Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIA Nr. III din 23 mai 2005 cu privire la intelesul ce trebuie atribuit actelor la care se refera art. 197 alin. 1 si art. 198, precum si art. 201 din Codul penal
EMITENT: INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE - SECTIILE UNITE PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 867 din 27 septembrie 2005
Dosar nr. 3/2005
Sub preşedinţia domnului profesor univ. dr. Nicolae Popa, preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constituitã în Secţii Unite, conformându-se dispoziţiilor <>art. 23 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciarã, s-a întrunit în vederea examinãrii recursului în interesul legii, formulat de procurorul general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cu privire la înţelesul ce trebuie atribuit actelor la care se referã art. 197 alin. 1 şi art. 198, precum şi art. 201 din Codul penal.
Secţiile Unite au fost constituite cu respectarea cerinţelor legii, fiind prezenţi 83 de judecãtori din totalul de 111 în funcţie.
Procurorul general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost reprezentat de procurorul Nicoleta Eucarie.
Reprezentantul procurorului general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a susţinut recursul în interesul legii, cerând sã fie admis în sensul de a se stabili cã infracţiunea de viol are ca element material raportul sexual între persoane de sex diferit, precum şi relaţiile homosexuale între bãrbaţi sau între femei, iar infracţiunea de perversiune sexualã are ca element material orice alte acte privind viaţa sexualã decât raportul sexual sau relaţiile homosexuale.
SECŢIILE UNITE,
deliberând asupra recursului în interesul legii, constatã urmãtoarele:
În legãturã cu aplicarea dispoziţiilor art. 197 alin. 1, art. 198 şi ale art. 201 din Codul penal, instanţele judecãtoreşti nu au un punct de vedere unitar, pronunţându-se în mod diferit cu privire la înţelesul expresiei "act sexual, de orice naturã, cu o persoanã de sex diferit sau de acelaşi sex" în sensul prevederilor art. 197 alin. 1 şi art. 198 din Codul penal, precum şi cu privire la înţelesul atribuit expresiei "acte de perversiune sexualã" prin art. 201 din Codul penal.
Astfel, unele instanţe s-au pronunţat în sensul cã prin "act sexual, de orice naturã, cu o persoanã de sex diferit sau de acelaşi sex" se înţelege orice modalitate de obţinere a unei satisfacţii sexuale, atât prin raport sexual cu o persoanã de sex diferit sau prin relaţii sexuale cu o persoanã de acelaşi sex, cât şi prin orice alt act, susceptibil a fi considerat chiar şi de perversiune sexualã, dacã a fost sãvârşit prin constrângerea unei persoane sau profitând de imposibilitatea ei de a se apãra ori de a-şi exprima voinţa.
Alte instanţe, dimpotrivã, s-au pronunţat în sensul cã prin "act sexual, de orice naturã, cu o persoanã de sex diferit sau de acelaşi sex", în accepţiunea prevederilor art. 197 alin. 1 şi art. 198 din Codul penal, se înţelege orice modalitate de obţinere a unei satisfacţii sexuale prin folosirea sexului sau acţionând asupra sexului, între persoane de sex diferit sau de acelaşi sex, evident prin constrângere sau profitând de imposibilitatea persoanei respective de a se apãra ori de a-şi exprima voinţa.
Aceste din urmã instanţe au procedat corect.
Potrivit art. 197 alin. 1 din Codul penal, infracţiunea de viol constã în "Actul sexual, de orice naturã, cu o persoanã de sex diferit sau de acelaşi sex, prin constrângerea acesteia sau profitând de imposibilitatea ei de a se apãra ori de a-şi exprima voinţa".
Rezultã deci cã, în înţelesul art. 197 alin. 1 din Codul penal, orice modalitate în care au loc raporturile sexuale între persoane de sex diferit, precum şi relaţiile sexuale între persoane de acelaşi sex constituie act sexual.
Dar, spre deosebire de actul de perversiune sexualã, actul sexual înseamnã, în primul rând, penetraţia sexualã, indiferent dacã se realizeazã prin conjuncţie corporalã între agresor şi victimã sau prin folosirea unui corp strãin, iar dacã oricare dintre aceste acte are loc prin una dintre formele de constrângere menţionate în art. 197 alin. 1 din Codul penal, fapta constituie infracţiunea de viol.
În aceastã privinţã, este de observat cã, în cazul actelor sexuale sãvârşite între persoane de acelaşi sex, infracţiunea de viol se realizeazã prin constrângerea victimei la oricare dintre relaţiile ce se practicã în acest scop între bãrbaţi sau între femei, cum sunt sodomia, felaţia sau cunilingusul, impunându-se sublinierea cã, dacã asemenea practici ar fi considerate doar acte de perversiune sexualã, nu s-ar mai justifica reglementarea de la art. 197 alin. 1 din Codul penal, prin care s-a incriminat şi violul între bãrbaţi sau între femei.
Tot astfel, mai este de observat cã victima infracţiunii de viol, atât în cazul când are acelaşi sex cu agresorul, cât şi atunci când este de sex diferit, poate fi obligatã fie sã suporte actul sexual din partea fãptuitorului, fie sã îndeplineascã ea însãşi actul sexual, sub constrângere, asupra acestuia.
Celelalte practici sexuale care, fiziologic, nu sunt apte sã producã orgasm şi, deci, nu pot fi considerate "acte sexuale" în accepţiunea legii, constituie acte de perversiune sexualã, cum ar fi mângâierile obscene, fetişismul, voyeurismul, exhibiţionismul şi bestialitatea.
Prin natura ei, perversiunea sexualã constã în practicarea de acte nefireşti privind viaţa sexualã, diferite de cele cu caracter homosexual, concretizate în manifestãri aberante ale instinctului sexual, prin care nu se urmãreşte realizarea unui raport sexual, ci doar obţinerea excitaţiei sexuale nefinalizate.
În raport cu prevederile art. 201 din Codul penal, perversiunea sexualã viciu, care constã în practicarea de acte lascive, obscene, de lubricitate, în tendinţa de a obţine satisfacţii ale instinctului sexual în afara a ceea ce este admis ca firesc, este necesar sã intervinã reacţiunea penalã numai atunci când actele de perversiune sexualã au fost sãvârşite în public sau au produs scandal public.
Spre deosebire de perversiunea sexualã viciu, perversiunea sexualã ca manifestare anormalã, ţinând de psihopatologia sexualã, poate duce la sãvârşirea unor fapte deosebit de periculoase contra persoanei, ceea ce face necesar un tratament penal diferenţiat şi eficient, care sã îndeplineascã şi rolul de a preveni astfel de manifestãri.
Între aceste forme de perversiune sexualã ce vizeazã în mod vãdit anormalitatea s-au remarcat, prin frecvenţã şi trãsãturi distinctive, urmãtoarele: sadismul, care constã în provocarea excitaţiei sexuale prin producerea de suferinţe victimei; masochismul, la care satisfacţia sexualã este determinatã numai de suportarea de cãtre subiect a unei dureri fizice; vampirismul, la care excitaţia sexualã este produsã de vederea sângelui victimei; mixoscopia, în cazul cãreia excitaţia sexualã este provocatã de vederea actului sexual practicat între alte persoane sau la privirea nuditãţii.
Asemenea manifestãri, cu vãdit caracter patologic, necesitã nu numai alegerea celor mai adecvate mãsuri de coerciţiune penalã, ci pun, nu rareori, problema verificãrii responsabilitãţii persoanelor în cauzã şi, evident, a stabilirii mãsurilor de siguranţã ce se impune a fi luate.
Aşa fiind, în raport cu considerentele sus-arãtate, se impune concluzia cã prin "act sexual de orice naturã", susceptibil a fi încadrat în infracţiunea de viol prevãzutã de art. 197 din Codul penal şi, respectiv, în infracţiunea prevãzutã de art. 198 din acelaşi cod, se înţelege orice modalitate de obţinere a unei satisfacţii sexuale prin folosirea sexului sau acţionând asupra sexului, între persoane de sex diferit sau de acelaşi sex, prin constrângere sau profitând de imposibilitatea persoanei de a se apãra ori de a-şi exprima voinţa, iar prin "acte de perversiune sexualã", în accepţiunea prevederilor art. 201 din Codul penal, se înţelege orice alte modalitãţi de obţinere a unei satisfacţii sexuale.
În consecinţã, în temeiul dispoziţiilor <>art. 23 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciarã şi ale art. 414^2 din Codul de procedurã penalã, urmeazã a se admite recursul în interesul Legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi a se decide în sensul concluziei menţionate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
În numele legii
DECID:
Admit recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
În aplicarea dispoziţiilor art. 197 alin. 1, cu referire la art. 198 şi 201 din Codul penal, stabilesc:
1. Prin act sexual de orice naturã, susceptibil a fi încadrat în infracţiunea de viol prevãzutã de art. 197 din Codul penal, se înţelege orice modalitate de obţinere a unei satisfacţii sexuale prin folosirea sexului sau acţionând asupra sexului, între persoane de sex diferit sau de acelaşi sex, prin constrângere sau profitând de imposibilitatea persoanei de a se apãra ori de a-şi exprima voinţa.
2. Prin acte de perversiune sexualã, în accepţiunea prevederilor art. 201 din Codul penal, se înţelege orice alte modalitãţi de obţinere a unei satisfacţii sexuale decât cele arãtate la pct. 1.
Obligatorie, potrivit art. 414^2 alin. 2 din Codul de procedurã penalã.
Pronunţatã în şedinţã publicã, azi, 23 mai 2005.
PREŞEDINTELE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Prim-magistrat-asistent,
Ioan Rãileanu
---------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
