Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.010 din 8 noiembrie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 403 alin. 3 si 4 din Codul de procedura civila
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 809 din 27 noiembrie 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Ion Tiucã - procuror
Doina Suliman - magistrat-asistent şef
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 403 alin. 3 şi 4 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Ioan Micula în Dosarul nr. 1.053/35/C/2007 al Curţii de Apel Oradea - Secţia comercialã şi de Cãlina Domilescu, în nume propriu şi în reprezentarea minorei Mariana Domilescu, în Dosarul nr. 2.532/115/2007 al Tribunalului Caraş-Severin - Secţia civilã.
La apelul nominal lipsesc autorii excepţiei şi celelalte pãrţi, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Curtea, având în vedere obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 1.172D/2007 şi nr. 1.245D/2007, pune în discuţie, din oficiu, problema conexãrii cauzelor.
Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor.
Curtea, în temeiul <>art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , dispune conexarea Dosarului nr. 1.245D/2007 la Dosarul nr. 1.172D/2007, care este primul înregistrat.
Cauza este în stare de judecatã.
Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 11 iulie 2007, pronunţatã în Dosarul nr. 1.053/35/C/2007, Curtea de Apel Oradea - Secţia comercialã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 403 alin. 3 şi 4 din Codul de procedurã civilã. Excepţia a fost ridicatã de Ioan Micula într-o cauzã având ca obiect suspendarea provizorie a executãrii unei ordonanţe preşedinţiale.
Prin Încheierea din 30 iulie 2007, pronunţatã în Dosarul nr. 2.532/115/2007, Tribunalul Caraş-Severin - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 403 alin. 4 din Codul de procedurã civilã. Excepţia a fost ridicatã de cãtre Cãlina Domilescu, în nume propriu şi în reprezentarea minorei Mariana Domilescu, într-o cauzã civilã având ca obiect suspendarea provizorie a executãrii silite.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin cã textele de lege criticate încalcã principiul constituţional al egalitãţii cetãţenilor în faţa legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri, consacrat de prevederile art. 16 alin. (1) din Constituţie. Totodatã, apreciazã cã, "raportat la dispoziţiile art. 581 din Codul de procedurã civilã, dispoziţiile art. 403 alin. 3 din Codul de procedurã civilã sunt neconstituţionale, întrucât o normã specialã referitoare la procedura contestaţiei la executare nu poate fi extinsã şi la alte dispoziţii procedurale". De asemenea, autorii excepţiei considerã cã dispoziţiile de lege criticate, întrucât prevãd cã în cazuri urgente, dacã s-a plãtit cauţiunea, preşedintele instanţei poate dispune, prin încheiere şi fãrã citarea pãrţilor, suspendarea provizorie a executãrii pânã la soluţionarea cererii de suspendare de cãtre instanţã, încheierea nefiind supusã niciunei cãi de atac, încalcã prevederile constituţionale ale art. 21 alin. (1)-(3), care consacrã accesul liber la justiţie, dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, ale art. 24, referitoare la dreptul la apãrare, precum şi ale art. 129, privitoare la folosirea cãilor de atac.
Curtea de Apel Oradea - Secţia comercialã apreciazã cã prevederile art. 403 alin. 3 şi 4 din Codul de procedurã civilã nu contravin dispoziţiilor constituţionale referitoare la accesul liber la justiţie, respectiv la egalitatea cetãţenilor în faţa legii şi a autoritãţilor publice, deoarece legiuitorul, în virtutea prerogativelor conferite de art. 126 alin. (2) din Constituţie, poate stabili reguli de procedurã diferite, adecvate fiecãrei situaţii juridice. De asemenea, apreciazã cã "dispoziţiile art. 403 alin. 3 şi 4 din Codul de procedurã civilã nu contravin nici prevederilor art. 24 din Legea fundamentalã".
Tribunalul Caraş-Severin - Secţia civilã apreciazã cã prevederile art. 403 alin. 4 din Codul de procedurã civilã nu contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 21 alin. (1)-(3) şi ale art. 24, deoarece legiuitorul, în virtutea prerogativelor conferite de art. 126 alin. (2) din Constituţie, poate stabili reguli de procedurã diferite, adecvate fiecãrei situaţii juridice. De asemenea, apreciazã cã prevederile art. 403 alin. 4 din Codul de procedurã civilã nu încalcã dispoziţiile art. 129 din Constituţie, întrucât acestea din urmã nu garanteazã folosirea tuturor cãilor de atac, iar textul de lege criticat instituie o mãsurã cu caracter vremelnic, care se poate lua numai "în cazuri urgente", care justificã aceastã procedurã specialã.
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciazã excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiatã. Aratã cã o asemenea reglementare se justificã prin urgenţa mãsurii solicitate, care are caracter vremelnic şi poate fi dispusã numai pânã la soluţionarea cererii de suspendare a executãrii silite, formulatã în cadrul contestaţiei la executare. În acest sens, se referã la <>Decizia Curţii Constituţionale nr. 324 din 14 iunie 2005 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 600 din 12 iulie 2005.
De asemenea, Guvernul apreciazã cã dispoziţiile de lege criticate nu aduc atingere principiului egalitãţii în faţa legii şi a autoritãţilor publice, astfel cum este consacrat în art. 16 din Constituţie. "Potrivit jurisprudenţei constante a Curţii Constituţionale cu privire la art. 16 din Constituţie, tratamentul juridic egal constituie un drept al cetãţenilor numai în mãsura în care aceştia se gãsesc în situaţii juridice identice, deosebirile sub acest aspect impunând, în mod necesar, un regim juridic diferenţiat. Or, nu se poate susţine cã, în cadrul procedurii de executare silitã, creditorul se aflã pe poziţie de egalitate cu debitorul, legiuitorul punând însã la dispoziţia ambelor pãrţi mijloace procesuale în scopul asigurãrii echilibrului procesual şi egalitãţii de arme dintre acestea". Invocã, în acest sens, <>Decizia Curţii Constituţionale nr. 128 din 1 martie 2005 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 436 din 24 mai 2005.
Avocatul Poporului apreciazã cã dispoziţiile art. 403 alin. 3 şi 4 din Codul de procedurã civilã nu aduc atingere sub niciun aspect prevederilor constituţionale ale art. 16, 21 şi 24. Astfel, aratã cã mãsura instituitã prin textul de lege criticat se ia în considerarea naturii urgente a cauzelor, iar nu a persoanelor care o solicitã, acestea beneficiind de un tratament egal în faţa legii. În continuare, aratã cã suspendarea provizorie a executãrii de cãtre preşedintele instanţei, în cazuri urgente, printr-o încheiere care nu este supusã niciunei cãi de atac, pânã la soluţionarea cererii de suspendare de cãtre instanţã, nu restrânge sub niciun aspect accesul liber la justiţie, ci are în vedere respectarea principiului constituţional privind judecarea cauzelor într-un termen rezonabil. Mai mult, reglementarea normelor de procedurã este de competenţa exclusivã a legiuitorului, care poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedurã, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie. Dispoziţiile de lege criticate nu aduc atingere sub niciun aspect dreptului pãrţilor de a fi asistate în tot cursul procesului de un avocat. În sensul celor de mai sus, invocã deciziile Curţii Constituţionale nr. 363/2007, nr. 365/2007 şi nr. 456/2007.
În fine, considerã cã, în concordanţã cu prevederile art. 129 din Legea fundamentalã, este în competenţa exclusivã a legiuitorului stabilirea cãilor de atac şi a condiţiilor în care acestea pot fi exercitate. În acest sens, face referire la <>Decizia Curţii Constituţionale nr. 800 din 9 noiembrie 2006 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.012 din 20 decembrie 2006, şi la <>Decizia nr. 363 din 17 aprilie 2007 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 346 din 22 mai 2007.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 403 alin. 3 şi 4 din Codul de procedurã civilã, având urmãtorul cuprins:
"Asupra cererii de suspendare formulate potrivit alin. 1 şi 2, instanţa, în toate cazurile, se pronunţã prin încheiere, care poate fi atacatã cu recurs, în mod separat.
În cazuri urgente, dacã s-a plãtit cauţiunea, preşedintele instanţei poate dispune, prin încheiere şi fãrã citarea pãrţilor, suspendarea provizorie a executãrii pânã la soluţionarea cererii de suspendare de cãtre instanţã. Încheierea nu este supusã niciunei cãi de atac. Cauţiunea care trebuie depusã este în cuantum de 10% din valoarea obiectului cererii sau de 5 milioane de lei pentru cererile neevaluabile în bani. Cauţiunea depusã este deductibilã din cauţiunea stabilitã de instanţã, dacã este cazul."
În susţinerea neconstituţionalitãţii acestor dispoziţii legale, autorii excepţiei invocã încãlcarea prevederilor constituţionale referitoare la egalitatea în drepturi a cetãţenilor în faţa legii şi a autoritãţilor publice - art. 16 alin. (1), accesul liber la justiţie, dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil - art. 21, dreptul la apãrare - art. 24, folosirea cãilor de atac - art. 129.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine cã dispoziţiile cuprinse în art. 403 alin. 3 şi 4 din Codul de procedurã civilã reprezintã norme procedurale care ţin de opţiunea legiuitorului, stabilite în conformitate cu art. 126 alin. (2) din Constituţie, potrivit cãruia "Competenţa instanţelor judecãtoreşti şi procedura de judecatã sunt prevãzute numai prin lege".
Alin. 3 al art. 403 din Codul de procedurã civilã reglementeazã posibilitatea pãrţilor interesate de a ataca încheierea pronunţatã cu privire la cererea de suspendare a executãrii silite, iar alin. 4 al aceluiaşi articol prevede posibilitatea ca preşedintele instanţei sã dispunã, prin încheiere şi fãrã citarea pãrţilor, suspendarea provizorie a executãrii pânã la soluţionarea cererii de suspendare, care se judecã potrivit regulilor de procedurã din dreptul comun. Încheierea datã în acest caz de preşedintele instanţei nu este supusã niciunei cãi de atac. Singura condiţie impusã de cãtre legiuitor, potrivit alin. 4 al art. 403 din Codul de procedurã civilã, este plata unei cauţiuni în cuantum de 10% din valoarea obiectului cererii sau de 5 milioane de lei pentru cererile neevaluabile în bani.
În analizarea constituţionalitãţii acestui text de lege, trebuie avutã în vedere, pe de o parte, urgenţa care se impune în cazul suspendãrii provizorii a executãrii silite, urgenţã care nu îngãduie întârzieri generate de exercitarea vreunei cãi de atac împotriva încheierii date de preşedintele instanţei, iar pe de altã parte, faptul cã mãsura provizorie dispusã de preşedintele instanţei nu îl prejudiciazã pe creditor în valorificarea pretenţiilor sale. Creditorul beneficiazã de toate drepturile şi garanţiile procedurale, fiind apãrat prin instituirea cauţiunii menite sã acopere eventualele daune cauzate acestuia prin suspendarea provizorie a executãrii silite.
În ceea ce priveşte prevederile art. 16 alin. (1) din Constituţie pretins încãlcate, critica cu un atare obiect nu este întemeiatã, deoarece reglementarea dedusã controlului se aplicã tuturor celor aflaţi în situaţia prevãzutã în ipoteza normei legale, fãrã nicio discriminare pe considerente arbitrare, iar mãsura instituitã prin aceasta se ia în considerarea naturii urgente a cauzelor, iar nu a persoanelor care o solicitã, acestea beneficiind de un tratament egal în faţa legii.
Împrejurarea cã împotriva încheierii instanţei prin care s-a dispus suspendarea provizorie nu se poate promova nicio cale de atac nu este de naturã sã înfrângã dispoziţiile constituţionale referitoare la accesul liber la justiţie, la folosirea cãilor de atac şi la dreptul la apãrare, deoarece legiuitorul, în virtutea prerogativelor conferite de art. 126 alin. (2) din Constituţie, poate stabili reguli de procedurã diferite, adecvate fiecãrei situaţii juridice, iar pe de altã parte, prevederile constituţionale nu garanteazã folosirea tuturor cãilor de atac.
În fine, Curtea observã cã dispoziţiile de lege criticate au mai fãcut, în numeroase rânduri, obiect al controlului de constituţionalitate, prin raportare la aceleaşi prevederi din Constituţie şi cu motivãri asemãnãtoare, soluţia adoptatã fiind de fiecare datã aceeaşi, şi anume cã acestea sunt constituţionale. În acest sens este <>Decizia Curţii Constituţionale nr. 541 din 7 iunie 2007 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 558 din 15 august 2007, şi <>Decizia Curţii Constituţionale nr. 622 din 26 iunie 2007 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 593 din 28 august 2007.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în deciziile menţionate mai sus îşi pãstreazã valabilitatea şi în cauza de faţã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 403 alin. 3 şi 4 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Ioan Micula în Dosarul nr. 1.053/35/C/2007 al Curţii de Apel Oradea - Secţia comercialã şi de Cãlina Domilescu, în nume propriu şi în reprezentarea minorei Mariana Domilescu, în Dosarul nr. 2.532/115/2007 al Tribunalului Caraş-Severin - Secţia civilã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 8 noiembrie 2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent şef,
Doina Suliman
-----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
