Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIE nr. 1.011 din 8 noiembrie 2007  referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor   Ordonantei Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea si sanctionarea tuturor formelor de discriminare    Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

DECIZIE nr. 1.011 din 8 noiembrie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea si sanctionarea tuturor formelor de discriminare

EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 809 din 27 noiembrie 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Ion Tiucã - procuror
Doina Suliman - magistrat-asistent şef

Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>Ordonanţei Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, excepţie ridicatã de Ion Fane Boroş în Dosarul nr. 4.511/2/2006 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal rãspunde personal autorul excepţiei, lipsã fiind Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminãrii, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza se aflã în stare de judecatã.
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate solicitã admiterea acesteia pentru motivele invocate în faţa instanţei de judecatã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, textul de lege criticat fiind în concordanţã cu prevederile constituţionale invocate.

CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 20 iunie 2007, pronunţatã în Dosarul nr. 4.511/2/2006, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>Ordonanţei Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare.
Excepţia a fost ridicatã de recurentul reclamant Ion Fane Boroş, deţinut în penitenciarul R.M.S. Giurgiu, cu ocazia soluţionãrii recursului declarat împotriva Sentinţei civile nr. 2.930 din 15 noiembrie 2006, pronunţatã de Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în contradictoriu cu intimatul pârât Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminãrii.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã dispoziţiile actului normativ criticat încalcã prevederile constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi (2), art. 21 alin. (4) şi ale art. 51 alin. (1).
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal apreciazã cã dispoziţiile de lege vizate de excepţie sunt constituţionale.
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul considerã cã excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>Ordonanţei Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare este neîntemeiatã. În motivarea punctului de vedere, aratã cã prevederile criticate nu îngrãdesc în niciun fel liberul acces la justiţie, ci asigurã realizarea acestui drept în acord cu prevederile art. 21 din Constituţie şi ale art. 6 din Convenţia Europeanã a Drepturilor Omului. Referitor la pretinsa încãlcare a art. 16 din Constituţie, aratã cã practica constantã a Curţii Constituţionale a statuat principiul conform cãruia egalitatea în drepturi a cetãţenilor nu înseamnã uniformitate, având în vedere numãrul şi complexitatea situaţiilor care pot apãrea în practicã.
Avocatul Poporului apreciazã cã prevederile <>Ordonanţei Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare sunt constituţionale. În acest sens, aratã cã nu poate fi reţinutã critica de neconstituţionalitate a prevederilor actului normativ criticat faţã de principiul egalitãţii cetãţenilor în faţa legii, atâta vreme cât reglementarea dedusã controlului se aplicã tuturor celor aflaţi în situaţia prevãzutã în ipoteza normei legale, fãrã nicio discriminare pe considerente arbitrare. De asemenea, apreciazã cã dispoziţiile prevãzute de art. 21 alin. (4) şi art. 51 alin. (1) din Constituţie nu sunt incidente în prezenta cauzã.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit în cauzã de judecãtorul-raportor, susţinerile autorului excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie dispoziţiile <>Ordonanţei Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 99 din 8 februarie 2007.
În susţinerea neconstituţionalitãţii acestor dispoziţii legale, autorul excepţiei invocã încãlcarea prevederilor constituţionale ale art. 16 alin. (1), potrivit cãrora "Cetãţenii sunt egali în faţa legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri", şi alin. (2) - "Nimeni nu este mai presus de lege", ale art. 21 alin. (4) - "Jurisdicţiile speciale administrative sunt facultative şi gratuite" şi ale art. 51 alin. (1) - "Cetãţenii au dreptul sã se adreseze autoritãţilor publice prin petiţii formulate numai în numele semnatarilor".
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine cã <>Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare este o reglementare specialã care stabileşte comportamentele considerate discriminatorii în viziunea legiuitorului şi creeazã mecanismele prin care orice tip de discriminare poate fi sancţionat şi eliminat.
Prin actul normativ menţionat se asigurã o interpretare unitarã a principiilor generale de egalitate şi nediscriminare stabilite de cãtre Constituţia României, precum şi de cãtre documentele internaţionale care au ca obiect eliminarea discriminãrilor, ratificate de România, care alcãtuiesc cadrul general în domeniu, persoanele care se considerã discriminate având la dispoziţie prevederi legale concrete în baza cãrora pot solicita încetarea manifestãrilor discriminatorii şi repararea prejudiciului cauzat.
Actul normativ criticat sancţioneazã contravenţional orice deosebire, excludere, restricţie sau preferinţã care are ca scop ori efect restrângerea sau înlãturarea recunoaşterii, folosinţei sau exercitãrii, în condiţii de egalitate, a drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, în domeniul politic, economic, social şi cultural ori în orice alte domenii ale vieţii publice, dacã deosebirea, excluderea, restricţia sau preferinţa se datoreazã apartenenţei la o rasã, naţionalitate, etnie, religie, categorie socialã, respectiv convingerilor, sexului sau orientãrii sexuale ori apartenenţei la o categorie defavorizatã.
Actul normativ criticat nu contravine principiului egalitãţii cetãţenilor în faţa legii, prevãzut de art. 16 din Constituţie, şi nici principiului accesului liber la justiţie, prevãzut de art. 21 din Constituţie, întrucât, pe de o parte, se aplicã tuturor persoanelor prevãzute de ipoteza normei legale, fãrã privilegii sau discriminãri, iar pe de altã parte, nu îngrãdeşte dreptul persoanelor interesate de a se adresa justiţiei pentru apãrarea drepturilor, a libertãţilor şi a intereselor lor legitime.
De altfel, actul normativ criticat stabileşte în cap. I "Principii şi definiţii", în art. 1 alin. (3), cã "Exercitarea drepturilor enunţate în cuprinsul prezentului articol priveşte persoanele aflate în situaţii comparabile", iar art. 3, cã "Dispoziţiile prezentei ordonanţe se aplicã tuturor persoanelor fizice sau juridice, publice sau private, precum şi instituţiilor publice[...]".
Actul normativ criticat nu instituie privilegii sau discriminãri între cetãţeni şi nu încalcã principiul constituţional al egalitãţii în drepturi a cetãţenilor, tratamentul egal impunându-se doar pentru cetãţenii aflaţi în situaţii identice.
Pe de altã parte, actul normativ criticat nu îngrãdeşte în vreun fel accesul liber la justiţie, ci, dimpotrivã, favorizeazã accesul la justiţie prin posibilitatea "persoanei care se considerã discriminatã" de a formula, "în faţa instanţei de judecatã, o cerere pentru acordarea de despãgubiri şi restabilirea situaţiei anterioare discriminãrii sau anularea situaţiei create prin discriminare, potrivit dreptului comun. Cererea este scutitã de taxã judiciarã de timbru şi nu este condiţionatã de sesizarea Consiliului." (cap. III "Dispoziţii procedurale şi sancţiuni", art. 27).
Actul normativ criticat nu contravine nici dreptului la petiţionare consacrat de art. 51 din Constituţie, atât timp cât stabileşte în mod expres faptul cã "persoana care se considerã discriminatã poate sesiza Consiliul în termen de un an de la data sãvârşirii faptei sau de la data la care putea sã ia cunoştinţã de sãvârşirea ei". [cap. II "Dispoziţii speciale", secţiunea a VI-a: "Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminãrii", art. 20 alin. (1)]. În sesizarea adresatã Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminãrii, "persoana care se considerã discriminatã are dreptul sã solicite înlãturarea consecinţelor faptelor discriminatorii şi restabilirea situaţiei anterioare discriminãrii", în temeiul art. 20 alin. (3), iar potrivit art. 20 alin. (9), "hotãrârea Colegiului director poate fi atacatã la instanţa de contencios administrativ, potrivit legii."

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>Ordonanţei Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, excepţie ridicatã de Ion Fane Boroş în Dosarul nr. 4.511/2/2006 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din 8 noiembrie 2007.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent şef,
Doina Suliman

-----
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016