Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIA nr. XVI din 22 mai 2006 cu privire la problema aplicabilitatii dispozitiilor art. 81, 86^1 si 86^7 din Codul penal
EMITENT: INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE - SECTIILE UNITE PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 7 din 5 ianuarie 2007
Dosar nr. 5/2006
Sub preşedinţia domnului profesor universitar dr. Nicolae Popa, preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie,
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constituitã în Secţii Unite, în conformitate cu dispoziţiile <>art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciarã, republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, s-a întrunit pentru a examina recursul în interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cu privire la problema aplicabilitãţii dispoziţiilor art. 81, 86^1 şi 86^7 din Codul penal în cazul infracţiunilor prevãzute de <>art. 2-10 din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri.
Secţiile Unite au fost constituite cu respectarea dispoziţiilor <>art. 34 din Legea nr. 304/2004 , republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, fiind prezenţi 73 de judecãtori din totalul de 105 în funcţie.
Procurorul general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost reprezentat de procurorul Nicoleta Eucarie.
Reprezentanta procurorului general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a susţinut recursul în interesul legii, punând concluzii pentru admiterea acestuia în sensul de a se stabili cã, la examinarea aplicabilitãţii dispoziţiilor art. 81, 86^1 şi 86^7 din Codul penal în cazul infracţiunilor prevãzute de <>art. 2-10 din Legea nr. 143/2000 , trebuie avutã în vedere pedeapsa indicatã în textul de încriminare, iar nu aceea redusã în temeiul art. 16 din aceeaşi lege.
SECŢIILE UNITE,
deliberând asupra recursului în interesul legii, constatã urmãtoarele:
În legãturã cu dispoziţiile art. 81, 86^1 şi 86^7 din Codul penal, instanţele judecãtoreşti s-au pronunţat diferit cu privire la problema dacã aceste dispoziţii sunt aplicabile şi în cazul infracţiunilor prevãzute în <>art. 2-10 din Legea nr. 143/2000 , privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, dacã pedeapsa a fost redusã ca efect al incidenţei prevederilor art. 16 din aceeaşi lege.
Astfel, unele instanţe, apreciind cã sancţiunea stabilitã ca efect al aplicãrii dispoziţiilor <>art. 16 din Legea nr. 143/2000 constituie pedeapsa prevãzutã de lege pentru infracţiunile reglementate prin art. 2-10 din aceastã lege, deoarece este rezultatul unei modalitãţi legale de determinare a cuantumului ei, au considerat cã într-un asemenea caz sunt incidente dispoziţiile art. 81, 86^1 şi 86^7 din Codul penal referitoare la suspendarea condiţionatã a executãrii pedepsei.
Alte instanţe, dimpotrivã, s-au pronunţat în sensul cã, în cazul infracţiunilor prevãzute în <>art. 2-10 din Legea nr. 143/2000 , la aplicarea dispoziţiilor art. 81, 86^1 şi 86^7 din Codul penal trebuie avutã în vedere pedeapsa stabilitã în textul de lege ce încrimineazã fapta, iar nu aceea redusã conform art. 16 din aceeaşi lege.
Aceste din urmã instanţe au interpretat şi aplicat corect dispoziţiile legii.
Aplicarea dispoziţiilor art. 81, 86^1 şi 86^7 din Codul penal, referitoare la suspendarea condiţionatã a executãrii pedepsei, la suspendarea executãrii pedepsei sub supraveghere şi la executarea pedepsei la locul de muncã constituie un atribut al instanţei de judecatã, pe care aceasta îl realizeazã în cadrul operaţiunii de individualizare a pedepsei.
Dar, stabilirea oricãreia dintre cele trei modalitãţi specifice de aplicare a unei pedepse care sã nu fie efectiv executatã este condiţionatã de îndeplinirea anumitor criterii indicate în cuprinsul textelor de lege care prevãd o atare posibilitate de individualizare.
Între aceste criterii este şi acela prevãzut în art. 81 alin. 3, art. 86^1 alin. 3 şi în art. 86^7 alin. 3 din Codul penal, potrivit cãruia suspendarea condiţionatã a executãrii pedepsei, suspendarea executãrii pedepsei sub supraveghere sau executarea pedepsei la locul de muncã nu poate fi dispusã "în cazul infracţiunilor intenţionate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 15 ani".
Cum în raport cu reglementarea cuprinsã în art. 52 alin. 1 raportat la art. 72 alin. 1 din Codul penal, prin pedeapsã prevãzutã de lege se înţelege o mãsurã de constrângere în limitele fixate prin textul încriminator din Codul penal sau din legea specialã aplicabilã, este evident cã prin dispoziţia <>art. 16 din Legea nr. 143/2000 , referitoare la cazul în care inculpatul beneficiazã de reducerea la jumãtate a limitelor pedepsei prevãzute de lege, nu a fost instituit un alt cuantum legal de pedeapsã.
În adevãr, prin <>art. 16 din Legea nr. 143/2000 , se prevede cã "persoana care a comis una dintre infracţiunile prevãzute la art. 2-10, iar în timpul urmãririi penale denunţã şi faciliteazã identificarea şi tragerea la rãspundere penalã a altor persoane care au sãvârşit infracţiuni legate de droguri, beneficiazã de reducerea la jumãtate a limitelor pedepsei prevãzute de lege".
În acest fel, din însãşi formularea cã persoana care a avut atitudinea menţionatã "beneficiazã de reducerea la jumãtate a limitelor pedepsei prevãzute de lege" rezultã voinţa neîndoielnicã a legiuitorului de a stabili cã un asemenea caz constituie doar o împrejurare ce impune reducerea obligatorie a pedepsei, iar nu de naturã a determina încadrarea faptei în alte limite de pedeapsã.
Ca urmare, textul <>art. 16 din Legea nr. 143/2000 , nestabilind limitele speciale ale pedepselor pentru infracţiunile la care se referã, ci un caz de modificare a limitelor pedepsei în eventualitatea când inculpatul, în timpul urmãririi penale, denunţã şi faciliteazã identificarea şi tragerea la rãspundere penalã a altor persoane care au sãvârşit infracţiuni legate de droguri, nu constituie o dispoziţie de stabilire de noi limite, speciale, ale pedepsei pentru infracţiunile respective.
Or, câtã vreme în art. 81 alin. 3, art. 86^1 alin. 3 şi în art. 86^7 alin. 3 din Codul penal este reglementatã interzicerea suspendãrii condiţionate a executãrii pedepsei, a suspendãrii executãrii pedepsei sub supraveghere şi a dispunerii executãrii pedepsei la locul de muncã "în cazul infracţiunilor intenţionate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 15 ani", nu ar fi posibil sã se procedeze astfel şi atunci când maximul pedepsei este mai mare de 15 ani închisoare şi reducerea lui pânã la acest cuantum ar fi rezultatul aplicãrii <>art. 16 din Legea nr. 143/2000 .
A considera altfel ar însemna sã se îngãduie instanţei de judecatã sã se substituie legiuitorului şi sã stabileascã ea însãşi alte limite de pedeapsã decât cele prevãzute în textul de încriminare a faptei, prin luarea în calcul a circumstanţelor agravante sau atenuante legale, ceea ce nu ar fi admisibil.
Aşa fiind, în cazul infracţiunilor prevãzute în <>art. 2-10 din Legea nr. 143/2000 , pedeapsa prevãzutã de lege este aceea stabilitã în textul de încriminare, iar nu aceea rezultatã în urma reducerii la jumãtate a limitelor acesteia în conformitate cu art. 16 din aceeaşi lege.
În consecinţã, în temeiul dispoziţiilor <>art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 , republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, şi ale art. 414^2 din Codul de procedurã penalã, urmeazã a se admite recursul în interesul legii şi a se stabili cã, în cazul infracţiunilor prevãzute în <>art. 2-10 din Legea nr. 143/2000 , la aplicarea prevederilor art. 81, 86^1 şi 86^7 din Codul penal trebuie avute în vedere limitele de pedeapsã determinate prin textul de încriminare, iar nu cele rezultate în urma reducerii efectuate conform art. 16 din aceeaşi lege.
PENTRU ACESTE MOTIVE
În numele legii
DECID:
Admit recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
La aplicarea art. 81, 86^1 şi 86^7 din Codul penal, în cazul infracţiunilor prevãzute de <>art. 2-10 din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, va fi avutã în vedere pedeapsa stabilitã în textul de încriminare, iar nu cea redusã conform art. 16 din aceeaşi lege.
Obligatorie, potrivit art. 414^2 alin. 2 din Codul de procedurã penalã.
Pronunţatã în şedinţã publicã, astãzi, 22 mai 2006.
PREŞEDINTELE ÎNALTEI CURŢI
DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Prim-magistrat-asistent,
Victoria Maftei
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
