Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.007 din 7 iulie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 6 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea si sanctionarea faptelor de coruptie
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 547 din 6 august 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Marinela Mincã - procuror
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 6 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, excepţie ridicatã de Manuel Viorel Lungu şi Floricel Onea în Dosarul nr. 27.631/3/2008 al Tribunalului Bucureşti - Secţia I penalã.
La apelul nominal se prezintã personal autorii excepţiei, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Aceştia au depus câte o cerere prin care solicitã acordarea unui nou termen de judecatã, motivat de împrejurarea cã apãrãtorul ales al autorului Manuel Viorel Lungu nu se poate prezenta, fiind, în calitate de cadru didactic universitar, antrenat în organizarea examenului de licenţã, iar Floricel Onea aratã cã doreşte sã-şi angajeze un alt avocat, întrucât cel care l-a reprezentat în faţa instanţei de drept comun este plecat în concediu de odihnã.
Reprezentantul Ministerului Public se opune acordãrii unui nou termen de judecatã, motivat de împrejurarea cã şi la termenul anterior s-a solicitat acelaşi lucru, apãrãtorul ales al autorului Manuel Viorel Lungu fiind la acea datã bolnav.
Curtea, în temeiul <>art. 14 din Legea nr. 47/1992 şi art. 156 din Codul de procedurã civilã, respinge cererea formulatã.
Cauza se aflã în stare de judecatã.
Viorel Manuel Lungu şi Floricel Onea solicitã admiterea excepţiei aşa cum a fost formulatã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 23 martie 2009, pronunţatã în Dosarul nr. 27.631/3/2008, Tribunalul Bucureşti - Secţia I penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 6 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, excepţie ridicatã de Manuel Viorel Lungu şi Floricel Onea în dosarul de mai sus.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin cã prevederile <>art. 6 din Legea nr. 78/2000 încalcã dispoziţiile constituţionale ale art. 23 alin. (12), art. 11, art. 20 raportat la art. 7 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, art. 73 alin. (3), art. 21 alin. (3) şi art. 124 alin. (2), deoarece legea specialã autorizeazã aplicarea prin analogie a pedepsei prevãzute la infracţiunile din Codul penal. Or, o asemenea reglementare este de naturã a afecta principiul legalitãţii infracţiunilor şi pedepselor. De asemenea, prin intermediul textelor criticate se stabileşte în mod nejustificat un regim juridic discriminator, care afecteazã dreptul la un proces echitabil şi care instituie o justiţie strãinã principiilor referitoare la unicitate, imparţialitate şi egalitate.
Tribunalul Bucureşti - Secţia I penalã opineazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Potrivit <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, sens în care face trimitere la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile autorilor excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 6 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 219 din 18 mai 2000, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, care au urmãtorul conţinut:
<>Art. 6 din Legea nr. 78/2000 : "Infracţiunile de luare de mitã - prevãzutã la art. 254 din Codul penal, de dare de mitã - prevãzutã la art. 255 din Codul penal, de primire de foloase necuvenite - prevãzutã la art. 256 din Codul penal şi de trafic de influenţã - prevãzutã la art. 257 din Codul penal se pedepsesc potrivit acelor texte de lege."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã prin <>Decizia nr. 48 din 24 ianuarie 2006 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 162 din 21 februarie 2006, a respins ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 6 din Legea nr. 78/2000 , statuând de principiu cã reglementarea care formeazã obiectul excepţiei nu constituie o incriminare prin analogie, aşa cum greşit susţin autorii acesteia, ci o legiferare a rãspunderii penale printr-o normã juridicã explicativã, care nu încalcã prevederile art. 23 alin. (12) din Legea fundamentalã şi ale art. 7 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. De altfel, analogia, ca instituţie juridicã, se plaseazã în sfera aplicãrii legii ca argument de interpretare, şi nu în cea a procesului legislativ. Folosirea acestei noţiuni pentru caracterizarea normei instituite de legiuitor conduce la o contradicţie în termeni, cãci analogia implicã absenţa normei şi, în consecinţã, libertatea recunoscutã unei autoritãţi publice - în mod excepţional şi nu în materie penalã - de a stabili ea însãşi regula dupã care urmeazã sã rezolve un caz, luând ca model o altã soluţie pronunţatã într-un alt cadru reglementat. Or, dispoziţia legalã atacatã prevede expres cã infracţiunile nominalizate se pedepsesc potrivit textelor din Codul penal în care sunt incriminate.
Curtea a mai constatat cã nu poate primi susţinerea potrivit cãreia dispoziţiile <>art. 6 din Legea nr. 78/2000 ar încãlca celelalte principii constituţionale invocate, deoarece din textul legii nu rezultã vreo restrângere în sensul reclamat de autorul excepţiei.
Aşa fiind, deoarece pânã în prezent nu au intervenit elemente noi de naturã sã determine schimbarea acestei jurisprudenţe, considerentele deciziei mai sus menţionate îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã.
Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 6 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, excepţie ridicatã de Manuel Viorel Lungu şi Floricel Onea în Dosarul nr. 27.631/3/2008 al Tribunalului Bucureşti - Secţia I penalã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 7 iulie 2009.
PREŞEDINTELE
CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru
----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
