlul executoriu în oricare dintre formele prevãzute de lege, dispoziţiile art. 371^1 alin. 3 aplicându-se în mod corespunzãtor, încuviinţarea executãrii silite este de drept valabilã şi pentru titlurile executorii care se vor emite de executorul judecãtoresc în cadrul procedurii de executare silitã încuviinţate.
    Instanţa poate respinge cererea de încuviinţare a executãrii silite numai dacã:
    1. cererea de executare silitã este de competenţa altui organ de executare decât cel sesizat;
    2. titlul nu a fost învestit cu formulã executorie, dacã, potrivit legii, aceastã cerinţã este necesarã pentru pornirea executãrii silite;
    3.creanţa nu este certã, lichidã şi exigibilã;
    4. titlul cuprinde dispoziţii care nu se pot aduce la îndeplinire prin executare silitã;
    5. existã alte impedimente prevãzute de lege.
    Încheierea prin care instanţa admite cererea de încuviinţare a executãrii silite nu este supusã niciunei cãi de atac. Încheierea prin care se respinge cererea de încuviinţare a executãrii silite poate fi atacatã cu recurs numai de cãtre creditor, în termen de 5 zile de la comunicare.
    În tot cursul executãrii, executorul judecãtoresc este obligat sã aibã rol activ, stãruind, prin toate mijloacele admise de lege, pentru realizarea integralã şi cu celeritate a obligaţiei prevãzute în titlul executoriu, cu respectarea dispoziţiilor legii, a drepturilor pãrţilor şi ale altor persoane interesate.
    Dacã socoteşte cã este în interesul executãrii, executorul judecãtoresc îl va putea invita pe debitor pentru a-i cere, în scris, în condiţiile legii, lãmuriri în legãturã cu veniturile şi bunurile sale, inclusiv cele aflate în proprietate comunã pe cote-pãrţi sau în devãlmãşie, asupra cãrora se poate efectua executarea, cu arãtarea locului unde se aflã acestea, precum şi pentru a-l determina sã execute de bunãvoie obligaţia sa, arãtându-i consecinţele la care s-ar expune în cazul continuãrii executãrii silite. În toate cazurile, debitorul va fi informat cu privire la cuantumul estimativ al cheltuielilor de executare.
    Refuzul nejustificat al debitorului de a se prezenta ori de a da lãmuririle necesare, precum şi darea de informaţii incomplete ori eronate atrag rãspunderea acestuia pentru toate prejudiciile cauzate, precum şi aplicarea sancţiunii prevãzute de art. 1082 alin. 2, dacã fapta nu întruneşte elementele constitutive ale unei fapte prevãzute de legea penalã.
    În situaţia prevãzutã la art. 371^7 alin. 1, executorul judecãtoresc este dator sã punã în vedere pãrţii sã îşi îndeplineascã de îndatã obligaţia de avansare a cheltuielilor de executare."
    Prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, nepublicatã încã la data pronunţãrii prezentei decizii, Curtea a stabilit cã sintagma "în vigoare" din cuprinsul dispoziţiilor art. 29 alin. (1) şi ale art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicatã, este constituţionalã în mãsura în care se interpreteazã în sensul cã sunt supuse controlului de constituţionalitate şi legile sau ordonanţele ori dispoziţiile din legi sau din ordonanţe ale cãror efecte juridice continuã sã se producã şi dupã ieşirea lor din vigoare.
    Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã dispoziţiile legale supuse controlului de constituţionalitate reprezintã norme de procedurã care reglementeazã procedura încuviinţãrii executãrii silite. În conformitate cu prevederile art. 725 alin. 1 din Codul de procedurã civilã, "Dispoziţiile legii noi de procedurã se aplicã, în momentul intrãrii ei în vigoare, şi proceselor în curs de judecatã începute sub legea veche, precum şi executãrii silite începute sub acea lege." Potrivit celor statuate de Curtea Constituţionalã prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, interdicţia ce priveşte controlul de constituţionalitate asupra noilor dispoziţii nu vizeazã decât normele de drept substanţial, întrucât numai în cazul acestora un asemenea control "nu ar prezenta niciun fel de relevanţã asupra soluţionãrii litigiului". Mai mult, efectuarea controlului de constituţionalitate cu privire la noile dispoziţii de drept material ar echivala cu "ridicarea din oficiu de cãtre Curtea Constituţionalã a excepţiei de neconstituţionalitate cu privire la alte texte decât cele criticate de autorul excepţiei, ceea ce este inadmisibil, fiind contrar dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie şi ale art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992". Prin urmare, modificarea operatã prin Legea nr. 202/2010, care pãstreazã soluţia legislativã anterioarã, completând-o, este de imediatã aplicare, inclusiv litigiului în cauzã, astfel cã dispoziţiile în forma actualã vor constitui obiectul controlului de constituţionalitate.
    Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã asupra constituţionalitãţii dispoziţiilor art. 373^1 din Codul de procedurã civilã, din perspectiva unor critici identice cu cele formulate în prezenta cauzã, s-a pronunţat în prealabil în mai multe rânduri. Astfel, de exemplu, prin Decizia nr. 134 din 21 februarie 2006, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 215 din 9 martie 2006, sau prin Decizia nr. 812 din 3 iunie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 530 din 29 iulie 2010, Curtea a reţinut cã "faptul cã încheierea prin care instanţa admite cererea de încuviinţare a executãrii silite nu este supusã niciunei cãi de atac nu constituie o înfrângere a dispoziţiilor constituţionale referitoare la liberul acces la justiţie. Potrivit prevederilor art. 129 din Constituţie, «Împotriva hotãrârilor judecãtoreşti, pãrţile interesate şi Ministerul Public pot exercita cãile de atac, în condiţiile legii». Textul constituţional lasã la latitudinea legiuitorului reglementarea cãilor de atac, ceea ce îi permite acestuia din urmã sã excepteze de la exercitarea lor anumite hotãrâri judecãtoreşti, aşa cum a procedat prin art. 373^1 din Codul de procedurã civilã, fãrã a se putea afirma cã, procedând astfel, ar contraveni dispoziţiei constituţionale."
    De altfel, reglementarea actualã nu lipseşte partea interesatã de dreptul de a ataca încheierea prin care s-a admis cererea de încuviinţare a executãrii silite, iar faptul cã exerciţiul acestui drept este corelat cu calea de atac a contestaţiei la executare nu reprezintã un impediment real, sub raport constituţional, al accesului liber la justiţie. Astfel, art. 399 alin. 2^1 din Codul de procedurã civilã prevede în mod expres cã, "dupã ce a început executarea silitã, cei interesaţi sau vãtãmaţi pot cere, pe calea contestaţiei la executare, şi anularea încheierii prin care s-a dispus învestirea cu formulã executorie, datã fãrã îndeplinirea condiţiilor legale". Prin instituirea acestei proceduri legiuitorul a urmãrit sã restrângã posibilitatea de tergiversare a executãrii silite, prin exercitarea abuzivã a unei atare cãi de atac, şi sã realizeze un spor de celeritate în realizarea dreptului recunoscut prin titlul executoriu."
    Cu privire la încheierea de respingere a cererii de încuviinţare a executãrii silite, Curtea a constatat cã "nu existã interesul debitorului de a ataca o asemenea hotãrâre şi de aceea nici nu a fost prevãzutã pentru el calea de atac a recursului. În schimb, creditorul are posibilitatea de a-şi apãra drepturile prin exercitarea cãii de atac a recursului, posibilitate pe care în domeniul executãrii silite debitorul o are asiguratã prin dreptul de a formula contestaţii împotriva oricãrui act de executare".
    De asemenea, stabilirea de cãtre legiuitor a regulii potrivit cãreia încuviinţarea executãrii silite a obligaţiei stabilite prin titlul executoriu se face în camera de consiliu, fãrã citarea pãrţilor, nu contravine art. 21 din Constituţie, legiuitorul acţionând în virtutea competenţelor sale stabilite de art. 126 alin. (2) din Constituţie. Totodatã, soluţia legislativã criticatã este justificatã de faptul cã în aceastã procedurã nu se tranşeazã fondul litigiului, ci exclusiv o chestiune ce vizeazã buna administrare a actului de justiţie.
    Întrucât, faţã de cele examinate de Curtea Constituţionalã, nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine schimbarea jurisprudenţei la care s-a fãcut referire, cele statuate prin deciziile menţionate îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã.

    Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

                             CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
                                În numele legii
                                    DECIDE:

    Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 373^1 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Cornelia Oprea în Dosarul nr. 15.905/211/2009 al Judecãtoriei Cluj-Napoca - Secţia civilã.
    Definitivã şi general obligatorie.
    Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 14 iulie 2011.

                      PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
                                AUGUSTIN ZEGREAN

                            Magistrat-asistent-şef,
                            Mihaela Senia Costinescu

                                    --------
Da, vreau sa primesc newsletterul zilnic cu stiri, noutati, articole, dezbateri pe teme juridice

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR"


Da, vreau sa primesc newsletterul zilnic cu stiri, noutati, articole, dezbateri pe teme juridice