Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIA nr. 776 din 16 decembrie 2025  referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 alin. (1) lit. e) şi alin. (1^3) din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite    Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

 DECIZIA nr. 776 din 16 decembrie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 alin. (1) lit. e) şi alin. (1^3) din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 414 din 15 mai 2026

┌───────────────────┬──────────────────┐
│Elena-Simina │- preşedinte │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Asztalos │- judecător │
│Csaba-Ferenc │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dacian-Cosmin │- judecător │
│Dragoş │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana │- judecător │
│Scântei │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Bianca Drăghici │- │
│ │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘


    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia-Eleonora Constantin.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 alin. (1) lit. e), alin. (1^1) şi (1^3) din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite, excepţie ridicată de Alina Elena Dragnea, Laurenţiu Ştefan Dragnea şi Carmen Mihaela Dragnea în Dosarul nr. 21.204/299/2021 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VI-a civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 3.917D/2024.
    2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită.
    3. Magistratul-asistent referă asupra faptului că autorul excepţiei, Laurenţiu Ştefan Dragnea, a solicitat, prin e-mail, refacerea procedurii de citare şi accesul la dosarul electronic şi a menţionat că se poate face conexarea tuturor dosarelor aflate pe rolul Curţii Constituţionale în care are calitatea de autor. Din verificările sistemului informatic a fost identificat Dosarul nr. 973D/2022, cu termen de judecată la data de 16 decembrie 2025, aflat la poziţia numărul 32 din lista de şedinţă, însă cu obiect diferit. De asemenea, pe rolul Curţii se află şi Dosarul nr. 751D/2023, aflat în fază de raport, având ca obiect art. 8 alin. (1)-(3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă. Totodată, autoarea excepţiei, Carmen Mihaela Dragnea, a transmis, prin email, o informare în care menţionează că nu a avut acces la dosarul electronic al Curţii Constituţionale până la ora 24:00 şi nu a putut să îşi pregătească apărarea. Magistratul-asistent menţionează că, în data de 19 noiembrie 2025, grefierul-şef a transmis, prin e-mail, elementele necesare accesării dosarului electronic.
    4. Curtea ia act de faptul că părţile au putut accesa dosarul electronic şi cele trei dosare nu pot fi conexate, întrucât au obiect diferit.
    5. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care arată că notificarea de dare în plată a fost formulată în condiţiile art. 4 din Legea nr. 77/2016 de către garantul ipotecar persoană fizică, debitor fiind o persoană juridică, aşa încât excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă. În acest sens, menţionează deciziile Curţii Constituţionale nr. 540 din 24 octombrie 2024, nr. 807 din 7 decembrie 2017 şi nr. 570 din 19 septembrie 2017.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:
    6. Prin Decizia civilă nr. 4.762 din 8 octombrie 2024, pronunţată în Dosarul nr. 21.204/299/2021, Tribunalul Bucureşti - Secţia a VI-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 alin. (1) lit. e), alin. (1^1) şi (1^3) din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite. Excepţia a fost ridicată de Alina Elena Dragnea, Laurenţiu Ştefan Dragnea şi Carmen Mihaela Dragnea în calea de atac a apelului declarat împotriva unei sentinţe civile prin care s-a constatat că notificarea de dare în plată nu îndeplineşte condiţiile de admisibilitate şi s-a dispus repunerea părţilor în situaţia anterioară notificării, întrucât dispoziţiile privind darea în plată nu sunt aplicabile, având în vedere că debitor în contractele de credit este o societate care nu este calificată ca fiind consumator.
    7. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că dispoziţiile legale ce impun condiţia contractării creditului doar de către o persoană care are calitate de consumator apar ca neconstituţionale, în măsura în care o notificare de dare în plată a imobilului ipotecat formulată, în condiţiile art. 4 din Legea nr. 77/2016, de către un garant ipotecar persoană fizică, în situaţia în care împrumutatul, debitor principal al creditului, are calitatea de persoană juridică.
    8. Se consideră că dispoziţiile legale criticate sunt neconstituţionale în măsura în care nu garantează aceleaşi drepturi creditorului şi debitorului, existând o contradicţie şi un dezechilibru între articolele legii, aceasta neasigurând claritate, previzibilitate şi predictibilitate, afectând atât drepturile creditorului, cât şi pe cele ale debitorului şi punând judecătorul în imposibilitatea de a lua o hotărâre corectă şi dreaptă.
    9. Se mai susţine că dispoziţiile legale criticate, contrar art. 16 din Constituţie, instituie discriminări între persoana fizică titular al unui contract de credit şi persoana fizică garant/ proprietar al bunului imobil cu destinaţie de locuinţă cu care este garantat un contract de credit. Astfel, dacă persoana fizică titulară a unui contract de credit are la îndemână mijloace legale instituite în lumina normelor de protecţie a consumatorului, nu există raţiuni pentru care aceleaşi mijloace să îi fie interzise garantului, care în lumina aceloraşi norme are şi el calitatea de consumator, chiar dacă debitorul principal al contractului de credit este o persoană juridică.
    10. Se menţionează că atâta vreme cât un credit, indiferent de scopul pentru care a fost contractat, este garantat cu un imobil având destinaţia de locuinţă, iar titularul acestui credit - persoană fizică - are opţiunea reechilibrării şi continuării contractului de credit, aceeaşi opţiune trebuie recunoscută şi garantului persoană fizică, pentru asigurarea dreptului de a-şi păstra locuinţa şi implicit a dreptului fundamental la viaţa intimă, familială şi privată.
    11. Se apreciază că dispoziţiile de lege criticate încalcă dreptul de proprietate al garantului ipotecar asupra bunului adus în garanţie, prin lipsirea acestuia de posibilitatea renegocierii/ adaptării acestuia şi găsirii unei soluţii pentru păstrarea bunului adus în garanţie.
    12. În susţinerea criticilor formulate se invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 432 din 17 iunie 2021 şi jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, respectiv Hotărârea din 3 septembrie 2015, pronunţată în Cauza C-110/2014, Horaţiu Ovidiu Costea împotriva SC Volksbank România SA, Ordonanţa din 19 noiembrie 2015, pronunţată în Cauza C-74/2015, Dumitru Tarcău, Ileana Tarcău împotriva Băncii Comerciale Intesa Sanpaolo România SA şi alţii, şi Hotărârea din 10 septembrie 2014, pronunţată în Cauza C-34/13, Monika Kušionová împotriva SMART Capital a.s.
    13. Tribunalul Bucureşti - Secţia a VI-a civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât criticile formulate nu constituie încălcări ale dispoziţiilor Constituţiei, în modalitatea invocată de autori.
    14. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    15. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    16. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    17. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit dispozitivului actului de sesizare, dispoziţiile art. 4 alin. (1) lit. e), alin. (1^1) şi (1^3) din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 330 din 28 aprilie 2016, cu modificările şi completările ulterioare. Însă, analizând notele autorilor excepţiei depuse în motivarea criticilor formulate, Curtea reţine ca obiect al excepţiei de neconstituţionalitate dispoziţiile art. 4 alin. (1) lit. e) şi alin. (1^3) din Legea nr. 77/2016, care au următorul cuprins:
    "(1) Pentru stingerea creanţei izvorând dintr-un contract de credit şi a accesoriilor sale prin dare în plată trebuie îndeplinite, în mod cumulativ, următoarele condiţii: (...)
e) este îndeplinită condiţia privind impreviziunea.
    (...)
(1^3) Prezumţiile prevăzute la alin. (1^1) au caracter absolut. Creditorul care formulează contestaţie, conform art. 7, are obligaţia de a dovedi omisiunea îndeplinirii condiţiilor de admisibilitate a notificării de dare în plată, prevăzute la alin. (1) lit. a)-d)."

    18. Curtea observă că dispoziţiile de lege criticate fac referire la art. 4 alin. (1^1) din Legea nr. 77/2016, potrivit căruia:
    "Reprezintă impreviziune:
    a) pe durata executării contractului de credit, cursul de schimb valutar, aplicabil în vederea cumpărării monedei creditului, înregistrează la data transmiterii notificării de dare în plată o creştere de peste 52,6% faţă de data încheierii contractului de credit. În vederea calculării procentului de 52,6% se va avea în vedere cursul publicat de Banca Naţională a României la data transmiterii notificării de plată şi cursul de schimb publicat de Banca Naţională a României la data încheierii contractului de credit;
    b) pe durata executării contractului de credit, obligaţia de plată lunară înregistrează o creştere de peste 50% ca urmare a majorării ratei de dobândă variabilă."

    19. Autorii excepţiei consideră că dispoziţiile de lege criticate contravin prevederilor constituţionale cuprinse în art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 26 referitor la viaţa intimă, familială şi privată şi art. 44 alin. (2) privind dreptul de proprietate privată.
    20. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr. 77/2016, „Prezenta lege se aplică raporturilor juridice dintre consumatori şi instituţiile de credit, instituţiile financiare nebancare sau cesionarii creanţelor deţinute asupra consumatorilor“. Conform art. 1 alin. (2) din acelaşi act normativ, noţiunea de consumator în înţelesul acestei legi nu este una autonomă, ci este cea prevăzută în art. 2 pct. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 21/1992 privind protecţia consumatorilor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 208 din 28 martie 2007, potrivit căruia consumatorul este „orice persoană fizică sau grup de persoane fizice constituite în asociaţii, care acţionează în scopuri din afara activităţii sale comerciale, industriale sau de producţie, artizanale ori liberale“, şi în art. 2 alin. (1) din Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesionişti şi consumatori, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 543 din 3 august 2012, care stabileşte că „Prin consumator se înţelege orice persoană fizică sau grup de persoane fizice constituite în asociaţii, care, în temeiul unui contract care intră sub incidenţa prezentei legi, acţionează în scopuri din afara activităţii sale comerciale, industriale sau de producţie, artizanale ori liberale“.
    21. Or, în prezenta cauză, din înscrisurile aflate la dosar, Curtea reţine că între Banca Transilvania - S.A. şi debitoarea DLC Telecom-Net - S.R.L., debitoare legal reprezentată de Dragnea Laurenţiu-Ştefan, şi garanţii Dragnea Laurenţiu-Ştefan şi Dragnea Carmen-Mihaela s-au încheiat două contracte de credit, însoţite de contracte de ipotecă mobiliară, şi două contracte de fideiusiune.
    22. În aceste condiţii, Curtea observă că entitatea debitoare menţionată nu este consumator în sensul Legii nr. 77/2016, ceea ce înseamnă că prevederile acesteia nu sunt aplicabile în privinţa raportului juridic astfel convenit.
    23. Raportând aceste aspecte la condiţia de admisibilitate referitoare la legătura cu soluţionarea cauzei, Curtea reţine că aceasta presupune atât aplicabilitatea textului criticat în cauza dedusă judecăţii, cât şi necesitatea invocării excepţiei de neconstituţionalitate în scopul restabilirii stării de legalitate, condiţii ce trebuie întrunite cumulativ, pentru a fi satisfăcute exigenţele pe care le impun dispoziţiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 în privinţa pertinenţei excepţiei de neconstituţionalitate în desfăşurarea procesului (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 376 din 26 mai 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 598 din 7 august 2015, paragraful 26, sau Decizia nr. 108 din 7 martie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 423 din 8 iunie 2017, paragraful 20).
    24. Prin urmare, întrucât Legea nr. 77/2016 nu priveşte situaţia persoanelor juridice, rezultă că ea nu are nicio incidenţă cu privire la contractele de credit încheiate de acestea, indiferent că a fost constituită o garanţie ipotecară de către garanţi persoane fizice.
    25. Având în vedere că, potrivit art. 29 alin. (1) teza finală din Legea nr. 47/1992, „Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor (...) privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei (...)“, dispoziţiile de lege care formează obiect al excepţiei de neconstituţionalitate trebuie să aibă legătură cu soluţionarea cauzei, Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor de lege criticate este inadmisibilă. În acelaşi sens, Curtea Constituţională s-a pronunţat prin Decizia nr. 570 din 19 septembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 42 din 17 ianuarie 2018, Decizia nr. 727 din 21 noiembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 265 din 26 martie 2018, Decizia nr. 807 din 7 decembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 282 din 29 martie 2018, şi Decizia nr. 25 din 23 ianuarie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 725 din 22 august 2018.
    26. Referitor la garanţii persoane fizice, în jurisprudenţa sa, Curtea a statuat că aceştia nu pot, la rândul lor, invoca dispoziţiile Legii nr. 77/2016 atât timp cât contractul de credit a avut ca împrumutat o persoană juridică, invocarea prevederilor legii antereferite de către garanţii ipotecari putând fi realizată doar dacă împrumutatul a fost o persoană fizică. Desigur, nimic nu împiedică împrumutatul persoană juridică/garantul ipotecar persoană fizică să invoce în mod direct impreviziunea bazată, în cazul de faţă, pe art. 1.271 din noul Cod civil (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 570 din 19 septembrie 2017, precitată, paragraful 23).
    27. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 alin. (1) lit. e) şi alin. (1^3) din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite, excepţie ridicată de Alina Elena Dragnea, Laurenţiu Ştefan Dragnea şi Carmen Mihaela Dragnea în Dosarul nr. 21.204/299/2021 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VI-a civilă.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Tribunalului Bucureşti - Secţia a VI-a civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 16 decembrie 2025.


                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU
                    Magistrat-asistent,
                    Bianca Drăghici


    -----

Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

 5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "
5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016