Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro

Trimite prin Yahoo Messenger pagina: DECIZIA nr. 722 din 9 decembrie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a sintagmei

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!

DECIZIA nr. 722 din 9 decembrie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a sintagmei "judecătorul de cameră preliminară de la instanţa sesizată cu rechizitoriu" din cuprinsul art. 348 alin. (2) din Codul de procedură penală, în redactarea anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 201/2023 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, precum şi pentru modificarea altor acte normative

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 303 din 16 aprilie 2026

Comenteaza legea


┌───────────────────┬──────────────────┐
│Elena-Simina       │- preşedinte      │
│Tănăsescu          │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Asztalos           │- judecător       │
│Csaba-Ferenc       │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihai Busuioc      │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină   │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga  │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan    │- judecător       │
│Licu               │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana      │- judecător       │
│Scântei            │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan      │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Andrei Grigoraş    │-                 │
│                   │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘

    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 348 alin. (2) din Codul de procedură penală în ceea ce priveşte sintagma „judecătorul de cameră preliminară de la instanţa sesizată cu rechizitoriu“, excepţie ridicată de Cătălin Costăchioaia în Dosarul nr. 7.592/109/2020/a4 al Tribunalului Argeş - Secţia penală şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.066D/2021.
    2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită.
    3. Magistratul-asistent referă asupra cauzei şi arată că autorul excepţiei a comunicat la dosar o cerere prin care solicită judecarea în lipsă.
    4. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. Se arată că dispoziţiile legale criticate au fost supuse unor modificări succesive, iniţial prin pct. 15 al articolului unic din Legea nr. 75/2016 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 82/2014 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, iar ulterior prin art. I pct. 40 din Legea nr. 201/2023 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, precum şi pentru modificarea altor acte normative, modificare operată în vederea punerii reglementării în acord cu Decizia Curţii Constituţionale nr. 437 din 22 iunie 2017. Se susţine că problematica privind competenţa judecătorului de cameră preliminară de a se pronunţa asupra măsurilor preventive este reglementată în sensul atribuirii acestei competenţe judecătorului de cameră preliminară din cadrul instanţei sesizate cu rechizitoriul, indiferent dacă a fost sau nu formulată o contestaţie. Se mai arată că art. 3 din Codul de procedură penală reglementează funcţiile judiciare care se exercită în procesul penal, exercitarea uneia dintre acestea fiind incompatibilă cu exercitarea alteia. Totuşi, se precizează că de la această regulă legiuitorul a instituit o excepţie ce formează întocmai obiectul criticilor de neconstituţionalitate formulate în prezenta cauză. În consecinţă, judecătorul de cameră preliminară care verifică măsura preventivă nu devine incompatibil, întrucât obiectul procedurii camerei preliminare este distinct de obiectul analizării măsurilor preventive. Verificarea măsurii arestului la domiciliu se realizează întotdeauna în temeiul art. 218 din Codul de procedură penală, raportat la art. 223 alin. (1) şi (2) din acelaşi cod. Pe de altă parte, obiectul procedurii camerei preliminare priveşte, potrivit art. 342 din Codul de procedură penală, alte aspecte, respectiv verificarea legalităţii administrării probelor şi a regularităţii rechizitoriului.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
    5. Prin Încheierea din 9 iunie 2021, pronunţată în Dosarul nr. 7.592/109/2020/a4, Tribunalul Argeş - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 348 alin. (2) din Codul de procedură penală în ceea ce priveşte sintagma „judecătorul de cameră preliminară de la instanţa sesizată cu rechizitoriu“. Excepţia a fost ridicată de Cătălin Costăchioaia într-o cauză având ca obiect verificarea legalităţii şi temeiniciei măsurii preventive a arestului la domiciliu, dispusă faţă de autorul excepţiei, trimis în judecată sub aspectul săvârşirii infracţiunii de omor calificat, prevăzută de art. 189 din Codul penal. În cauză a fost înlocuită măsura arestării preventive cu măsura preventivă a arestului la domiciliu, ulterior menţinută şi prelungită în mod succesiv.
    6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor art. 21 alin. (3) şi ale art. 23 din Constituţie. Se susţine că, potrivit obiectului procedurii de cameră preliminară, judecătorul de cameră preliminară are competenţa, printre altele, să se pronunţe asupra legalităţii administrării probelor în faza de urmărire penală. Or, apreciind asupra probelor, potrivit competenţelor prevăzute la art. 342 din Codul de procedură penală, judecătorul poate deveni incompatibil să exercite şi funcţia de verificare a legalităţii şi temeiniciei măsurii preventive a arestului la domiciliu. Se arată că, spre deosebire de măsura preventivă a controlului judiciar, care poate fi dispusă dacă există probe şi indicii temeinice din care să rezulte suspiciunea rezonabilă că o persoană a săvârşit o infracţiune, măsura arestului la domiciliu se dispune numai dacă din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârşit o infracţiune. Or, în ipoteza în care, asemenea situaţiei din cauza dedusă judecăţii, judecătorul de cameră preliminară a constatat anterior legalitatea administrării probatoriului, după caz, excluzând unele dintre probe, acesta se află în stare de incompatibilitate. În acest sens se arată că, pentru argumente similare, exercitarea funcţiei de judecător de drepturi şi libertăţi este incompatibilă cu cea de judecător de cameră preliminară, iar, în situaţia în care judecătorul de cameră preliminară s-a pronunţat anterior asupra legalităţii administrării probelor, se creează premisele unei antepronunţări în ceea ce priveşte verificarea măsurii preventive a arestului la domiciliu.
    7. Se susţine, în esenţă, că, în ipoteza în care judecătorul de cameră preliminară s-a pronunţat asupra legalităţii administrării probatoriului, întrucât existenţa probelor constituie o condiţie necesară pentru luarea sau menţinerea măsurii arestului la domiciliu, prin modalitatea concretă de soluţionare a procedurii de cameră preliminară se ajunge la o stare de incompatibilitate.
    8. Tribunalul Argeş - Secţia penală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, arătând că obiectul procedurii de cameră preliminară şi măsurile preventive reprezintă instituţii juridice distincte. Se arată că obiectul camerei preliminare nu priveşte aptitudinea probelor de a susţine o suspiciune privind săvârşirea unei infracţiuni, ci se rezumă exclusiv la analiza legalităţii administrării probelor. Pe de altă parte, verificarea măsurii preventive a arestului la domiciliu are ca obiect existenţa şi caracterul probelor, suficient pentru a fundamenta suspiciunea rezonabilă de săvârşire a faptei, urmând să se aprecieze totodată şi asupra celorlalte condiţii legale privind măsura preventivă a arestului la domiciliu. În esenţă, se susţine că, în situaţii precum cea din speţă, judecătorul de cameră preliminară, care se pronunţă asupra obiectului procedurii de cameră preliminară, nu devine incompatibil să se pronunţe ulterior asupra măsurilor preventive.
    9. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    10. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Se arată că judecătorul de cameră preliminară, verificând legalitatea administrării probelor, nu soluţionează fondul cauzei şi nici nu se pronunţă asupra capacităţii probatoriului de a susţine acuzaţia, ci are în vedere exclusiv respectarea dispoziţiilor legale privind administrarea probelor în faza de urmărire penală, cu consecinţa excluderii unora dintre acestea. De asemenea, se susţine că judecătorul de cameră preliminară, procedând la verificarea legalităţii administrării probelor, nu devine incompatibil să se pronunţe asupra legalităţii şi temeiniciei măsurii preventive a arestului la domiciliu, întrucât etapa camerei preliminare este o procedură distinctă, care nu este de natură să afecteze percepţia de imparţialitate în soluţionarea cererilor privind măsurile preventive. Aceasta, întrucât, în această etapă procesuală, judecătorul de cameră preliminară nu are în vedere aptitudinea probatoriului de a susţine suspiciunea rezonabilă de săvârşire a faptei, susceptibilă să creeze premisele menţinerii măsurilor preventive.
    11. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    12. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    13. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie sintagma „judecătorul de cameră preliminară de la instanţa sesizată cu rechizitoriu“ din cuprinsul dispoziţiilor art. 348 alin. (2) din Codul de procedură penală, care la data invocării excepţiei avea următorul conţinut: „În cauzele în care faţă de inculpat s-a dispus o măsură preventivă, judecătorul de cameră preliminară de la instanţa sesizată cu rechizitoriu sau, după caz, judecătorul de cameră preliminară de la instanţa ierarhic superioară ori completul competent de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, învestit cu soluţionarea contestaţiei, verifică legalitatea şi temeinicia măsurii preventive, procedând potrivit dispoziţiilor art. 207.“
    14. Anterior sesizării Curţii Constituţionale cu prezenta excepţie de neconstituţionalitate, prin Decizia nr. 437 din 22 iunie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 763 din 26 septembrie 2017, Curtea Constituţională a admis excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 348 alin. (2) din Codul de procedură penală şi a constatat că sintagma „sau, după caz, judecătorul de cameră preliminară de la instanţa ierarhic superioară ori completul competent de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, învestit cu soluţionarea contestaţiei“ este neconstituţională.
    15. Ulterior sesizării Curţii Constituţionale, prin art. I pct. 40 din Legea nr. 201/2023 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, precum şi pentru modificarea altor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 618 din 6 iulie 2023, dispoziţiile legale criticate au fost modificate şi puse în acord cu prevederile Constituţiei, conţinutul art. 348 alin. (2) din Codul de procedură penală fiind preluat în cuprinsul art. 348, fără alineate, având următoarea redactare: „În procedura de cameră preliminară, asupra măsurilor preventive se pronunţă judecătorul de cameră preliminară de la instanţa sesizată cu rechizitoriu.“ Având însă în vedere cele reţinute de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, prin care s-a decis că sintagma „în vigoare“ din cuprinsul dispoziţiilor art. 29 alin. (1) şi ale art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, este constituţională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituţionalitate şi legile sau ordonanţele ori dispoziţiile din legi sau din ordonanţe ale căror efecte juridice continuă să se producă şi după ieşirea lor din vigoare, Curtea reţine ca obiect al prezentei excepţii de neconstituţionalitate dispoziţiile art. 348 alin. (2) din Codul de procedură penală, în redactarea anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 201/2023 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, precum şi pentru modificarea altor acte normative.
    16. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil şi ale art. 23 privind libertatea individuală.
    17. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că autorul acesteia îşi întemeiază susţinerile pe existenţa unei pretinse stări de incompatibilitate a judecătorului de cameră preliminară, care s-a pronunţat anterior asupra legalităţii administrării probatoriului şi care urmează să se pronunţe asupra legalităţii şi temeiniciei măsurii preventive a arestului la domiciliu.
    18. Curtea reţine, cu titlu preliminar, că prin Decizia nr. 5 din 8 decembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 80 din 30 ianuarie 2015, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, s-a statuat că judecătorul de cameră preliminară de la instanţa sesizată prin rechizitoriu, a cărui încheiere prin care s-a dispus începerea judecăţii a fost atacată cu contestaţie, are competenţa să se pronunţe asupra măsurilor preventive, potrivit dispoziţiilor legale care reglementează măsurile preventive în procedura de cameră preliminară, până la soluţionarea contestaţiei prevăzute la art. 347 din Codul de procedură penală.
    19. Analizând dispoziţiile art. 342 din Codul de procedură penală, referitoare la obiectul procedurii de cameră preliminară, Curtea, în jurisprudenţa sa, a stabilit că această funcţie este atribuită judecătorului de cameră preliminară, care este un organ judiciar de sine stătător, distinct de instanţa de judecată, potrivit art. 30 lit. d) din Codul de procedură penală, a cărui competenţă constă atât într-o verificare filtru a actelor procedurale efectuate până în această etapă a procesului penal, cât şi în luarea unor măsuri după finalizarea urmăririi penale, fie prin soluţii de netrimitere în judecată, fie prin soluţii de trimitere în judecată, dar fără începerea judecăţii. Conform art. 54 din Codul de procedură penală, competenţa judecătorului de cameră preliminară priveşte verificarea legalităţii trimiterii în judecată dispuse de procuror, verificarea legalităţii administrării probelor şi a efectuării actelor procesuale de către organele de urmărire penală, soluţionarea plângerilor împotriva soluţiilor de neurmărire sau de netrimitere în judecată şi soluţionarea altor situaţii expres prevăzute de lege (a se vedea Decizia nr. 307 din 9 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1161 din 1 decembrie 2020, paragraful 22). De asemenea, prin Decizia nr. 516 din 6 iulie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 844 din 25 octombrie 2017, paragraful 21, analizând atribuţiile judecătorului de cameră preliminară, Curtea a reţinut că aprecierea cu privire la caracterul complet al probelor necesare pentru aflarea adevărului şi justa soluţionare a cauzei excedează competenţei judecătorului de cameră preliminară, astfel cum este aceasta circumscrisă în raport cu obiectul camerei preliminare. De vreme ce instituţia procesuală a camerei preliminare nu aparţine nici urmăririi penale, nici judecăţii, fiind echivalentă unei faze distincte a procesului penal, activitatea judecătorului de cameră preliminară nu priveşte fondul cauzei. Actul procesual exercitat de acesta nu antamează fondul şi nu implică o pronunţare, în sens pozitiv sau negativ, asupra elementelor esenţiale ale raportului de conflict - faptă, persoană şi vinovăţie.
    20. În consecinţă, contrar susţinerilor autorului excepţiei de neconstituţionalitate, judecătorul de cameră preliminară, în exercitarea atribuţiilor prevăzute de art. 342 din Codul de procedură penală, verifică legalitatea administrării probelor în faza de urmărire penală, fără să aprecieze asupra aptitudinii acestora de a susţine o suspiciune privind săvârşirea unei infracţiuni. Rolul său este unul exclusiv de verificare a conformităţii activităţii de probaţiune desfăşurate în faza de urmărire penală, prin raportare la fiecare mijloc de probă administrat şi la fiecare procedeu probatoriu utilizat, dispunând excluderea probelor obţinute cu nerespectarea dispoziţiilor art. 101 şi 102 din Codul de procedură penală.
    21. Deopotrivă, verificarea legalităţii şi temeiniciei măsurii preventive a arestului la domiciliu reprezintă o instituţie procesuală distinctă. Exercitarea acestei atribuţii implică, ab initio, dobândirea calităţii de inculpat, calitate care, potrivit normelor procesual penale, presupune existenţa unui anumit nivel al probaţiunii, respectiv existenţa unei bănuieli rezonabile că persoana în cauză a săvârşit fapta ce constituie obiectul urmăririi penale. În ceea ce priveşte măsura arestului la domiciliu, potrivit dispoziţiilor art. 218 din Codul de procedură penală, coroborate cu cele ale art. 233 alin. (1) şi (2) din acelaşi cod, aceasta poate fi dispusă numai dacă din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârşit o infracţiune.
    22. În consecinţă, având în vedere că verificarea administrării probelor nu implică nicio apreciere a judecătorului de cameră preliminară asupra fondului cauzei sau asupra capacităţii probatoriului de a susţine acuzaţia, susţinerea autorului excepţiei, potrivit căreia judecătorul de cameră preliminară care s-a pronunţat anterior asupra legalităţii administrării probatoriului, inclusiv cu consecinţa excluderii unor probe, s-ar fi pronunţat, chiar anterior soluţionării cererii de menţinere a arestului la domiciliu, în legătură cu existenţa probelor din care să rezulte suspiciunea rezonabilă a săvârşirii faptei, nu este întemeiată.
    23. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate reclamă existenţa unui viciu de neconstituţionalitate, respectiv nerespectarea dispoziţiilor art. 21 alin. (3) şi ale art. 23 din Constituţie. Or, din criticile formulate nu rezultă o contrarietate a dispoziţiilor legale criticate din perspectiva sintagmei „judecătorul de cameră preliminară de la instanţa sesizată cu rechizitoriu“ faţă de dispoziţiile constituţionale invocate.
    24. În ceea ce priveşte critica întemeiată pe susţinerea potrivit căreia incompatibilitatea dintre funcţia de judecător de drepturi şi libertăţi şi cea de judecător de cameră preliminară este prevăzută de legiuitor pentru ipoteza în care judecătorul de drepturi şi libertăţi s-a pronunţat anterior asupra măsurilor preventive, incompatibilitate care, în opinia autorului excepţiei, s-ar impune şi în prezenta cauză, întrucât judecătorul de cameră preliminară se pronunţă asupra legalităţii probelor ce fundamentează luarea ori menţinerea unor măsuri preventive, Curtea reţine că o asemenea critică este neîntemeiată. Separarea funcţiilor judiciare reprezintă o garanţie fundamentală a imparţialităţii procesului penal şi a dreptului la un proces echitabil. Judecătorul de drepturi şi libertăţi are un rol activ în autorizarea, confirmarea sau controlul măsurilor restrictive de drepturi, precum percheziţia, arestarea preventivă, interceptările ori ridicările de obiecte. Dacă acelaşi judecător ar soluţiona ulterior şi faza camerei preliminare, în care se verifică legalitatea administrării probelor şi a actului de sesizare a instanţei, s-ar crea o aparenţă de lipsă de imparţialitate, întrucât judecătorul ar trebui, practic, să îşi evalueze propria activitate anterioară sau să confirme legalitatea actelor deja validate.
    25. Pe de altă parte, o asemenea situaţie nu poate fi reţinută în cazul judecătorului de cameră preliminară care a verificat legalitatea administrării probelor şi, ulterior, se pronunţă asupra măsurilor preventive, motiv pentru care legiuitorul nu a reglementat o astfel de incompatibilitate.
    26. Având în vedere aceste aspecte, Curtea reţine că susţinerile formulate de autorul excepţiei nu relevă elemente de natură să pună sub semnul îndoielii conformitatea dispoziţiilor legale criticate cu prevederile art. 21 alin. (3) şi ale art. 23 din Constituţie. De asemenea, Curtea constată că nu poate fi reţinut un viciu de neconstituţionalitate al sintagmei „judecătorul de cameră preliminară de la instanţa sesizată cu rechizitoriu“ din cuprinsul art. 348 alin. (2) din Codul de procedură penală, întrucât judecătorul de cameră preliminară, care a analizat legalitatea probelor, nu devine incompatibil să verifice în continuare măsurile preventive, după cum nu poate fi reţinută nici o stare de incompatibilitate între funcţia de judecător de cameră preliminară şi cea de judecată.
    27. Prin urmare, contrar susţinerilor autorului excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea constată că prevederile art. 348 alin. (2) din Codul de procedură penală respectă exigenţele constituţionale privind garantarea libertăţii individuale şi dreptul la un proces echitabil.
    28. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Cătălin Costăchioaia în Dosarul nr. 7.592/109/2020/a4 al Tribunalului Argeş - Secţia penală şi constată că sintagma „judecătorul de cameră preliminară de la instanţa sesizată cu rechizitoriu“ din cuprinsul art. 348 alin. (2) din Codul de procedură penală, în redactarea anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 201/2023 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, precum şi pentru modificarea altor acte normative este constituţională în raport cu criticile formulate.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Tribunalului Argeş - Secţia penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 9 decembrie 2025.

                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU
                    Magistrat-asistent,
                    Andrei Grigoraş

    -----

Newsletter GRATUIT

Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, DECIZIA nr. 722 din 9 decembrie 2025

Comentarii

Fii primul care comenteaza.

MonitorulJuridic.ro este un proiect:

Atentie, Juristi!

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "
5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale"