Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.010 din 8 iulie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 163 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 571 din 12 august 2010
Augustin Zegrean - preşedinte
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Simona Ricu - procuror
Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 163 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Horvath&Vancsa" - S.R.L din Sfântu Gheorghe în Dosarul nr. 399/119/2009 al Curţii de Apel Braşov - Secţia civilã şi pentru cauze cu minori şi de familie, de conflicte de muncã şi asigurãri sociale.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiatã, considerând cã prevederile de lege criticate nu contravin dispoziţiilor constituţionale invocate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 17 decembrie 2009, pronunţatã în Dosarul nr. 399/119/2009, Curtea de Apel Braşov - Secţia civilã şi pentru cauze cu minori şi de familie, de conflicte de muncã şi asigurãri sociale a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 163 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii. Excepţia a fost ridicatã de Societatea Comercialã "Horvath&Vancsa" - S.R.L din Sfântu Gheorghe cu prilejul soluţionãrii acţiunii civile având ca obiect drepturi bãneşti.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţã, cã prin aplicarea dispoziţiilor art. 163 alin. (1) din Codul muncii, ce privesc posibilitãţile de a proba plata salariului, se creeazã o discriminare pozitivã a salariatului faţã de angajator. Totodatã, acest text de lege instituie o regulã specialã discriminatorie pentru angajator în ceea ce priveşte admisibilitatea probei testimoniale în procedura civilã, determinând o inegalitate a pãrţilor în proces, care, în final, afecteazã dreptul de apãrare al angajatorului.
Curtea de Apel Braşov - Secţia civilã şi pentru cauze cu minori şi de familie, de conflicte de muncã şi asigurãri sociale considerã cã dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale. În acest sens, aratã cã raţiunea instituirii acestei restricţii în ceea ce priveşte plata salariului constã în faptul cã "plata", ca mijloc de stingere a unei obligaţii, este un act juridic, iar nu un fapt juridic. Inadmisibilitatea probei cu martori în aceastã materie nu încalcã niciunul dintre principiile constituţionale invocate de autorul excepţiei, întrucât nu are menirea de a proteja siguranţa raporturilor juridice dintre angajaţi şi angajatori.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului considerã cã textul de lege criticat este constituţional. În acest sens, aratã cã angajatorul este cel care deţine documentele şi toate celelalte probe pertinente pentru elucidarea conflictului şi pentru stabilirea drepturilor şi obligaţiilor pãrţilor raportului juridic de muncã, fiind necesarã şi fireascã obligaţia acestuia de a prezenta probe. De asemenea, aratã cã, reglementând condiţiile stricte în care se poate face dovada efectuãrii plãţii salariului în cazul conflictelor de muncã, textul de lege criticat nu aduce atingere dreptului la apãrare.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele de vedere solicitate cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 163 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 5 februarie 2003, dispoziţii potrivit cãrora "Art. 163. - (1) Plata salariului se dovedeşte prin semnarea statelor de platã, precum şi prin orice alte documente justificative care demonstreazã efectuarea plãţii cãtre salariatul îndreptãţit."
Autorul excepţiei considerã cã prevederile de lege criticate sunt contrare urmãtoarelor texte din Constituţie: art. 1 alin. (1) referitor la Statul român, art. 15 alin. (1) prin care se aratã cã "cetãţenii beneficiazã de drepturile şi de libertãţile consacrate prin Constituţie şi prin alte legi şi au obligaţiile prevãzute de acestea", art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea în drepturi, art. 24 alin. (1) privind dreptul la apãrare şi art. 124 alin. (2) prin care se aratã cã "justiţia este unicã, imparţialã şi egalã pentru toţi."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã textul de lege criticat stabileşte modalitatea prin care poate fi probatã plata salariilor, stabilind cã aceasta se va face prin înscrisurile prevãzute de lege doveditoare ale efectuãrii plãţii. Autorul excepţiei, în calitate de angajator, este nemulţumit cã nu poate folosi în sprijinul apãrãrii sale proba cu martori, considerându-se discriminat în raport cu salariatul şi îngrãdit în exercitarea dreptului la apãrare.
Faţã de acestea, Curtea reţine cã textul de lege nu creeazã o situaţie discriminatorie sau favorizantã vreuneia dintre pãrţile contractului de muncã, ci pune doar în aplicare principiul general de drept comun prevãzut şi de art. 1191 din Codul civil, potrivit cãruia actele juridice se dovedesc prin înscrisuri, fiind exclusã proba cu martori. Aceastã cerinţã nu vine decât sã contribuie la protejarea siguranţei raporturilor juridice dintre salariaţi şi angajatori.
De asemenea, nu este împiedicatã nici exercitarea dreptului la apãrare al angajatorului, întrucât acesta este cel care deţine documentele justificative prevãzute de textul de lege criticat, fiind necesarã şi fireascã obligaţia acestuia de a prezenta aceste probe.
În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 1 alin. (1) şi art. 15 alin. (1) din Constituţie, Curtea constatã cã acestea, prin conţinutul lor, nu au incidenţã în cauzã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 163 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Horvath&Vancsa" - S.R.L din Sfântu Gheorghe în Dosarul nr. 399/119/2009 al Curţii de Apel Braşov - Secţia civilã şi pentru cauze cu minori şi de familie, de conflicte de muncã şi asigurãri sociale.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 8 iulie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Patricia Marilena Ionea
--------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
