Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Ion Tiucã - procuror
Doina Suliman - magistrat-asistent şef
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 300 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Marna" - S.A. din Râmnicu Vâlcea în Dosarul nr. 1.174/288/2006 al Tribunalului Vâlcea Secţia civilã.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza se aflã în stare de judecatã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, textul de lege criticat fiind în concordanţã cu prevederile constituţionale invocate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 19 iunie 2007, pronunţatã în Dosarul nr. 1.174/288/2006, Tribunalul Vâlcea - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 300 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de cãtre Societatea Comercialã "Marna" - S.A. cu sediul în Râmnicu Vâlcea.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã dispoziţiile de lege criticate, prin faptul cã prevãd depunerea unei cauţiuni în ipoteza suspendãrii la cerere a executãrii hotãrârii, contravin prevederilor constituţionale ale art. 16, 21 şi 44. Autorul excepţiei considerã cã prin acest text de lege "se instituie o clarã discriminare între cetãţenii ce au cauze cu obiect strãmutare construcţii sau plantaţii şi ceilalţi, care trebuie sã formuleze cerere în faţa instanţei de judecatã, dar mai ales trebuie sã plãteascã şi o cauţiune în bani".
Tribunalul Vâlcea - Secţia civilã aratã cã prin dispoziţiile de lege criticate nu se creeazã o discriminare pentru persoane aflate în situaţii identice. Instanţa considerã cã "art. 300 din Codul de procedurã civilã nu încalcã nici prevederile art. 21 şi art. 44 din Constituţie, întrucât partea interesatã poate sesiza instanţa competentã în vederea suspendãrii hotãrârii recurate, iar impunerea cauţiunii constituie un mijloc de garanţie pentru ocrotirea drepturilor pãrţilor".
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul considerã cã excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 300 din Codul de procedurã civilã este neîntemeiatã. În motivarea punctului de vedere se aratã cã prevederile de lege criticate nu îngrãdesc în niciun fel liberul acces la justiţie şi nici nu încalcã prevederile statuate la art. 44 din Constituţie, deoarece partea interesatã poate sesiza instanţa competentã în vederea suspendãrii hotãrârii recurate, iar impunerea unei cauţiuni constituie un mijloc de garanţie pentru ocrotirea drepturilor pãrţilor.
Referitor la pretinsa încãlcare a art. 16 din Constituţie, aratã cã dispoziţiile art. 300 din Codul de procedurã civilã nu sunt de naturã sã încalce principiul egalitãţii cetãţenilor în faţa legii, întrucât acesta se aplicã tuturor cetãţenilor aflaţi în situaţiile vizate de text.
Avocatul Poporului, faţã de prevederile art. 16 din Constituţie, apreciazã cã dispoziţiile criticate nu instituie discriminãri pe considerente arbitrare, de naturã sã aducã atingere principiului egalitãţii în drepturi a cetãţenilor.
Cât priveşte critica de neconstituţionalitate a art. 300 din Codul de procedurã civilã faţã de art. 21 din Constituţie, apreciazã cã aceasta nu poate fi reţinutã, atâta vreme cât dispoziţiile de lege criticate constituie norme de procedurã ce reprezintã atributul exclusiv al legiuitorului.
De asemenea, apreciazã cã dispoziţiile legale criticate sunt în deplinã concordanţã cu prevederile art. 44 din Constituţie.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit în cauzã de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 300 din Codul de procedurã civilã, având urmãtorul cuprins:
"(1) Recursul suspendã executarea hotãrârii numai în cauzele privitoare la strãmutarea de hotare, desfiinţarea de construcţii, plantaţii sau a oricãror lucrãri având o aşezare fixã, precum şi în cazurile anume prevãzute de lege.
(2) La cerere, instanţa sesizatã cu judecarea recursului poate dispune, motivat, suspendarea executãrii hotãrârii recurate şi în alte cazuri decât cele la care se referã alin. 1.
(3) Suspendarea la cerere a executãrii hotãrârii poate fi acordatã numai dupã depunerea unei cauţiuni ce se va stabili, prin încheiere, cu ascultarea pãrţilor în camera de consiliu, scop în care acestea vor fi citate în termen scurt, chiar înainte de primul termen de judecatã, dacã este cazul. Dispoziţiile art. 403 alin. 3 şi 4 se aplicã în mod corespunzãtor.
(4) Abrogat de <>art. I pct. 108 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 138/2000 .
(5) Pentru motive temeinice, instanţa poate reveni asupra suspendãrii acordate, dispoziţiile alin. 3 aplicându-se în mod corespunzãtor."
În susţinerea neconstituţionalitãţii acestor dispoziţii legale, autorul excepţiei invocã încãlcarea prevederilor constituţionale ale art. 16 referitoare la egalitatea în drepturi, art. 21 referitor la accesul liber la justiţie şi art. 44 referitor la garantarea şi ocrotirea proprietãţii private indiferent de titular.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine cã art. 300 din Codul de procedurã civilã reglementeazã efectele declanşãrii controlului judiciar pe calea recursului, respectiv suspendarea de drept a executãrii hotãrârii recurate în anumite cazuri prevãzute expres în art. 300 alin. 1 din Codul de procedurã civilã, cât şi suspendarea executãrii hotãrârii recurate, la cerere, motivat, dupã depunerea unei cauţiuni ce se va stabili de cãtre instanţã, prin încheiere, cu ascultarea pãrţilor în camera de consiliu (art. 300 alin. 2 şi urmãtoarele din Codul de procedurã civilã).
În legãturã cu invocarea dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea în faţa legii, Curtea constatã cã dispoziţiile criticate nu aduc atingere acestui principiu constituţional, întrucât se aplicã tuturor celor aflaţi în situaţia prevãzutã în ipoteza normei legale, fãrã nicio discriminare pe considerente arbitrare, mãsura instituitã prin acestea luând în considerare specificul fiecãrei cauze, iar nu al persoanelor care o solicitã, acestea beneficiind de un tratament egal.
Pentru aceleaşi considerente, în cauzã nu se poate reţine o încãlcare a dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 44 din Constituţie referitoare la garantarea şi ocrotirea proprietãţii private indiferent de titular.
Dispoziţiile de lege criticate, reglementând posibilitatea instanţei de a suspenda executarea hotãrârii recurate, la cerere, precum şi obligaţia recurentei de a depune o cauţiune, nu contravin dispoziţiilor art. 21 din Constituţie, ele având caracterul unei garanţii în favoarea intimatului, pentru acoperirea pagubelor ce i s-ar aduce ca urmare a suspendãrii executãrii silite.
Aceste dispoziţii nu îngrãdesc în vreun fel accesul liber la justiţie, ci, dimpotrivã, favorizeazã accesul la justiţie prin descurajarea tergiversãrii executãrii obligaţiilor pe calea exercitãrii abuzive a dreptului de a cere suspendarea hotãrârilor judecãtoreşti definitive.
Aşadar, cauţiunea reglementatã de dispoziţiile de lege criticate reprezintã un mijloc procedural pentru evitarea abuzului de drept şi nu contravine principiului accesului liber la justiţie, consacrat de art. 21 din Constituţie.
Astfel, prin <>Decizia nr. 123 din 16 februarie 2006 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 257 din 22 martie 2006, Curtea a statuat cã "stabilirea unor condiţionãri pentru introducere acţiunilor în justiţie", inclusiv sub aspectul stabilirii de cãtre instanţã a unei cauţiuni, "nu constituie o încãlcare a dreptului la liberul acces la justiţie". Aceasta, deoarece "legiuitorul poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedurã, ca şi modalitãţile de exercitare a drepturilor procedurale, principiul liberului acces la justiţie presupunând posibilitatea neîngrãditã a celor interesaţi de a utiliza aceste proceduri, în formele şi în modalitãţile instituite de lege".
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 300 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Marna" - S.A. din Râmnicu Vâlcea în Dosarul nr. 1.174/288/2006 al Tribunalului Vâlcea - Secţia civilã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 8 noiembrie 2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent şef,
Doina Suliman
----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
