Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.014 din 8 iulie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 255-256^2, art. 281 si art. 283-287^18 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achizitie publica, a contractelor de concesiune de lucrari publice si a contractelor de concesiune de servicii
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 614 din 31 august 2010
DECIZIE nr. 1.014 din 8 iulie 2010
referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 255-256^2, art. 281 şi <>art. 283-287^18 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publicã, a contractelor de concesiune de lucrãri publice şi a contractelor de concesiune de servicii
EMITENT: CURTEA CONSTITUŢIONALÃ
PUBLICAT ÎN: MONITORUL OFICIAL nr. 614 din 31 august 2010
Augustin Zegrean - preşedinte
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Simona Ricu - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 255-256^2, art. 281 şi <>art. 283-287^18 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publicã, a contractelor de concesiune de lucrãri publice şi a contractelor de concesiune de servicii, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Foraj Sonde" - S.A. din Craiova în dosarele nr. 99/42/2010 şi nr. 129/42/2010 ale Curţii de Apel Ploieşti - Secţia comercialã şi de contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal se prezintã Nicolae Drãgulin, consilier juridic al Societãţii Comerciale "Foraj Sonde" - S.A. din Craiova, lipsind celelalte pãrţi, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Curtea, având în vedere obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 1.059D/2010 şi nr. 1.060D/2010, pune în discuţie, din oficiu, problema conexãrii cauzelor.
Pãrţile prezente şi reprezentantul Ministerului Public considerã cã sunt îndeplinite condiţiile legale pentru conexare.
Curtea, în temeiul prevederilor <>art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , dispune conexarea Dosarului nr. 1.060D/2010 la Dosarul nr. 1.059D/2010, care a fost primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului autorului excepţiei care aratã cã la dosar a fost depusã o cerere prin care se renunţã la judecarea excepţiei de neconstituţionalitate.
Reprezentantul Ministerului Public solicitã respingerea cererii de renunţare la judecatã ca inadmisibilã, iar pe fond pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, reţine urmãtoarele:
Prin încheierile din 29 martie 2010, pronunţate în dosarele nr. 99/42/2010 şi nr. 129/42/2010, Curtea de Apel Ploieşti - Secţia comercialã şi de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 255-256^2, art. 281 şi <>art. 283-287^18 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publicã, a contractelor de concesiune de lucrãri publice şi a contractelor de concesiune de servicii, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Foraj Sonde" - S.A. din Craiova.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul îşi structureazã critica pe douã coordonate:
- neconstituţionalitatea extrinsecã a dispoziţiilor art. 255-256^2, art. 281 şi <>art. 283-287^18 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 34/2006 prin raportare la prevederile constituţionale cuprinse în art. 73 alin. (1) şi (3) lit. k), art. 76 alin. (1), art. 115 alin. (1), (4) şi (5). Astfel, se susţine cã dispoziţiile criticate nu respectã ierarhia legilor în funcţie de importanţa materiei reglementate şi de procedura de adoptare, obligativitatea reglementãrii prin lege organicã a domeniului contenciosului administrativ şi interdicţia reglementãrii de cãtre Guvern, prin intermediul ordonanţelor, a chestiunilor care aparţin exclusiv domeniilor de reglementare ale legilor organice. De asemenea, prin adoptarea <>Ordonanţei de urgenţã nr. 34/2006 , Guvernul nu a respectat obligaţia de a emite un astfel de act normativ exclusiv în situaţii extraordinare a cãror reglementare nu poate fi amânatã şi nici obligaţia de a motiva urgenţa în cuprinsul ordonanţei. Pe de altã parte, legea de aprobare a ordonanţei de urgenţã care conţine norme ce intrã în sfera de reglementare a legilor organice nu respectã condiţiile prevãzute de art. 76 alin. (1) din Constituţie referitoare la obligativitatea adoptãrii cu votul majoritãţii membrilor fiecãrei Camere;
- neconstituţionalitatea intrinsecã a prevederilor <>art. 283 alin. (3) teza întâi din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 34/2006 prin raportare la prevederile constituţionale cuprinse în art. 11 alin. (2), art. 16 alin. (1), art. 20 alin. (2), art. 21 alin. (3), precum şi la prevederile art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. Autorul apreciazã cã dispoziţia criticatã violeazã liberul acces la justiţie al persoanei care formuleazã plângere împotriva deciziei pronunţate de Consiliul Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor, întrucât îngrãdeşte dreptul la probaţiune, partea fiind împiedicatã sã formuleze apãrãri care sã poatã fi dovedite cu orice mijloace de probã. Mai mult, <>art. 283 alin. (3) teza întâi din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 34/2006 instituie un tratament procesual vãdit inegal şi discriminatoriu, pentru situaţii juridice identice, între persoana care opteazã pentru atacarea actelor autoritãţii contractante pe calea procedurii administrativ-jurisdicţionale în faţa Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor, urmate de procedura plângerii în faţa instanţei judecãtoreşti, pe de o parte, şi persoana care se adreseazã direct instanţei judecãtoreşti, conform dispoziţiilor <>art. 286-287^18 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 34/2006 .
Curtea de Apel Ploieşti - Secţia comercialã şi de contencios administrativ şi fiscal apreciazã excepţia de neconstituţionalitate ca fiind întemeiatã. Astfel, în condiţiile în care prevederile art. 255-256^2, art. 281, <>art. 283-287^18 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 34/2006 reglementeazã o procedurã administrativ-jurisdicţionalã şi procedura de soluţionare, în contencios administrativ, a plângerii formulate împotriva deciziei pronunţate în cadrul acestei proceduri, iar <>Legea nr. 337/2006 pentru aprobarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 34/2006 a fost adoptatã de Parlament în temeiul art. 76 alin. (2) din Constituţie, fiind calificatã drept o lege cu caracter ordinar, apare cu evidenţã faptul cã dispoziţiile ordonanţei, astfel cum au fost aprobate prin lege, nu respectã prevederile art. 73 alin. (3) lit. k) din Constituţie, care prevãd cã domeniul contenciosului administrativ este reglementat prin lege organicã, coroborate cu prevederile art. 115 alin. (5) teza a treia din Constituţie, potrivit cãrora ordonanţa de urgenţã cuprinzând norme de natura legii organice se aprobã cu majoritatea calificatã prevãzutã la art. 76 alin. (1) din Constituţie.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 255-256^2, art. 281 şi <>art. 283-287^18 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publicã, a contractelor de concesiune de lucrãri publice şi a contractelor de concesiune de servicii, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 418 din 15 mai 2006, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 337/2006 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 625 din 20 iulie 2006. Dispoziţiile ordonanţei au suferit modificãri succesive, în prezent având urmãtorul conţinut:
- Art. 255-256^2 consacrã dispoziţiile generale privind soluţionarea contestaţiilor împotriva actelor autoritãţii contractante;
- Art. 281: "(1) Deciziile Consiliului privind soluţionarea contestaţiei şi obligarea la plata amenzii pot fi atacate cu plângere la instanţa judecãtoreascã prevãzutã la art. 283 alin. (1), în termen de 10 zile de la comunicare, atât pentru motive de nelegalitate, cât şi de netemeinicie.
(2) Plângerea va fi formulatã în scris şi va fi motivatã, dispoziţiile art. 270 alin. (1) aplicându-se în mod corespunzãtor.
(3) Partea care formuleazã plângerea are obligaţia sã comunice, în termenul prevãzut la alin. (1), o copie a acesteia, precum şi a înscrisurilor doveditoare şi pãrţii adverse, depunând dovada de comunicare în faţa instanţei pânã la primul termen de judecatã.";
- Art. 283-285 reglementeazã cãile de atac împotriva deciziilor Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor;
- Art. 286-287^18 reglementeazã procedura de soluţionare a litigiilor în instanţã.
Autorul excepţiei susţine cã dispoziţiile legale criticate încalcã prevederile constituţionale cuprinse în art. 11 alin. (2), art. 16 alin. (1), art. 20 alin. (2), art. 21 alin. (3), art. 73 alin. (1) şi alin. (3) lit. k), art. 76 alin. (1), art. 115 alin. (1), (4) şi (5), precum şi prevederile art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
În ceea ce priveşte cererea autorului excepţiei de neconstituţionalitate de renunţare la judecarea acesteia, Curtea reţine cã, potrivit jurisprudenţei sale, o asemenea renunţare este inadmisibilã, întrucât, în materie de jurisdicţie constituţionalã, principiul disponibilitãţii, care este propriu procesului civil, nu îşi gãseşte aplicarea, soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate reprezentând o procedurã de drept public.
De altfel, potrivit art. 25 din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Curţii Constituţionale, adoptat prin <>Hotãrârea Plenului Curţii Constituţionale nr. 12 din 4 noiembrie 1997 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 308 din 12 noiembrie 1997, "Odatã legal sesizatã, Curtea procedeazã la examinarea constituţionalitãţii, nefiind aplicabile dispoziţiile referitoare la suspendarea, întreruperea sau stingerea procesului".
Faţã de cele de mai sus, renunţarea autorului excepţiei de neconstituţionalitate la soluţionarea acesteia nu împiedicã realizarea în continuare a controlului de constituţionalitate.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, reţinem urmãtoarele:
I. În ceea ce priveşte criticile privind neconstituţionalitatea extrinsecã a dispoziţiilor <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 34/2006 , aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 337/2006 , observãm cã acestea vizeazã nerespectarea dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 73 alin. (1) şi (3) lit. k), art. 76 alin. (1), art. 115 alin. (1), (4) şi (5), şi anume adoptarea de cãtre Parlament a legii de aprobare a ordonanţei în temeiul art. 76 alin. (2) din Constituţie, deci în regim de lege ordinarã, deşi în cuprinsul <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 34/2006 se regãsesc norme cu caracter de lege organicã, al cãror regim de adoptare trebuia sã respecte dispoziţiile art. 76 alin. (2) din Constituţie.
Constatãm însã cã, ulterior aprobãrii prin lege a <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 34/2006 , prevederile care consacrau dispoziţiile generale privind soluţionarea contestaţiilor împotriva actelor autoritãţii contractante, cãile de atac împotriva deciziilor Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor sau procedura de soluţionare a litigiilor în instanţã au suferit modificãri succesive. Astfel, au fost adoptate <>ordonanţele de urgenţã nr. 19/2009 privind unele mãsuri în domeniul legislaţiei referitoare la achiziţiile publice, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 156 din 12 martie 2009, <>nr. 72/2009 pentru modificarea şi completarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publicã, a contractelor de concesiune de lucrãri publice şi a contractelor de concesiune de servicii, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 426 din 23 iunie 2009 şi <>nr. 76/2010 pentru modificarea şi completarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publicã, a contractelor de concesiune de lucrãri publice şi a contractelor de concesiune de servicii, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 453 din 2 iulie 2010, ordonanţe de urgenţã care nu au fost încã aprobate prin lege de cãtre Parlament.
Prin urmare, la data la care Curtea Constituţionalã efectueazã controlul de constituţionalitate, sunt în vigoare dispoziţiile art. 255-256^2, art. 281 şi <>art. 283-287^18 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 34/2006 , în forma modificatã prin ordonanţe de urgenţã, dupã adoptarea <>Legii nr. 337/2006 , astfel încât critica referitoare la încãlcarea dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 73 alin. (1) şi (3) lit. k), art. 76 alin. (1), art. 115 alin. (1), (4) şi (5) nu mai subzistã. Rãmâne în competenţa Parlamentului ca, la momentul aprobãrii prin lege a ordonanţelor de urgenţã menţionate mai sus, sã analizeze obiectul supus reglementãrii sub aspectul apartenenţei la domeniul rezervat legii organice şi adoptarea actelor normative cu respectarea dispoziţiilor constituţionale.
II. În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 283 alin. (3) teza întâi din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 34/2006 prin raportare la prevederile constituţionale cuprinse în art. 11 alin. (2), art. 16 alin. (1), art. 20 alin. (2), art. 21 alin. (3), precum şi la prevederile art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, apreciem cã aceasta este neîntemeiatã. Astfel, printr-o jurisprudenţã constantã (de exemplu, <>Decizia nr. 318 din 13 martie 2008 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 320 din 23 aprilie 2008, sau <>Decizia nr. 585 din 14 aprilie 2009 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 369 din 2 iunie 2009), Curtea a constatat constituţionalitatea textelor criticate în raport cu critici similare, statuând cã, deşi semnificaţia art. 21 alin. (2) din Constituţie constã în aceea cã nu se poate exclude de la exerciţiul drepturilor procesuale nicio categorie sau grup social, legiuitorul poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedurã, precum şi modalitãţi particulare de exercitare a drepturilor procedurale. Stabilirea unor reguli speciale privind exercitarea cãilor de atac nu contravine art. 21 din Constituţie, atât timp cât, potrivit celor prevãzute de <>art. 283 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 34/2006 , pãrţilor interesate le este asiguratã posibilitatea de a formula plângere împotriva deciziei pronunţate de consiliu la curtea de apel, secţia de contencios-administrativ şi fiscal pe raza cãreia se aflã sediul autoritãţii contractante.
Mai mult, stabilirea procedurii de soluţionare a plângerii împotriva deciziei pronunţate de Consiliul Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor, potrivit dispoziţiilor art. 304^1 din Codul de procedurã civilã, reprezintã expresia aplicãrii dispoziţiilor constituţionale ale art. 126 alin. (2) şi art. 129.
Întrucât nu au intervenit elemente noi de naturã a determina reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, considerentele şi soluţia deciziei amintite îşi pãstreazã valabilitatea şi în cauza de faţã
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALÃ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 255-256^2, art. 281 şi <>art. 283-287^18 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publicã, a contractelor de concesiune de lucrãri publice şi a contractelor de concesiune de servicii, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Foraj Sonde" - S.A. din Craiova în dosarele nr. 99/42/2010 şi nr. 129/42/2010 ale Curţii de Apel Ploieşti - Secţia comercialã şi de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 8 iulie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu
---------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
