Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIE nr. 1.019 din 14 iulie 2011  referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 170 alin. 1 si 3 si ale art. 244 alin. 1 pct. 2 din Codul de procedura civila    Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

DECIZIE nr. 1.019 din 14 iulie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 170 alin. 1 si 3 si ale art. 244 alin. 1 pct. 2 din Codul de procedura civila

EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 671 din 20 septembrie 2011

    Augustin Zegrean - preşedinte
    Acsinte Gaspar - judecãtor
    Petre Lãzãroiu - judecãtor
    Mircea Ştefan Minea - judecãtor
    Ion Predescu - judecãtor
    Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
    Tudorel Toader - judecãtor
    Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent-şef


    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

    Pe rol se aflã pronunţarea asupra excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 170 alin. 1 şi 3 şi ale art. 244 alin. 1 pct. 2 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Anton Miluţã în Dosarul nr. 6.978/245/2009 al Judecãtoriei Iaşi - Secţia civilã şi care formeazã obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 3.213D/2010.
    La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
    Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, sens în care invocã jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.

                                     CURTEA,

având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
    Prin Încheierea din 23 februarie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 6.978/245/2009, Judecãtoria Iaşi - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 170 alin. 1 şi ale art. 244 alin. 1 pct. 2 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Anton Miluţã într-o cauzã având ca obiect partajul unor bunuri comune.
    În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul aratã cã dispoziţiile procedurale care consacrã caracterul facultativ al suspendãrii judecãrii cauzei, prevãzând drept cauzã de suspendare numai situaţia în care a fost începutã urmãrirea penalã, încalcã dreptul la un proces echitabil al pãrţii cãreia i se respinge cererea de suspendare întemeiatã pe o plângere penalã privind falsul de identitate al pãrţii adverse, aflatã în curs de cercetare. O atare situaţie creeazã premisele soluţionãrii procesului vizavi de o persoanã cu o identitate falsã, împrejurare ce pune în pericol securitatea raporturilor juridice care vor fi consfinţite prin hotãrârea judecãtoreascã. De asemenea, prevederile art. 170 alin. 1 din Codul de procedurã civilã, care permit instanţei decãderea din proba cu martori în condiţiile în care aceasta fusese încuviinţatã legal, însã martorul nu s-a prezentat pentru cã a fost plecat din ţarã, sunt neconstituţionale, întrucât încalcã prevederile constituţionale referitoare la dreptul la un proces echitabil.
    Judecãtoria Iaşi - Secţia civilã apreciazã ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate invocatã, deoarece, prin instituirea unei anumite proceduri în care legiuitorul a condiţionat valorificarea unor drepturi în cadrul anumitor termene, nu s-a urmãrit restrângerea dreptului la un proces echitabil, ci exclusiv instaurarea unui climat de ordine, indispensabil în vederea exercitãrii dreptului constituţional prevãzut de art. 21.
    În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
    Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

                                   CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
    Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    Din examinarea notelor scrise, a argumentelor pe care autorul excepţiei îşi întemeiazã criticile de neconstituţionalitate rezultã cã obiect al excepţiei îl reprezintã prevederile art. 170 alin. 1 şi 3 şi ale art. 244 alin. 1 pct. 2 din Codul de procedurã civilã, care au urmãtorul conţinut:
    - Art. 170 alin. 1 şi 3: "Când s-a încuviinţat o cercetare localã, expertizã sau dovadã cu martori, partea care a propus-o este obligatã ca, în termen de 5 zile de la încuviinţare, sã depunã suma statornicitã de instanţã pentru cheltuielile de cercetare, drumul şi despãgubirea martorilor sau plata expertului; recipisa se va depune la grefa instanţei. [...]
    Neîndeplinirea acestor obligaţii atrage decãderea, pentru acea instanţã, din dovada încuviinţatã.";
    - Art. 244 alin. 1 pct. 2: "Instanţa poate suspenda judecata: [...]
    2. când s-a început urmãrirea penalã pentru o infracţiune care ar avea o înrâurire hotãrâtoare asupra hotãrârii ce urmeazã sã se dea."
    În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 21 alin. (1) şi (3) privind accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil.
    Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã asupra constituţionalitãţii dispoziţiilor art. 170 alin. 1 şi 3 din Codul de procedurã civilã s-a pronunţat în prealabil, respingând criticile ca neîntemeiate. Astfel, prin Decizia nr. 400 din 5 octombrie 2004, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.012 din 3 noiembrie 2004, Curtea a reţinut cã textele de lege criticate reglementeazã obligaţia pãrţii care a solicitat administrarea unor probatorii, precum cercetarea localã, expertiza sau dovada cu martori, pe care instanţa le-a încuviinţat, de a avansa în termen de 5 zile cheltuielile necesare pentru cercetare, drumul şi despãgubirea martorilor sau plata expertului, sub sancţiunea decãderii din proba încuviinţatã.
    În aceastã materie, ca de altfel în toate cazurile în care legiuitorul a condiţionat valorificarea unui drept de exercitarea sa în interiorul unui anumit termen, nu s-a procedat în acest fel cu intenţia de a restrânge accesul liber la justiţie, de care, în mod evident, cel interesat beneficiazã în cadrul termenului legal instituit, ci exclusiv pentru a instaura un climat de ordine, indispensabil în vederea exercitãrii dreptului constituţional prevãzut de art. 21, prevenind astfel abuzurile şi asigurând protecţia drepturilor şi intereselor legitime ale celorlalte pãrţi. De altfel, Curtea a statuat în mod constant cã reglementarea de cãtre legiuitor, în limitele competenţei ce i-a fost conferitã prin Constituţie, a condiţiilor de exercitare a unui drept, subiectiv sau procesual, inclusiv prin instituirea unor termene, nu constituie o restrângere a exerciţiului acestuia, ci doar o modalitate eficientã de a preveni exercitarea sa abuzivã, în detrimentul altor titulari de drepturi, în egalã mãsurã ocrotite. Aşa fiind, termenul instituit prin textul de lege criticat are în vedere soluţionarea procesului cu celeritate, nedepunerea sumei statornicite de instanţã în cele 5 zile de la încuviinţarea probei cauzând o amânare nejustificatã a judecãţii.
    De altfel, art. 126 alin. (2) din Constituţie, republicatã, potrivit cãruia "Competenţa instanţelor judecãtoreşti şi procedura de judecatã sunt prevãzute numai prin lege", atribuie exclusiv legiuitorului prerogativa stabilirii competenţei şi procedurii de judecatã, inclusiv a condiţiilor de exercitare a diferitelor drepturi procesuale. Prin urmare, termenele procedurale instituite de textul de lege criticat reprezintã expresia aplicãrii dispoziţiilor constituţionale invocate mai sus.
    Cu privire la critica de neconstituţionalitate a prevederilor art. 244 alin. 1 pct. 2 din Codul de procedurã civilã, Curtea reţine cã acestea reglementeazã unul dintre cazurile de suspendare facultativã a judecãţii procesului civil atunci când s-a început urmãrirea penalã pentru o infracţiune care ar avea o înrâurire hotãrâtoare asupra hotãrârii ce urmeazã sã soluţioneze cauza.
    Curtea constatã cã şi asupra constituţionalitãţii acestor dispoziţii s-a mai pronunţat, de exemplu, prin Decizia nr. 29 din 27 ianuarie 2004, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 170 din 26 februarie 2004. Cu acel prilej, Curtea a statuat cã, având posibilitatea de a aprecia oportunitatea suspendãrii cursului judecãţii, instanţa este chematã sã cenzureze toate acele cazuri care ar putea constitui pretext pentru tergiversarea judecãţii. Prin urmare, lãsarea mãsurii suspendãrii la aprecierea judecãtorului, atunci când dezlegarea pricinii depinde de existenţa unui drept care face obiectul unui alt proces aflat în curs, este menitã sã îi permitã acestuia sã îşi exercite rolul activ, sancţionând eventualele tentative de exercitare abuzivã a drepturilor procesuale, incontestabil mai eficient decât în situaţia în care suspendarea ar avea caracter imperativ.
    Întrucât, faţã de cele examinate de Curtea Constituţionalã, nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine schimbarea jurisprudenţei la care s-a fãcut referire, cele statuate prin deciziile menţionate îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã.

    Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

                             CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
                                În numele legii
                                    DECIDE:

    Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 170 alin. 1 şi 3 şi ale art. 244 alin. 1 pct. 2 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Anton Miluţã în Dosarul nr. 6.978/245/2009 al Judecãtoriei Iaşi - Secţia civilã.
    Definitivã şi general obligatorie.
    Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 14 iulie 2011.

                      PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
                                AUGUSTIN ZEGREAN

                            Magistrat-asistent-şef,
                            Mihaela Senia Costinescu

                                   ----------

Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016