Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro

Trimite prin Yahoo Messenger pagina: DECIZIA nr. 767 din 11 decembrie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 alin. (1) lit. e) din Legea cetăţeniei române nr. 21/1991

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!

DECIZIA nr. 767 din 11 decembrie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 alin. (1) lit. e) din Legea cetăţeniei române nr. 21/1991

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 416 din 15 mai 2026

Comenteaza legea


┌───────────────────┬──────────────────┐
│Elena-Simina       │- preşedinte      │
│Tănăsescu          │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Asztalos           │- judecător       │
│Csaba-Ferenc       │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihai Busuioc      │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină   │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dacian-Cosmin      │- judecător       │
│Dragoş             │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan    │- judecător       │
│Licu               │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan      │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Ioana-Cristina Vida│-                 │
│                   │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘

    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioana Codruţa Dărângă.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 alin. (1) lit. e) din Legea cetăţeniei române nr. 21/1991, excepţie ridicată de Andrei Arslanov în Dosarul nr. 21.896/3/2019* al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.062D/2021.
    2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită.
    3. Preşedintele Curţii dispune să se facă apelul şi în Dosarul nr. 2.953D/2021, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 21/1991, excepţie ridicată de Igor Chiţac în Dosarul nr. 673/3/2021 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.
    4. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită.
    5. Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea. Curtea, având în vedere identitatea de obiect al cauzelor, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea Dosarului nr. 2.953D/2021 la Dosarul nr. 1.062D/2021, care a fost primul înregistrat.
    6. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, susţinând că legiuitorul nu putea să prevadă o listă exhaustivă de acte sau fapte opuse bunei comportări. Se arată că semnificaţia „bunei comportări“ porneşte de la accepţiunea uzuală a noţiunii, fiind apreciată, de la caz la caz, de către autorităţile competente, fără a putea fi vorba despre stabilirea unei discriminări prin această noţiune. Se reţine că există o distincţie clară între modul practic de aplicare şi noţiunea în sine.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele:
    7. Prin Încheierea din 11 ianuarie 2021, pronunţată în Dosarul nr. 21.896/3/2019*, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 alin. (1) lit. e) din Legea cetăţeniei române nr. 21/1991.
    8. Prin Încheierea din 10 septembrie 2021, pronunţată în Dosarul nr. 673/3/2021, Tribunalul Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 21/1991.
    9. Excepţia a fost ridicată de Andrei Arslanov şi, respectiv, de Igor Chiţac într-o cauză având ca obiect soluţionarea cererii de recurs împotriva unei sentinţe civile prin care a fost respinsă, ca neîntemeiată, acţiunea formulată de autor prin care s-a solicitat anularea ordinului Autorităţii Naţionale pentru Cetăţenie de respingere a cererii de redobândire a cetăţeniei române, întemeiat pe textul criticat, respectiv într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei cereri de anulare a ordinului Autorităţii Naţionale pentru Cetăţenie de respingere a solicitării de redobândire a cetăţeniei române, întemeiat tot pe textul criticat, şi obligarea preşedintelui Autorităţii Naţionale pentru Cetăţenie la emiterea unui ordin de redobândire a cetăţeniei române.
    10. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia arată că sintagma „solicitantul este cunoscut cu o bună comportare“ nu satisface cerinţele de claritate şi nu oferă o garanţie împotriva atingerilor arbitrare aduse puterii publice, textul de lege criticat neidentificând acţiunile sau inacţiunile ce se califică drept fiind opuse unei bune comportări.
    11. Se apreciază că norma juridică trebuie să fie clară, inteligibilă şi să permită destinatarului ei să înţeleagă sensul acesteia şi să adopte o conduită conformă. Sintagma anterior menţionată, reglementată fără circumstanţiere, este lăsată la aprecierea unor funcţionari din cadrul unei autorităţi şi a magistraţilor care judecă contestaţiile şi care o interpretează de la caz la caz. Spre exemplu, Autoritatea Naţională pentru Cetăţenie a respins cereri de dobândire/redobândire a cetăţeniei române pentru diverse cauze, fără a ţine cont de anumite principii legale sau morale, ceea ce în opinia autorilor creează imprevizibilitate (spre exemplu, a respins cereri din cauza unor condamnări petrecute cu 20 de ani în urmă, chiar dacă între timp a intervenit reabilitarea; condamnări pentru vătămare corporală din culpă sau cu intenţie; condamnări în străinătate, dar nerecunoscute de România), precum şi fără a ţine cont de solicitările de redobândire a cetăţeniei, acestea trebuind să treacă prin aceleaşi filtre legale.
    12. Se arată că sintagma „nu a fost condamnat în ţară sau în străinătate pentru o infracţiune care îl face nedemn de a fi cetăţean român“ nu este suficient de clară şi previzibilă.
    13. Se apreciază că interpretările neunitare ale sintagmei criticate pot fi contrare principiului constituţional al egalităţii în drepturi, creând o discriminare în sensul art. 21 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.
    14. În susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate sunt menţionate jurisprudenţa Curţii Constituţionale şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului în materia principiilor constituţionale pretins a fi încălcate, precum şi prevederile Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative.
    15. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal nu şi-a exprimat opinia, contrar dispoziţiilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992.
    16. Tribunalul Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal arată că textele criticate sunt în acord cu prevederile constituţionale menţionate de către autorul excepţiei de neconstituţionalitate.
    17. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    18. Guvernul susţine că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece legea impune drept condiţie pentru acordarea la cerere a cetăţeniei române cerinţa bunei comportări a solicitantului. Se apreciază că, întrucât legiuitorul nu a conferit un sens autonom conceptului de „bună comportare“, semnificaţia acestuia este cea uzuală, respectiv un comportament conform cu normele morale şi legale, apreciat la standardele statului a cărui cetăţenie intenţionează să o dobândească solicitantul. Legiuitorul nu putea să prevadă o listă exhaustivă cu acte sau fapte opuse bunei comportări, aceste elemente ţinând de comportamentul individual al solicitanţilor, care diferă de la caz la caz, motiv pentru care formularea textului de lege nu poate prezenta o precizie absolută. Se menţionează că legiuitorul nu a cuantificat gravitatea condamnării şi nu a stabilit infracţiunile a căror săvârşire îl fac pe solicitant nedemn de a fi cetăţean român, revenind autorităţii competente să aprecieze în concret relevanţa condamnărilor penale anterioare ale solicitantului în ceea ce priveşte decizia de acordare a cetăţeniei.
    19. Se arată că prevederile criticate sunt pe deplin compatibile cu normele şi standardele internaţionale în materie. Se invocă jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului. Sunt menţionate legi similare din Regatul Unit şi din Irlanda, care pentru naturalizarea unei persoane impun condiţia ca aceasta să aibă un bun caracter.
    20. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    21. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    22. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum este menţionat în încheierile de sesizare, îl constituie dispoziţiile art. 8 alin. (1) lit. e) din Legea cetăţeniei române nr. 21/1991, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 576 din 13 august 2010. Ulterior sesizării Curţii Constituţionale, prevederile art. 8 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 21/1991 au fost modificate prin art. I pct. 3 din Legea nr. 14/2025 pentru modificarea şi completarea Legii cetăţeniei române nr. 21/1991, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 218 din 12 martie 2025, păstrându-se soluţia legislativă criticată. Dispoziţiile criticate au următorul cuprins: „(1) Cetăţenia română se poate acorda, la cerere, persoanei fără cetăţenie sau cetăţeanului străin, dacă îndeplineşte următoarele condiţii: [...] e) este cunoscut cu o bună comportare şi nu a fost condamnat în ţară sau în străinătate pentru o infracţiune care îl face nedemn de a fi cetăţean român;“.
    23. În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (3) şi (5) privind statul de drept şi principiul legalităţii, în componenta referitoare la calitatea legii, şi în art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi. Totodată, din perspectiva art. 148 alin. (2) din Constituţie, sunt invocate şi exigenţele art. 21 referitor la interzicerea discriminării din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.
    24. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că autorii acesteia critică dispoziţiile art. 8 alin. (1) lit. e) din Legea cetăţeniei române nr. 21/1991, care consacră două dintre condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească un cetăţean străin sau un apatrid pentru a i se acorda, la cerere, cetăţenia română.
    25. În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate raportată la art. 1 alin. (3) şi (5) din Constituţie, Curtea observă că autorii excepţiei invocă lipsa de claritate, precizie şi previzibilitate a sintagmelor „bună comportare“ şi „nedemn de a fi cetăţean român“ din Legea cetăţeniei române nr. 21/1991.
    26. Cu privire la aceste critici, Curtea reţine că prin Decizia nr. 236 din 3 mai 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 774 din 3 august 2022, paragraful 18, a apreciat că, din cauza principiului generalităţii legilor, conţinutul acestora nu poate prezenta o precizie absolută. Una dintre tehnicile-tip de reglementare constă în recurgerea mai degrabă la categorii generale decât la liste exhaustive. De asemenea, numeroase legi se folosesc de eficacitatea formulelor mai mult sau mai puţin vagi pentru a evita o rigiditate excesivă şi a se putea adapta la schimbările de situaţie. Funcţia decizională acordată instanţelor serveşte tocmai la îndepărtarea îndoielilor ce ar putea exista în privinţa interpretării normelor, ţinând cont de evoluţiile practicii cotidiene, cu condiţia ca rezultatul să fie coerent.
    27. Aplicând aceste considerente la textul criticat, Curtea constată că sintagma „bună comportare“ este parte a soluţiei legislative care stabileşte un standard de apreciere a întrunirii condiţiilor cumulative pentru acordarea sau redobândirea cetăţeniei. Curtea apreciază că acest standard este firesc să îi profite statului, şi nu solicitantului, deoarece acordarea cetăţeniei reprezintă o chestiune de drept naţional, fiind un atribut fundamental şi exclusiv al statului, un act de suveranitate al acestuia (a se vedea Decizia nr. 103 din 7 martie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 575 din 20 iunie 2024, paragrafele 14 şi 15, şi Decizia nr. 558 din 29 octombrie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 196 din 6 martie 2025, paragraful 82).
    28. În ceea ce priveşte critica referitoare la previzibilitatea normei introduse prin sintagma „bună comportare“, Curtea apreciază că Legea nr. 21/1991 se concentrează exclusiv asupra comportamentului solicitantului, din perspectiva faptelor, atitudinilor, manifestărilor şi acţiunilor sale, pentru a stabili dacă acesta a avut o purtare conformă normelor de convieţuire socială şi valorilor fundamentale ale societăţii.
    29. În ceea ce priveşte împrejurarea în care dispoziţiile legale criticate nu precizează expres care sunt acele infracţiuni intenţionate pentru a căror săvârşire solicitantul este nedemn de cetăţenia română, Curtea reţine că realizarea de către legiuitor a unui inventar al tuturor activităţilor ce ar putea atrage „nedemnitatea de a fi cetăţean român“, precum şi al criteriilor sau metodelor de cuantificare a acestora este, practic, imposibilă. Curtea observă că prin Decizia nr. 558 din 29 octombrie 2024, precitată, paragraful 64, a reţinut că redactarea normelor în materia cetăţeniei, deşi realizată, uneori, în termeni generali, nu echivalează cu ambiguitatea ori lipsa de previzibilitate a reglementării, întrucât principiul generalităţii legii nu este sinonim cu lipsa de claritate şi previzibilitate a reglementării. De altfel, din cauza caracterului general al prevederilor în materie de cetăţenie, menite să evidenţieze marja largă de apreciere a statului în procesul de acordare a cetăţeniei, nivelul de precizie cerut acestora poate fi mai mic decât în cazul altor acte normative.
    30. Chestiunea marjei de discreţie a statului în stabilirea condiţiilor pe care le impune solicitanţilor în vederea obţinerii cetăţeniei române este unanim recunoscută în instrumentele internaţionale, precum şi la nivel jurisprudenţial. Astfel, potrivit art. 3 pct. 1 din Convenţia europeană asupra cetăţeniei, adoptată de Consiliul Europei la Strasbourg la 6 noiembrie 1997, intrată în vigoare la 1 martie 2000 şi ratificată de România prin Legea nr. 396/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 490 din 9 iulie 2002, se recunoaşte că statele sunt libere să stabilească, conform propriilor viziuni, condiţiile ce trebuie îndeplinite de cetăţenii străini şi de apatrizi pentru a li se acorda cetăţenia, precum şi să determine prin legislaţia proprie care sunt resortisanţii săi.
    31. De asemenea, prin Decizia nr. 103 din 7 martie 2024, precitată, paragrafele 16 şi 17, Curtea Constituţională a reţinut că şi Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a statuat că definirea condiţiilor de dobândire şi de pierdere a cetăţeniei intră, în conformitate cu dreptul internaţional, în competenţa fiecărui stat membru. Instanţa constituţională observă, totodată, că este legitim ca un stat membru să dorească să protejeze raportul special de solidaritate şi de loialitate dintre el însuşi şi resortisanţii săi, precum şi reciprocitatea drepturilor şi a obligaţiilor care constituie fundamentul legăturii cetăţeniei (a se vedea Hotărârea din 18 ianuarie 2022, pronunţată în Cauza C118/20, Wiener Landesregierung, paragraful 52, şi Hotărârea din 5 septembrie 2023, pronunţată în Cauza C-689/21, X., paragraful 31).
    32. De altfel, Curtea observă că nicio dispoziţie constituţională sau legală nu garantează dreptul la acordarea/dobândirea cetăţeniei române, fiind reglementată, în acest sens, doar o vocaţie legală, întrucât dispoziţiile Legii nr. 21/1991 nu conferă cetăţenilor străini sau persoanelor fără cetăţenie un drept la dobândirea cetăţeniei române prin acordare la cerere (Decizia nr. 558 din 29 octombrie 2024, precitată, paragraful 80).
    33. Astfel, acordarea cetăţeniei, ca prerogativă de putere publică, revine Autorităţii Naţionale pentru Cetăţenie, aflată în subordinea Ministerului Justiţiei, care trebuie să acţioneze, în condiţiile legii, în procesul de soluţionare a cererilor de cetăţenie, cu respectarea unor garanţii împotriva arbitrarului.
    34. Prima garanţie procedurală este stabilită în art. 12 alin. (1) din Legea nr. 21/1991 şi prevede că aprobarea cererilor de acordare a cetăţeniei române se face prin ordin al preşedintelui Autorităţii Naţionale pentru Cetăţenie, pe baza propunerilor Comisiei pentru cetăţenie [art. 14 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 21/1991]. Aceasta verifică îndeplinirea sau, după caz, neîndeplinirea condiţiilor prevăzute de lege pentru acordarea ori redobândirea cetăţeniei române şi consemnează cele constatate într-un raport motivat. În acest scop, poate solicita relaţii de la orice autorităţi cu privire la îndeplinirea condiţiilor prevăzute la art. 8 alin. (1) lit. b) şi e) şi poate dispune citarea persoanelor a căror audiere o consideră necesară pentru obţinerea de informaţii utile în vederea soluţionării cererii. Totodată, poate cere solicitantului completarea dosarului, în termen de cel mult 4 luni de la primirea cererii, în cazul în care se constată lipsa unor documente necesare soluţionării acesteia. În cazul neîndeplinirii condiţiilor prevăzute de lege, preşedintele Autorităţii Naţionale pentru Cetăţenie respinge, prin ordin, cererea de acordare sau de redobândire a cetăţeniei, acesta fiind comunicat, de îndată, solicitantului, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire.
    35. A doua garanţie procedurală rezidă în reglementarea etapei jurisidicţionale, care poate fi iniţiată după parcurgerea procedurii administrative, când solicitanţii cu privire la care s-a emis un ordin prin care preşedintele Autorităţii Naţionale pentru Cetăţenie a respins cererea de acordare a cetăţeniei se pot adresa instanţei judecătoreşti. În cadrul acestei etape jurisdicţionale, ordinul de respingere a cererii de acordare a cetăţeniei române poate fi contestat, în termen de 15 zile de la data comunicării, la Secţia de contencios administrativ şi fiscal a Tribunalului Bucureşti, iar hotărârea tribunalului poate fi atacată cu recurs la Secţia de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti.
    36. În jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională a reţinut că nu toate instrumentele legale necesare sunt la dispoziţia Comisiei pentru cetăţenie pentru a stabili adevărul în legătură cu faptele şi împrejurările cauzelor, această responsabilitate revenind, în mod firesc, organelor judiciare. Curtea a reţinut că în situaţia în care din cuprinsul documentelor aflate la dosarul cauzelor Comisia pentru cetăţenie desprinde îndoieli legitime, atunci Autoritatea Naţională pentru Cetăţenie va respinge cererea de acordare sau redobândire a cetăţeniei (Decizia nr. 558 din 29 octombrie 2024, precitată, paragraful 84). Prin urmare, Curtea apreciază că sintagmele criticate au un caracter general şi flexibil, tocmai pentru a acoperi orice formă de conduită care reflectă o purtare inadecvată în viaţa socială.
    37. Totodată, Curtea nu poate reţine că prin sintagmele criticate legiuitorul a lăsat la îndemâna celor care aplică legea o interpretare arbitrară şi discreţionară, deoarece în jurisprudenţa constituţională s-a reţinut că Legea nr. 21/1991 instituie o serie de garanţii procedurale, apte să asigure evitarea abuzului din partea autorităţii competente în materie (a se vedea Decizia nr. 103 din 7 martie 2024, precitată, paragrafele 19 şi 20).
    38. Prin urmare, Curtea nu poate reţine criticile formulate prin raportare la dispoziţiile constituţionale ale art. 1 alin. (5), în componenta privind calitatea legii, cu referire, în mod special, la prevederile Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010, deoarece dispoziţiile criticate au o formulare clară şi previzibilă, inclusiv pentru persoanele care nu dispun de pregătire juridică, textul de lege dedus controlului de constituţionalitate nu încalcă cerinţele de claritate, precizie şi previzibilitate a legii impuse de prevederile constituţionale care consacră principiul legalităţii. Din această perspectivă, excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
    39. În ceea ce priveşte pretinsa încălcare a prevederilor art. 16 din Constituţie, Curtea observă că autorii excepţiei de neconstituţionalitate nu formulează critici concrete prin care să motiveze pretinsa contrarietate a dispoziţiilor deduse controlului cu art. 16 din Constituţie şi care să se circumscrie principiului egalităţii în drepturi, astfel cum acesta a fost dezvoltat în jurisprudenţa constituţională. Aceştia deduc pretinsa neconstituţionalitate a dispoziţiilor legale supuse controlului de constituţionalitate din perspectiva interpretării şi aplicării în practică a acestora de către autorităţile cu atribuţii în materia Legii cetăţeniei române nr. 21/1991, iar anumite aspecte reliefate de autori ţin mai mult de interpretarea şi aplicarea legii în concret de instanţele de control judiciar.
    40. Totodată, Curtea reţine că prevederile art. 21 privind interzicerea discriminării din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene nu au incidenţă în cauză (a se vedea şi Decizia nr. 708 din 5 noiembrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 511 din 16 iunie 2020, paragraful 20).
    41. Prin urmare, Curtea constată că, pentru toate aceste considerente, prevederile criticate nu sunt contrare dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (5), nefiind încălcat, în consecinţă, nici principiul statului de drept, consacrat în art. 1 alin. (3) din Constituţie.
    42. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Andrei Arslanov în Dosarul nr. 21.896/3/2019* al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal şi de Igor Chiţac în Dosarul nr. 673/3/2021 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 8 alin. (1) lit. e) din Legea cetăţeniei române nr. 21/1991 sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal şi Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 11 decembrie 2025.

                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU
                    Magistrat-asistent,
                    Ioana-Cristina Vida

    -----

Newsletter GRATUIT

Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, DECIZIA nr. 767 din 11 decembrie 2025

Comentarii

Fii primul care comenteaza.

MonitorulJuridic.ro este un proiect:

Atentie, Juristi!

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "
5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale"

﻿ DECIZIA nr. 767 din 11 decembrie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 alin. (1) lit. e) din Legea cetăţeniei române nr. 21/1991

Comentarii

Atentie, Juristi!

DECIZIA nr. 767 din 11 decembrie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 alin. (1) lit. e) din Legea cetăţeniei române nr. 21/1991