Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro

Trimite prin Yahoo Messenger pagina: DECIZIA nr. 726 din 9 decembrie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 21 alin. (1) din Codul de procedură penală, în redactarea anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 201/2023 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, precum şi pentru modificarea altor acte normative

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!

DECIZIA nr. 726 din 9 decembrie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 21 alin. (1) din Codul de procedură penală, în redactarea anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 201/2023 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, precum şi pentru modificarea altor acte normative

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 362 din 30 aprilie 2026

Comenteaza legea


┌───────────────────┬──────────────────┐
│Elena-Simina       │- preşedinte      │
│Tănăsescu          │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Asztalos           │- judecător       │
│Csaba-Ferenc       │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihai Busuioc      │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină   │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga  │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan    │- judecător       │
│Licu               │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana      │- judecător       │
│Scântei            │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan      │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Andrei Grigoraş    │-                 │
│                   │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘

    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 86 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată, din oficiu, de Judecătoria Târgu Mureş - Secţia penală în Dosarul nr. 11.010/320/2020/a1.1 al acestei instanţe şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.492D/2021.
    2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită.
    3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, având în vedere jurisprudenţa Curţii Constituţionale, cu referire la Decizia nr. 512 din 17 octombrie 2024 şi Decizia nr. 627 din 21 noiembrie 2023.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
    4. Prin Încheierea din 15 iulie 2021, pronunţată în Dosarul nr. 11.010/320/2020/a1.1, Judecătoria Târgu Mureş - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 86 din Codul de procedură penală. Excepţia a fost ridicată, din oficiu, într-o cauză având ca obiect stabilirea vinovăţiei inculpatului sub aspectul săvârşirii infracţiunii de vătămare corporală din culpă, prevăzută de art. 196 alin. (2) şi (3) din Codul penal. În cauză a fost admisă excepţia neregularităţii rechizitoriului, invocată din oficiu de către judecătorul de cameră preliminară, motivat de faptul că procurorul a stabilit cadrul procesual fără citarea asigurătorului RCA, ulterior procurorul menţinând dispoziţia de trimitere în judecată fără a rectifica rechizitoriul.
    5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, instanţa care a ridicat excepţia susţine că dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor art. 1 alin. (5) din Constituţie, referitoare la calitatea legii, întrucât acestea nu se află într-o coerenţă legislativă cu dispoziţiile Legii nr. 132/2017 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto pentru prejudicii produse terţilor prin accidente de vehicule şi tramvaie, precum şi cu interpretarea obligatorie a art. 86 din Codul de procedură penală dată prin Decizia nr. 1 din 15 februarie 2016, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii. Se arată că, potrivit dispoziţiilor art. 86 din Codul de procedură penală, în interpretarea dată prin Decizia nr. 1 din 15 februarie 2016, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, „în cazul asigurării obligatorii de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, societatea de asigurare are calitatea de parte responsabilă civilmente şi are obligaţia de a repara singură prejudiciul cauzat prin infracţiune, în limitele stabilite în contractul de asigurare şi dispoziţiile legale privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă“. Or, această obligaţie nu poate fi îndeplinită dacă, în cursul urmăririi penale, persoana vătămată care se constituie parte civilă nu solicită introducerea în procesul penal a părţii responsabile civilmente, întrucât, potrivit dispoziţiilor art. 21 alin. (1) din Codul de procedură penală, organele judiciare nu pot dispune, din oficiu, introducerea în cauză a societăţii de asigurare.
    6. Se arată că, în speţa dedusă judecăţii, persoana vătămată s-a constituit parte civilă împotriva inculpatului, fără a solicita introducerea în cauză a societăţii de asigurare. Pentru aceste considerente, judecătorul de cameră preliminară a admis excepţia neregularităţii rechizitoriului, ridicată din oficiu, şi a solicitat procurorului remedierea neregularităţii actului de sesizare, în sensul introducerii în cauză a persoanei responsabile civilmente. Se mai notează că, invocând prevederile art. 21 alin. (1) din Codul de procedură penală, procurorul a menţinut dispoziţia de trimitere în judecată, fără a rectifica rechizitoriul, având în vedere că nu poate introduce din oficiu în proces partea responsabilă civilmente. În aceste condiţii, instanţa de judecată, autoare a excepţiei de neconstituţionalitate, susţine că procurorul, în temeiul art. 328 alin. (2) din Codul de procedură penală, are obligaţia de a indica în rechizitoriu persoana responsabilă civilmente, pentru a asigura legala sesizare a instanţei sub aspectul posibilităţii de soluţionare a acţiunii civile în cadrul procesului penal. Se arată că dispoziţiile procesual penale criticate sunt lipsite de claritate, precizie şi previzibilitate, întrucât generează o incertitudine juridică în ceea ce priveşte statutul societăţii de asigurare în cadrul procesului penal, respectiv calitatea acesteia de parte responsabilă civilmente.
    7. Totodată, în susţinerea neconstituţionalităţii dispoziţiilor criticate, se arată că prin prevederile art. 21 alin. (1) din Codul de procedură penală sunt încălcate dispoziţiile constituţionale privind dreptul la apărare şi dreptul de acces la justiţie al asigurătorului, căruia într-un proces civil ulterior i-ar putea fi opusă hotărârea din procesul penal, fără a se putea apăra. Pe de altă parte, se susţine că dispoziţiile criticate încalcă şi dreptul la apărare al inculpatului, prevăzut de art. 24 din Constituţie, întrucât, în procesul penal, acesta nu are posibilitatea chemării în garanţie a asigurătorului. De asemenea, se arată că este afectat şi dreptul de proprietate al inculpatului, care riscă să răspundă patrimonial pentru o obligaţie ce, temporar sau definitiv, nu îi incumbă, ci revine asigurătorului.
    8. În esenţă, se susţine că normele prevăzute de Codul de procedură penală referitoare la partea responsabilă civilmente nu sunt clare şi previzibile, prin raportare la art. 328 alin. (2) din acelaşi cod, întrucât, în situaţii precum cea din cauza pendinte, nu permit sesizarea legală a instanţei penale, care, în lipsa indicării părţii responsabile civilmente - cu referire la asigurător -, nu va putea soluţiona acţiunea civilă în cadrul procesului penal.
    9. Se face trimitere la jurisprudenţa Curţii Constituţionale, respectiv la Decizia nr. 257 din 26 aprilie 2017 şi la Decizia nr. 671 din 30 octombrie 2018, la jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Decizia nr. 1 din 15 februarie 2016, pronunţată de Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii -, precum şi la Directiva 2009/103/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 16 septembrie 2009 privind asigurarea de răspundere civilă auto şi controlul obligaţiei de asigurare a acestei răspunderi.
    10. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    11. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    12. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    13. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, dispoziţiile art. 86 din Codul de procedură penală, care au următorul conţinut: „Persoana care, potrivit legii civile, are obligaţia legală sau convenţională de a repara în întregime sau în parte, singură sau în solidar, prejudiciul cauzat prin infracţiune şi care este chemată să răspundă în proces este parte în procesul penal şi se numeşte parte responsabilă civilmente.“
    14. În ceea ce priveşte stabilirea obiectului excepţiei de neconstituţionalitate, în jurisprudenţa sa Curtea a statuat, cu valoare de principiu, că, în exercitarea controlului de constituţionalitate, instanţa de contencios constituţional trebuie să ţină cont de voinţa reală a părţii care a ridicat excepţia de neconstituţionalitate, în caz contrar, Curtea ar fi ţinută de un criteriu procedural strict formal, respectiv indicarea formală de către autorul excepţiei a textului legal criticat (în acest sens, a se vedea Decizia nr. 297 din 27 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 309 din 9 mai 2012).
    15. Astfel, având în vedere criticile formulate, în sensul că instanţa autoare a excepţiei de neconstituţionalitate este nemulţumită de imposibilitatea procurorului de a introduce în cauză, din oficiu, partea responsabilă civilmente, Curtea constată că obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, în realitate, dispoziţiile art. 21 alin. (1) din Codul de procedură penală, care la data sesizării aveau următorul conţinut: „Introducerea în procesul penal a părţii responsabile civilmente poate avea loc, la cererea părţii îndreptăţite potrivit legii civile, în termenul prevăzut la art. 20 alin. (1).“ Prin Decizia nr. 257 din 26 aprilie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 472 din 22 iunie 2017, Curtea Constituţională a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că sintagma „în termenul prevăzut la art. 20 alin. (1)“ din cuprinsul dispoziţiilor art. 21 alin. (1) din Codul de procedură penală este neconstituţională. Ulterior sesizării Curţii Constituţionale cu prezenta excepţie de neconstituţionalitate, art. 21 alin. (1) din Codul de procedură penală a fost modificat prin art. I pct. 3 din Legea nr. 201/2023 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, precum şi pentru modificarea altor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 618 din 6 iulie 2023, având în prezent următorul conţinut: „Introducerea în procesul penal a părţii responsabile civilmente poate avea loc, la cererea părţii civile, până la rezolvarea cauzei de către procuror.“ Însă, având în vedere cele statuate de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea va examina dispoziţiile art. 21 alin. (1) din Codul de procedură penală, în redactarea anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 201/2023.
    16. În opinia instanţei de judecată, autoare a excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (5) privind calitatea legii, ale art. 21 alin. (1) şi (3) privind accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, ale art. 61 referitoare la rolul şi structura Parlamentului, ale art. 124 privind înfăptuirea justiţiei, precum şi ale art. 126 cu referire la instanţele judecătoreşti.
    17. Examinând excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 21 alin. (1) din Codul de procedură penală, Curtea reţine că acestea reglementează posibilitatea introducerii în procesul penal a părţii responsabile civilmente, titularul cererii, precum şi momentul până la care aceasta poate fi formulată.
    18. Cu privire la motivul de neconstituţionalitate privind neclaritatea dispoziţiilor criticate şi imposibilitatea procurorului de a introduce în cauză, din oficiu, partea responsabilă civilmente, Curtea reţine că, în jurisprudenţa sa, s-a mai pronunţat asupra dispoziţiilor art. 21 alin. (1) din Codul de procedură penală, ocazie cu care a stabilit că acestea sunt constituţionale (în acest sens, a se vedea Decizia nr. 671 din 30 octombrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 79 din 31 ianuarie 2019, şi Decizia nr. 512 din 17 octombrie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 334 din 15 aprilie 2025).
    19. Astfel, prin Decizia nr. 671 din 30 octombrie 2018, precitată, Curtea a statuat, cu privire la titularii cererii de introducere în cauză a părţii responsabile civilmente, că sintagma „la cererea părţii îndreptăţite potrivit legii civile“, cuprinsă în art. 21 alin. (1) din Codul de procedură penală, este constituţională. Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea a reţinut, în esenţă, că exerciţiul acţiunii civile în cadrul procesului penal constituie un beneficiu procesual acordat victimei infracţiunii, de a valorifica toate elementele strânse de procuror în acuzare, precum şi întreg cadrul procesual al procesului penal, pentru a-şi satisface interesele de ordin civil - morale sau patrimoniale - afectate de comiterea infracţiunii. Acţiunea civilă alăturată acţiunii penale în cadrul procesului penal constituie latura civilă a acestui proces şi are ca temei fapta ilicită, întrucât temeiul acţiunii penale este un fapt ilicit, iar acest temei limitează şi temeiul acţiunii civile. De asemenea, Curtea a reţinut că, în procesul penal, acţiunea civilă se declanşează prin constituirea ca parte civilă a persoanei vătămate, în condiţiile art. 20 din Codul de procedură penală, cererea de constituire fiind necesar a fi formulată în scris sau oral, cu indicarea naturii şi a întinderii pretenţiilor, a motivelor şi a probelor pe care acestea se întemeiază. Acţiunea civilă poate fi exercitată de către persoana vătămată sau, după caz, de reprezentantul său legal (când persoana vătămată este lipsită de capacitate de exerciţiu sau aceasta îi este restrânsă) ori de succesorii acesteia.
    20. Distinct, alin. (2) al art. 21 din Codul de procedură penală prevede că, în mod excepţional, acţiunea civilă poate fi exercitată şi de către procuror, pentru persoanele lipsite de capacitate de exerciţiu sau cu capacitate de exerciţiu restrânsă, exerciţiul acţiunii de către procuror fiind subsidiar, condiţionat de pasivitatea reprezentantului legal al persoanei vătămate ori de inexistenţa acestuia. Or, în ipoteza în care acţiunea civilă este exercitată de către persoana vătămată, având în vedere principiul disponibilităţii caracteristic procesului civil, aceasta poate determina nu numai existenţa acţiunii civile în cadrul procesului penal - prin declanşarea procedurii judiciare prin formularea cererii de constituire ca parte civilă -, ci şi conţinutul acestei acţiuni, prin stabilirea cadrului procesual din perspectiva părţilor şi a obiectului, precum şi a apărărilor formulate (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 671 din 30 octombrie 2018, precitată, paragraful 20). În consecinţă, având în vedere jurisprudenţa Curţii, criticile de neconstituţionalitate privind caracterul neclar al dispoziţiilor art. 21 alin. (1) din Codul de procedură penală sunt neîntemeiate.
    21. Cu referire la pretinsa încălcare a dispoziţiilor art. 24 din Constituţie privind dreptul la apărare al inculpatului care nu poate chema în garanţie partea responsabilă civilmente, fiindui astfel afectat patrimoniul, prin Decizia nr. 671 din 30 octombrie 2018, precitată, paragraful 29, Curtea a stabilit că nu se poate reţine că norma procesual penală criticată limitează exerciţiul dreptului la apărare al inculpatului, care, potrivit intereselor sale procesuale, are posibilitatea de a utiliza toate mijloacele prevăzute de lege pentru a invoca în apărarea sa fapte sau împrejurări. Dreptul la apărare al inculpatului presupune participarea la şedinţele de judecată, folosirea mijloacelor de probă, invocarea excepţiilor prevăzute de legea procesual penală, exercitarea oricăror alte drepturi procesual penale şi posibilitatea de a beneficia de serviciile unui apărător.
    22. În ceea ce priveşte încălcarea dreptului de acces liber la justiţie şi a dreptului la apărare ale asigurătorului, căruia într-un proces civil ulterior i-ar putea fi opusă hotărârea penală, Curtea apreciază că nici aceste critici nu sunt întemeiate. În acest sens, prin Decizia nr. 257 din 26 aprilie 2017, precitată, paragrafele 20 şi 21, Curtea a arătat că persoana responsabilă civilmente, expusă unei acţiuni civile separate, are interesul de a interveni, în calitate de parte responsabilă civilmente, în procesul penal în care se judecă acţiunea civilă şi în care se va pronunţa o hotărâre judecătorească, hotărâre care, potrivit art. 28 alin. (1) din Codul de procedură penală, va avea autoritate de lucru judecat în faţa instanţei civile, cu privire la existenţa faptei şi a persoanei care a săvârşit-o, aşa încât Curtea a reţinut că, în temeiul art. 21 alin. (3) din Codul de procedură penală, partea responsabilă civilmente poate interveni în procesul penal până la terminarea cercetării judecătoreşti la prima instanţă de judecată, luând procedura din stadiul în care se află în momentul intervenţiei. Curtea a reţinut, aşadar, că, prin introducerea sa în cauză sau datorită intervenţiei sale în proces, persoana responsabilă civilmente devine parte în acţiunea civilă din cadrul procesului penal şi, în această calitate, dobândeşte, implicit, drepturile procesuale inerente contraacţiunii pe care o are inculpatul cu privire la acţiunea civilă exercitată în procesul penal, aşadar ea poate invoca orice probe existente în dosarul cauzei penale sau poate propune administrarea de probe noi care ar demonstra că pretenţiile părţii civile sunt neîntemeiate.
    23. Analizând criticile de neconstituţionalitate formulate în susţinerea prezentei excepţii, Curtea constată că cele reţinute prin deciziile anterior menţionate sunt aplicabile, mutatis mutandis, şi în prezenta cauză.
    24. Totodată, Curtea reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 15 alin. (1) din Legea nr. 132/2017 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto pentru prejudicii produse terţilor prin accidente de vehicule şi tramvaie, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 431 din 12 iunie 2017, este instituită obligaţia asiguratului ca, în cazul producerii unui accident de vehicule, să notifice asigurătorul RCA cu privire la acesta, în termen de 5 zile lucrătoare de la producerea accidentului, asiguratul având, aşadar, cunoştinţă despre producerea evenimentului şi putând interveni în cauză.
    25. În final, cu privire la restul criticilor de neconstituţionalitate, astfel cum au fost formulate, Curtea reţine că acestea privesc aspecte ce ţin de interpretarea şi aplicarea în concret a normelor criticate în cauza în care a fost ridicată prezenta excepţie de neconstituţionalitate, aspecte care excedează competenţei Curţii Constituţionale. Curtea reţine că, potrivit interpretării instanţei supreme, dată prin Decizia nr. 1 din 15 februarie 2016, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 258 din 6 aprilie 2016, „în cazul asigurării obligatorii de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, societatea de asigurare are calitatea de parte responsabilă civilmente şi are obligaţia de a repara singură prejudiciul cauzat prin infracţiune, în limitele stabilite prin contractul de asigurare şi dispoziţiile legale privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă“. Aşadar, prin decizia pronunţată, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii a statuat asupra practicii neunitare existente cu privire la stabilirea calităţii procesuale a societăţii de asigurare, în ipoteza asigurării obligatorii de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de autovehicule, prin prisma dispoziţiilor art. 86 din Codul de procedură penală, precum şi asupra limitelor răspunderii acesteia în procesul penal.
    26. Faptul că în cauza dedusă judecăţii persoana vătămată a înţeles să se constituie parte civilă numai împotriva inculpatului, fără indicarea părţii responsabile civilmente, reprezintă un aspect ce ţine de aplicarea legii în speţa concretă dedusă judecăţii. Or, interpretarea conţinutului normelor juridice, ca fază indispensabilă procesului de aplicare a legii în situaţiile de fapt deduse judecăţii, este de competenţa exclusivă a instanţelor judecătoreşti. De altfel, Curtea reţine că prin art. I pct. 2 din Legea nr. 201/2023 legiuitorul a introdus obligaţia organului de urmărire penală de a întreba persoana vătămată dacă se constituie parte civilă şi dacă cere introducerea în cauză a părţii responsabile civilmente.
    27. Curtea constată, aşadar, că dispoziţiile art. 21 alin. (1) din Codul de procedură penală sunt constituţionale în raport cu criticile formulate, întrucât consacră o reglementare clară şi previzibilă, aspectele invocate de instanţa de trimitere nefiind de natură să atragă neconformitatea textului criticat cu dispoziţiile constituţionale.
    28. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată, din oficiu, de Judecătoria Târgu Mureş - Secţia penală în Dosarul nr. 11.010/320/2020/a1.1 al acestei instanţe şi constată că dispoziţiile art. 21 alin. (1) din Codul de procedură penală, în redactarea anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 201/2023 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, precum şi pentru modificarea altor acte normative sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Judecătoriei Târgu Mureş - Secţia penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 9 decembrie 2025.

                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU
                    Magistrat-asistent,
                    Andrei Grigoraş

    -----

Newsletter GRATUIT

Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, DECIZIA nr. 726 din 9 decembrie 2025

Comentarii

Fii primul care comenteaza.

MonitorulJuridic.ro este un proiect:

Atentie, Juristi!

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "
5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale"