Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.016 din 14 iulie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. IV din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 114/2009 privind unele masuri financiar-bugetare si ale art. 16 alin. (1) din Legea bugetului asigurarilor sociale de stat pe anul 2010 nr. 12/2010
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 711 din 10 octombrie 2011
Augustin Zegrean - preşedinte
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Daniela Ramona Mariţiu - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. IV din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 114/2009 privind unele mãsuri financiar-bugetare şi ale art. 16 alin. (1) din Legea bugetului asigurãrilor sociale de stat pe anul 2010 nr. 12/2010, excepţie ridicatã de Sindicatul Liber al Pensionarilor din Judeţul Constanţa în Dosarul nr. 2.283/118/2010 al Tribunalului Constanţa - Secţia civilã. Excepţia formeazã obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 3.184D/2010.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã. În acest sens face referire la jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 3 mai 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 2.283/118/2010, Tribunalul Constanţa - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. IV din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 114/2009 privind unele mãsuri financiar-bugetare şi ale art. 16 alin. (1) din Legea bugetului asigurãrilor sociale de stat pe anul 2010 nr. 12/2010, excepţie ridicatã de Sindicatul Liber al Pensionarilor din Judeţul Constanţa, într-o cauzã ce are ca obiect recalculare pensii.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul susţine, în esenţã, cã dispoziţiile legale criticate, necorelând valoarea punctului de pensie cu nivelul salariului mediu brut pentru anul 2010, au determinat reducerea valorii punctului de pensie. Astfel, dacã valoarea punctului de pensie în perioada octombrie 2008-martie 2009 reprezenta 45% din salariul mediu brut, în anul 2010 aceasta a reprezentat doar 39,9%. Se aratã cã o atare mãsurã duce la desfiinţarea unui drept câştigat şi echivaleazã cu o expropriere, încãlcându-se astfel prevederile art. 44 din Constituţie. Totodatã, se aratã cã Guvernul nu are competenţa de a reglementa prin ordonanţe de urgenţã în domeniul legii organice decât cu încãlcarea art. 115 din Constituţie.
Tribunalul Constanţa - Secţia civilã, ignorând dispoziţiile art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, aratã cã instanţa de judecatã se poate pronunţa doar asupra admisibilitãţii excepţiei de neconstituţionalitate, însã nu şi asupra fondului excepţiei, respectiv dacã textul criticat este sau nu compatibil cu dispoziţiile Constituţiei.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului aratã cã textele de lege criticate reprezintã o valorificare a normelor constituţionale, potrivit cãrora drepturile cetãţenilor la pensie şi la alte forme de asigurãri şi asistenţã socialã sunt prevãzute de lege. Aşadar, revine în exclusivitate legiuitorului atribuţia de a stabili condiţiile şi criteriile de acordare a acestor drepturi. Faptul cã în anul 2010 nu se aplicã regula potrivit cãreia valoarea punctului de pensie începând cu 1 ianuarie 2009 este de 45% din salariul mediu brut este opţiunea exclusivã a legiuitorului, care nu este de naturã sã contravinã dreptului fundamental la pensie. De asemenea, este la libera apreciere a statului de a decide cu privire la aplicarea oricãrui regim de securitate socialã sau de a alege cuantumul beneficiilor pe care le acordã în oricare dintre aceste regimuri, cu respectarea normelor constituţionale. Din interpretarea prevederilor legale supuse controlului de constituţionalitate rezultã fãrã îndoialã cã nu are loc o reducere a cuantumului pensiilor, ci o menţinere a acestuia la nivelul celui din anul 2009. O asemenea soluţie legislativã nu poate fi consideratã contrarã dreptului la pensie ori dreptului de proprietate privatã şi nici regulii constituţionale potrivit cãreia nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauzã de utilitate publicã, stabilitã potrivit legii, cu dreaptã şi prealabilã despãgubire.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile reprezentantului Ministerului Public, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze prezenta excepţie.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintã dispoziţiile art. IV din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 114/2009 privind unele mãsuri financiar-bugetare, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 919 din 29 decembrie 2009, şi ale art. 16 alin. (1) din Legea bugetului asigurãrilor sociale de stat pe anul 2010 nr. 12/2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 61 din 27 ianuarie 2010, care au urmãtorul cuprins:
- Art. IV din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 114/2009: "Prevederile art. 80 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurãri sociale, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 140 din 1 aprilie 2000, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, nu se aplicã în anul 2010.";
- Art. 16 alin. (1) din Legea nr. 12/2010: "(1) Valoarea punctului de pensie este de 732,8 lei şi se aplicã începând cu data de 1 ianuarie 2010."
În susţinerea neconstituţionalitãţii acestor dispoziţii, autorul excepţiei invocã prevederile constituţionale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, art. 44 alin. (1) şi (3) privind dreptul de proprietate privatã, art. 47 alin. (1) privind nivelul de trai, ale art. 61 privind rolul şi structura Parlamentului, ale art. 78 privind intrarea în vigoare a legii, ale art. 115 privind delegarea legislativã şi ale art. 135 alin. (2) lit. f) privind obligaţia statului de a crea condiţiile necesare pentru creşterea calitãţii vieţii. Totodatã, sunt invocate în susţinerea excepţiei şi prevederile art. 1 paragraful 1 din Protocolul adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale privind protecţia proprietãţii.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã urmãtoarele:
I. Prin Decizia nr. 173 din 8 februarie 2011, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 237 din 5 aprilie 2011, sau Decizia nr. 89 din 27 ianuarie 2011, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 192 din 21 martie 2011, Curtea a constatat cã textele legale criticate au avut o aplicare limitatã în timp, respectiv art. IV din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 114/2009 s-a aplicat în cursul anului 2010, iar dispoziţiile art. 16 alin. (1) din Legea nr. 12/2010 au avut, de asemenea, o aplicare limitatã în timp, respectiv pe parcursul anului 2010. În aceste condiţii, Curtea a constatat cã aceste dispoziţii legale nu mai sunt în vigoare în sensul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992.
În cauza de faţã, Curtea observã cã, ulterior pronunţãrii deciziilor enumerate mai sus, prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011*), nepublicatã încã la data pronunţãrii prezentei decizii, Curtea a stabilit cã sintagma "în vigoare" din cuprinsul dispoziţiilor art. 29 alin. (1) şi ale art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicatã, este constituţionalã în mãsura în care se interpreteazã în sensul cã sunt supuse controlului de constituţionalitate şi legile sau ordonanţele ori dispoziţiile din legi sau din ordonanţe ale cãror efecte juridice continuã sã se producã şi dupã ieşirea lor din vigoare.
----------
*) Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011 a fost publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã, deşi dispoziţiile de lege criticate au avut o aplicare limitatã în timp, respectiv pe parcursul anului 2010, acestea îşi produc în continuare efectele juridice. Astfel, prevederile criticate constituie temeiul juridic al recalculãrii pensiei, problemã ce constituie obiectul cauzei în care a fost invocatã excepţia de neconstituţionalitate. În acest caz, Curtea are competenţa de a controla constituţionalitatea dispoziţiilor legale criticate, chiar dacã ele nu mai sunt în vigoare la data pronunţãrii prezentei decizii.
II. În continuare, Curtea constatã cã, prin Decizia nr. 1.209 din 5 octombrie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 847 din 17 decembrie 2010, Curtea a statuat cã textul Constituţiei nu prevede "interdicţia reglementãrii pe calea ordonanţei de urgenţã a domeniilor aparţinând legii organice, aceastã interdicţie referindu-se doar la prevederile ordonanţelor simple", astfel încât nu poate fi reţinutã încãlcarea art. 61 şi a art. 115 din Constituţie.
Cât priveşte critica de constituţionalitate referitoare la încãlcarea dispoziţiilor art. 115 alin. (6) şi art. 44 din Constituţie, aceasta are în vedere faptul cã, drept efect al dispoziţiilor de lege criticate, cuantumul pensiei nu a mai crescut conform celor statuate prin art. 80 alin. (3) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurãri sociale, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 140 din 1 aprilie 2000, respectiv raportat la procentul de 45% din salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurãrilor sociale de stat, ci a fost stabilit un cuantum mai mic. Curtea a reţinut cã, "potrivit art. 47 din Constituţie, cetãţenii au dreptul la pensie şi la alte forme de asigurãri sociale şi mãsuri de protecţie socialã, în condiţiile stabilite de lege. Astfel, [...] legiuitorul are libertatea sã stabileascã drepturile de asigurãri sociale cuvenite, condiţiile şi criteriile de acordare a acestora, modul de calcul şi cuantumul lor valoric, în raport cu posibilitãţile create prin resursele financiare disponibile, şi sã le modifice în concordanţã cu schimbãrile ce se produc în resursele economico-financiare. De asemenea, [...] modul de stabilire a punctajului anual şi a punctajului mediu, a valorii punctului de pensie, a condiţiilor de includere a anumitor perioade în stagiul de cotizare şi acordarea anumitor sporuri pentru perioadele cotizate peste stagiul standard sunt prevãzute prin norme cu caracter tehnic, care se aplicã în mod egal persoanelor aflate în situaţii identice. Valoarea punctului de pensie, limita maximã a cuantumului pensiei, condiţiile de recalculare şi de recorelare a pensiilor anterior stabilite, ca şi indexarea acestora, nu se pot face decât în raport cu resursele fondurilor de asigurãri sociale disponibile".
Prin Decizia nr. 874 din 25 iunie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010, Curtea a mai arãtat faptul cã "cuantumul pensiei, stabilit potrivit principiului contributivitãţii, se constituie într-un drept câştigat, astfel încât diminuarea acesteia nu poate fi acceptatã nici mãcar cu caracter temporar. Prin sumele plãtite sub forma contribuţiilor la bugetul asigurãrilor sociale, persoana în cauzã, practic, şi-a câştigat dreptul de a primi o pensie în cuantumul rezultat prin aplicarea principiului contributivitãţii; astfel, contributivitatea, ca principiu, este de esenţa dreptului la pensie, iar derogãrile, chiar şi temporare, referitoare la obligaţia statului de a plãti cuantumul pensiei rezultat în urma aplicãrii acestui principiu afecteazã substanţa dreptului la pensie.
Aceasta nu înseamnã cã legea nu poate în viitor sã reaşeze sistemul de calcul al pensiilor, bazându-se, însã, tot pe principiul contributivitãţii, pentru cã, în caz contrar, s-ar ajunge la negarea evoluţiei în reglementarea juridicã a acestui domeniu. De aceea, dacã prin reaşezarea sistemului de calcul al pensiei în sensul arãtat mai sus rezultã un cuantum mai mic al acesteia, statul este obligat sã adopte reglementãri similare art. 180 alin. (7) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurãri sociale, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 140 din 1 aprilie 2000, şi anume sã menţinã în platã cuantumul pensiei stabilit potrivit reglementãrilor anterior în vigoare dacã acesta este mai avantajos. Aceasta este o mãsurã de protecţie a persoanelor care beneficiazã de pensie în sensul art. 47 alin. (2) din Constituţie, constituind, de asemenea, o speranţã legitimã a asiguratului, întemeiatã pe prevederile legale în vigoare cu privire la obţinerea şi încasarea unui anumit cuantum al pensiei".
Având în vedere însã cã dispoziţiile de lege criticate nu au ca efect o reducere a cuantumului pensiei, ci o stagnare a creşterii acestuia, respectiv o creştere mai micã decât cea raportatã la procentul de 45% din salariul mediu brut, Curtea apreciazã cã aceste dispoziţii se încadreazã în limitele constituţionale referitoare la respectarea dreptului la pensie şi garantarea dreptului de proprietate.
Curtea observã cã şi Curtea Europeanã a Drepturilor Omului, spre exemplu în Hotãrârea din 8 decembrie 2009, pronunţatã în Cauza Munoz Diaz împotriva Spaniei, paragraful 44, a reiterat jurisprudenţa sa cu privire la faptul cã drepturile decurgând din sistemul de asigurãri sociale sunt drepturi patrimoniale protejate de art. 1 din Protocolul adiţional la Convenţie, dar acest lucru nu înseamnã cã implicã un drept la dobândirea proprietãţii sau la o pensie de un anumit cuantum.
De asemenea, prin Decizia nr. 1.650 din 16 decembrie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 145 din 28 februarie 2011, Curtea Constituţionalã a arãtat cã, deşi algoritmul de calcul al pensiei stabilit de art. 80 alin. (3) din Legea nr. 19/2000 nu a mai fost aplicat pentru anii 2009 şi 2010, cuantumul real al pensiei nu a fost diminuat. Prin Decizia nr. 1.237 din 6 octombrie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 785 din 24 noiembrie 2010, Curtea a reţinut cã, "deşi consacrã dreptul la pensie, art. 47 alin. (2) din Constituţie nu oferã garanţii şi cu privire la algoritmul de creştere a cuantumului acesteia în viitor". În acest sens au fost amintite cele statuate de Curte prin Decizia nr. 1.140 din 4 decembrie 2007, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 31 din 15 ianuarie 2008, potrivit cãrora "Valoarea punctului de pensie, limita maximã a cuantumului pensiei, condiţiile de recalculare şi de recorelare a pensiilor anterior stabilite, ca şi indexarea acestora, nu se pot face decât în raport cu resursele fondurilor de asigurãri sociale disponibile".
Aşa fiind, prin Decizia nr. 1.650 din 16 decembrie 2010, Curtea a reţinut cã, "atât timp cât dispoziţiile de lege criticate nu au ca rezultat însãşi reducerea cuantumului pensiei, acestea nu pot fi considerate ca fiind contrare dispoziţiilor art. 47 alin. (2) din Constituţie".
Curtea mai constatã cã art. 78 din Constituţie nu are incidenţã în cauzã, întrucât intrarea în vigoare a ordonanţelor de urgenţã este guvernatã de dispoziţiile art. 115 alin. (5) din Constituţie. Totodatã, autorii excepţiei nu îşi motiveazã critica de neconstituţionalitate în raport cu art. 16 şi art. 135 alin. (2) lit. f) din Constituţie, astfel încât Curtea nu se poate pronunţa prin decizia sa asupra constituţionalitãţii textelor legale criticate în raport cu aceste dispoziţii, întrucât ar însemna sã se sesizeze din oficiu, ceea ce este inadmisibil.
Soluţia şi considerentele cuprinse în deciziile menţionate îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã, neintervenind elemente noi, de naturã a determina reconsiderarea jurisprudenţei Curţii.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. IV din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 114/2009 privind unele mãsuri financiar-bugetare şi ale art. 16 alin. (1) din Legea bugetului asigurãrilor sociale de stat pe anul 2010 nr. 12/2010, excepţie ridicatã de Sindicatul Liber al Pensionarilor din Judeţul Constanţa în Dosarul nr. 2.283/118/2010 al Tribunalului Constanţa - Secţia civilã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 14 iulie 2011.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Daniela Ramona Mariţiu
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
--------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
