Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro

Trimite prin Yahoo Messenger pagina: DECIZIA nr. 710 din 9 decembrie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 139 alin. (2) şi alin. (3) lit. f)-h) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!

DECIZIA nr. 710 din 9 decembrie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 139 alin. (2) şi alin. (3) lit. f)-h) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 310 din 20 aprilie 2026

Comenteaza legea


┌───────────────────┬──────────────────┐
│Elena-Simina       │- preşedinte      │
│Tănăsescu          │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Asztalos           │- judecător       │
│Csaba-Ferenc       │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihai Busuioc      │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină   │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga  │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan    │- judecător       │
│Licu               │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana      │- judecător       │
│Scântei            │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan      │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Claudia-Ilona      │-                 │
│Dascălu            │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘

    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 139 alin. (2) şi alin. (3) lit. f)-h) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ, excepţie ridicată de Uniunea Salvaţi România, Roxana Sanda Wring, Ana-Maria Ciceală şi alţii în Dosarul nr. 28.997/3/2019 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.444D/2021.
    2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită.
    3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. Referitor la majoritatea necesară adoptării hotărârilor consiliului local în materia bunurilor mobile proprietate publică, respectiv pentru a stabili regimul juridic aplicabil acestor bunuri, se consideră că este opţiunea legiuitorului, câtă vreme este o opţiune democratică, prin vot. Referitor la invocarea încălcării art. 16 din Constituţie, procurorul învederează că autorii excepţiei îşi întemeiază susţinerile pe o comparaţie între două categorii de bunuri mobile şi imobile, apreciind că se instituie un tratament discriminatoriu între acestea; or, prin raportare la aceste aspecte, procurorul solicită instanţei constituţionale respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
    4. Prin Sentinţa civilă nr. 4.380 din 25 iunie 2021, pronunţată în Dosarul nr. 28.997/3/2019, Tribunalul Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 139 alin. (2) şi alin. (3) lit. f)-h) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ. Excepţia a fost ridicată de Uniunea Salvaţi România, Roxana Sanda Wring, Ana-Maria Ciceală şi alţii într-o cauză având ca obiect soluţionarea cererii de anulare a unor hotărâri adoptate de Consiliul General al Municipiului Bucureşti privind confirmarea înfiinţării unor societăţi pe acţiuni la care municipiul Bucureşti este acţionar majoritar.
    5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că prevederile art. 139 alin. (2) şi alin. (3) lit. f)-h) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019 încalcă obligaţia constituţională ce îi revine statului, de a ocroti proprietatea publică prin legile sale.
    6. Astfel, se arată că dispoziţiile art. 139 alin. (2) din Codul administrativ elimină protecţia patrimoniului unităţii administrativ-teritoriale, întrucât normele legale criticate prevăd condiţia adoptării de către consiliul local, cu majoritate calificată, a hotărârilor privind dobândirea sau înstrăinarea dreptului de proprietate doar pentru bunurile imobile, nu şi pentru bunurile mobile.
    7. În susţinerea criticilor de neconstituţionalitate, autorii invocă dispoziţiile art. 45 alin. (3) din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, care prevedeau că hotărârile privind patrimoniul se adoptă cu votul a două treimi din numărul total al consilierilor locali în funcţie.
    8. Astfel, se reţine că legiuitorul a considerat că, în acest caz, hotărârile trebuie adoptate cu condiţia întrunirii unui consens mai larg, având în vedere importanţa deosebită a patrimoniului unităţilor administrativ-teritoriale, astfel încât, în procesul decizional, să nu fie implicate doar partidele majoritare, aflate la putere, ci şi, cel puţin, o parte a partidelor minoritare, aflate în opoziţie, ca o garanţie a faptului că măsurile dispuse sunt benefice şi servesc intereselor unui spectru cât mai larg al cetăţenilor.
    9. Cu toate acestea, prin prevederile legale criticate [a se vedea şi art. 5 lit. dd) din Codul administrativ], s-a prevăzut condiţia majorităţii de două treimi doar pentru adoptarea hotărârilor privind dobândirea sau înstrăinarea dreptului de proprietate asupra bunurilor imobile, ceea ce determină o protecţie redusă asupra dreptului de proprietate publică în cazul bunurilor mobile.
    10. Totodată, autorii excepţiei de neconstituţionalitate susţin că prevederile art. 139 alin. (3) lit. f)-h) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019 contravin dispoziţiilor art. 136 alin. (2) şi (4) din Constituţie, deoarece nesocotesc obligaţia statului de a adopta legi prin care să ocrotească proprietatea publică, indiferent de titular, inclusiv sub aspectul reglementării modului în care bunurile mobile/imobile ce fac obiectul proprietăţii publice pot fi date în administrare, concesiune, închiriere sau folosinţă gratuită sau modului în care bunurile mobile pot fi înstrăinate, în condiţiile în care dispoziţiile art. 139 alin. (2) din Codul administrativ prevăd obligativitatea majorităţii de două treimi din numărul consilierilor în funcţie doar pentru adoptarea hotărârilor care vizează înstrăinarea bunurilor imobile.
    11. Dispoziţiile legale criticate prin care se stabileşte că hotărârile privind asocierea sau cooperarea cu alte autorităţi publice, cu persoane juridice române sau străine, cele privind administrarea patrimoniului şi hotărârile privind exercitarea atribuţiilor prevăzute la art. 92 din Codul administrativ se adoptă cu majoritatea absolută prevăzută la art. 5 lit. cc) din Codul administrativ (majoritatea absolută - primul număr natural strict mai mare decât jumătate din totalul membrilor în funcţie ai organului colegial), elimină protecţia legislativă a patrimoniului unităţilor administrativ-teritoriale şi permit partidelor aflate la putere să decidă arbitrar cu privire la modul de administrare a acestor bunuri, în slujba unor interese partinice şi contrar intereselor comunităţilor locale.
    12. Astfel, se arată că, potrivit art. 92 alin. (1) din Codul administrativ, consiliile locale şi consiliile judeţene pot hotărî asupra participării cu împrumuturi, capital sau cu bunuri, după caz, în numele şi în interesul colectivităţilor locale la nivelul cărora sunt alese, la înfiinţarea, funcţionarea şi dezvoltarea unor organisme prestatoare de servicii publice şi de utilitate publică de interes local sau judeţean, în condiţiile legii.
    13. În opinia autorilor excepţiei, nu se poate face distincţie între hotărârile consiliului care produc efecte cu privire la bunurile imobile şi cele care privesc bunuri mobile în general sau bunuri incorporale ori care vizează administrarea bunurilor, deoarece toate categoriile de bunuri fac parte din patrimoniul unităţii administrativ-teritoriale, iar hotărârile cu privire la acestea produc deopotrivă efecte asupra patrimoniului ce trebuie protejat.
    14. Cum hotărârile referitoare la înfiinţarea unor societăţi, a căror anulare este solicitată în prezenta cauză, vizează noţiunea de patrimoniu, nu se poate face distincţie între hotărârile Consiliului General al Municipiului Bucureşti (CGMB) care produc efecte cu privire la bunuri imobile şi cele care privesc bunuri mobile în general sau bunuri incorporale. În aceste condiţii, autorii excepţiei de neconstituţionalitate susţin că hotărârile CGMB de regularizare prin confirmare, contestate în cauză, produc efecte prin mărirea sau diminuarea patrimoniului autorităţii publice, ce afectează din punct de vedere patrimonial autoritatea administraţiei publice locale, astfel încât nu se poate face distincţie în acest sens între hotărârile care produc efecte cu privire la bunurile imobile, la care face trimitere excepţia de la art. 139 alin. (2) din Codul administrativ, şi cele care privesc bunuri mobile în general sau bunuri incorporale, întrucât ambele categorii de bunuri sunt elemente ale patrimoniului. De asemenea, se arată că actele administrative ce vizează drepturile şi obligaţiile cu caracter economic ale unităţii administrativ-teritoriale şi prin care se doreşte gestionarea serviciilor publice reprezintă hotărâri ce privesc patrimoniul.
    15. În susţinerea criticilor de neconstituţionalitate sunt invocate şi dispoziţiile art. 4 alin. (2) şi ale art. 16 din Constituţie, precum şi aspecte din jurisprudenţa Curţii Constituţionale privind egalitatea în drepturi.
    16. Tribunalul Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece stabilirea majorităţii cu care pot fi adoptate hotărârile consiliului local reprezintă opţiunea legiuitorului, astfel că normele legale criticate nu intră în conflict cu dispoziţiile art. 136 alin. (2) şi (4) din Constituţie. În acest sens este invocată Decizia Curţii Constituţionale nr. 60 din 12 februarie 2020. Totodată, instanţa judecătorească reţine că normele legale criticate nu reglementează vreo situaţie în care bunurile proprietate publică a autorităţii administraţiei publice locale pot fi înstrăinate, ci doar cele aflate în proprietatea privată a unităţii administrativ-teritoriale, în conformitate cu atribuţiile consiliului local stabilite la art. 129 alin. (6) lit. b) din Codul administrativ. Asemenea aspecte nu constituie, însă, o problemă de constituţionalitate, ci reprezintă o problemă de interpretare şi aplicare a legii.
    17. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    18. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au transmis punctele de vedere solicitate.
    CURTEA,
    examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    19. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    20. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 139 alin. (2) şi alin. (3) lit. f)-h) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 555 din 5 iulie 2019, având următorul cuprins:
    - Art. 139:
    "Adoptarea hotărârilor consiliului local
    (...)
(2) Prin excepţie de la prevederile alin. (1), hotărârile privind dobândirea sau înstrăinarea dreptului de proprietate în cazul bunurilor imobile se adoptă de consiliul local cu majoritatea calificată definită la art. 5 lit. dd), de două treimi din numărul consilierilor locali în funcţie.
(3) Se adoptă cu majoritatea absolută prevăzută la art. 5 lit. cc) a consilierilor locali în funcţie următoarele hotărâri ale consiliului local:
    (...)
    f) hotărârile privind asocierea sau cooperarea cu alte autorităţi publice, cu persoane juridice române sau străine;
    g) hotărârile privind administrarea patrimoniului;
    h) hotărârile privind exercitarea atribuţiilor prevăzute la art. 92;."

    21. Prevederile art. 139 alin. (1) din Codul administrativ, la care dispoziţiile art. 139 alin. (2) din acest act normativ fac trimitere, au următorul cuprins: „În exercitarea atribuţiilor ce îi revin, consiliul local adoptă hotărâri, cu majoritate absolută sau simplă, după caz.“
    22. În opinia autorilor excepţiei, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 136 alin. (2) şi (4) privind proprietatea publică.
    23. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că prevederile art. 139 alin. (2) din Codul administrativ instituie regula privind majoritatea de două treimi din numărul consilierilor locali în funcţie, necesar a fi întrunită pentru adoptarea hotărârilor consiliului local privind dobândirea sau înstrăinarea dreptului de proprietate în cazul bunurilor imobile. Astfel cum sunt redactate, prevederile legale criticate stabilesc expres, în materia dobândirii sau înstrăinării dreptului de proprietate al unităţii administrativ-teritoriale asupra bunurilor imobile, o excepţie de la regula potrivit căreia, în exercitarea atribuţiilor ce îi revin, consiliul local adoptă hotărâri, cu majoritate absolută sau simplă, după caz, excepţia fiind de strictă interpretare şi aplicare.
    24. În acelaşi timp, Curtea reţine că, distinct, dispoziţiile art. 139 alin. (3) lit. g) din Codul administrativ stabilesc regula majorităţii absolute necesar a fi întrunită pentru adoptarea hotărârilor consiliului local privind administrarea patrimoniului unităţii administrativ-teritoriale. Prin urmare, art. 139 din ordonanţa de urgenţă criticată face distincţie, sub aspectul majorităţii, între hotărârile privind translativitatea patrimoniului şi cele privind administrarea acestuia.
    25. Din analiza dispoziţiilor Codului administrativ referitoare la atribuţiile consiliului local privind administrarea domeniului public şi privat al comunei, oraşului sau municipiului, precum şi a celor privind majorităţile necesare adoptării hotărârilor în exercitarea acestor atribuţii, Curtea observă că dispoziţiile art. 129 alin. (6) lit. a) şi b) din acest act normativ prevăd că darea în administrare, concesionarea, închirierea sau darea în folosinţă gratuită a bunurilor proprietate publică a comunei, oraşului sau municipiului, după caz, precum şi a serviciilor publice de interes local, precum şi vânzarea, darea în administrare, concesionarea, darea în folosinţă gratuită sau închirierea bunurilor proprietate privată a comunei, oraşului sau municipiului se hotărăsc de către consiliile locale, în condiţiile legii.
    26. În ceea ce priveşte adoptarea hotărârilor, Codul administrativ reglementează condiţia întrunirii majorităţii, simplă, absolută şi calificată, după caz, iar fiecare dintre aceste majorităţi este definită în cuprinsul art. 5 lit. ee), art. 5 lit. dd) şi, respectiv, art. 5 lit. cc) din acelaşi act normativ.
    27. Astfel, din perspectiva regimului juridic aplicabil administrării domeniului public şi privat al unităţilor administrativ-teritoriale cu privire la bunurile imobile şi mobile, Curtea reţine că dispoziţiile Codului administrativ instituie o diferenţă de reglementare, aceasta fiind justificată de natura juridică diferită a bunurilor şi de interesul public major asociat bunurilor imobile. Legiuitorul poate stabili reguli diferite privind administrarea domeniului public şi privat al unităţilor administrativ-teritoriale, în funcţie de valoarea, natura juridică şi importanţa bunurilor vizate, având în vedere inclusiv adaptarea exigenţelor legale la dinamica raporturilor juridice cu conţinut patrimonial, fără ca aceasta să echivaleze cu lipsa de protecţie a patrimoniului.
    28. Curtea observă că, potrivit notei de fundamentare a Codului administrativ, prin soluţia legislativă cuprinsă în prevederile legale criticate s-a urmărit eficientizarea „procesului decizional de la nivelul autorităţilor deliberative, prin instituirea majorităţii absolute (jumătate plus unul din numărul consilierilor în funcţie) inclusiv pentru hotărârile privind administrarea patrimoniului, cu excepţia hotărârilor privind translativitatea dreptului de proprietate (când este necesară majoritatea calificată de două treimi din numărul consilierilor în funcţie)“.
    29. Prin urmare, deosebirea tipurilor de majoritate, stabilite drept condiţie legală pentru adoptarea hotărârilor consiliului local, are în vedere necesitatea unei deliberări mai ample în cazul deciziilor cu impact semnificativ, astfel cum sunt cele privind dobândirea sau înstrăinarea dreptului de proprietate a bunurilor imobile ale autorităţilor administrativ-teritoriale.
    30. În aceste condiţii, Curtea constată că normele legale criticate nu îngrădesc dreptul unităţilor administrativ-teritoriale ca titulare ale dreptului de proprietate de a valorifica, în condiţiile legii, bunurile aflate în patrimoniul lor, ci stabilesc modalităţi procedurale privind exercitarea sa, fără să elimine protecţia patrimoniului unităţilor administrativ-teritoriale, inclusiv în ceea ce priveşte bunurile mobile.
    31. De asemenea, dispoziţiile legale deduse controlului de constituţionalitate nu contravin obligaţiei constituţionale a statului de a garanta şi ocroti proprietatea publică şi nici regimului constituţional al bunurilor proprietate publică, de vreme ce îndeplinirea acestei obligaţii nu presupune aplicarea uniformă a aceloraşi garanţii pentru toate categoriile de bunuri, ci permite diferenţierea regimului juridic în funcţie de natura juridică a bunurilor vizate. Legiuitorul are o marjă de apreciere cu privire la instituirea procedurilor pentru valorificarea fiecărei categorii de bunuri, proporţională cu valoarea socială sau economică a acestora. De altfel, Curtea observă că alin. (4) al art. 136 din Constituţie stabileşte că bunurile proprietate publică pot fi date în administrare, pot fi concesionate ori închiriate sau pot fi date în folosinţă gratuită în condiţiile legii organice, fără a se reglementa în mod concret operaţiunile subsecvente.
    32. În plus, ca garanţie a dreptului de proprietate al unităţii administrativ-teritoriale, Curtea reţine că hotărârile adoptate de consiliul local cu privire la dobândirea sau înstrăinarea dreptului de proprietate în cazul bunurilor imobile, precum şi cele privind administrarea patrimoniului unităţii administrativ-teritoriale sunt acte administrative, supuse controlului instanţelor judecătoreşti, pe calea contenciosului administrativ, în condiţiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004.
    33. Referitor la invocarea în susţinerea criticilor de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 45 alin. (3) din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 123 din 20 februarie 2007, în prezent abrogat, potrivit art. 597 alin. (2) lit. e) din Codul administrativ, Curtea reţine, în acord cu jurisprudenţa sa, că neconstituţionalitatea unui text de lege nu poate fi invocată printr-o simplă comparaţie între o reglementare veche şi una nouă, cea din urmă fiind considerată mai puţin favorabilă şi provocând automat un pretins conflict cu norma constituţională (a se vedea, de exemplu, Decizia nr. 547 din 29 octombrie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 485 din 26 mai 2025, paragraful 39).
    34. În consecinţă, reţinând că soluţia legislativă criticată este expresia opţiunii legiuitorului cu privire la exercitarea dreptului de proprietate al unităţilor administrativ-teritoriale având ca obiect bunurile imobile, permisă de Constituţie, Curtea constată că dispoziţiile art. 136 alin. (2) şi (4) din Constituţie nu sunt sub niciun aspect încălcate.
    35. Considerentele expuse răspund în mod corespunzător şi criticilor de neconstituţionalitate formulate cu privire la dispoziţiile art. 139 alin. (3) lit. f)-h) din Codul administrativ. Curtea reţine că hotărârile consiliului local vizate de dispoziţiile legale criticate se adoptă de către consilierii locali aleşi în mod democratic în consiliul local şi sunt supuse controlului instanţelor judecătoreşti de contencios administrativ, ceea ce exclude riscul unei administrări discreţionare sau abuzive a bunurilor respective. Prin urmare, Curtea constată că normele legale criticate nu elimină protecţia juridică a bunurilor aflate în domeniul privat sau public al unităţilor administrativ-teritoriale, ci reprezintă cadrul normativ prin care se reglementează modalitatea de exercitare a atribuţiilor administrative ale consiliului local, cu menţinerea garanţiilor necesare protejării patrimoniului administrat, potrivit legii, de autorităţile administraţiei publice locale cu rol deliberativ.
    36. De altfel, problema încadrării sau nu a unei hotărâri a consiliului local în categoria unor „hotărâri privind administrarea patrimoniului“ ţine de modalitatea de interpretare şi aplicare a legii la situaţia individualizată a fiecărei speţe.
    37. Sub acest aspect, în ceea ce priveşte susţinerile privind calificarea juridică a hotărârilor de regularizare adoptate de Consiliul General al Municipiului Bucureşti, Curtea observă că acestea nu tind spre evidenţierea unei reale contradicţii între textul de lege supus controlului de constituţionalitate şi dispoziţiile din Legea fundamentală invocate, ci vizează exclusiv aspecte specifice operaţiunilor de interpretare şi aplicare a legii, ce constituie atributul exclusiv al instanţei judecătoreşti, fără să fie de resortul contenciosului constituţional.
    38. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Uniunea Salvaţi România, Roxana Sanda Wring, Ana-Maria Ciceală şi alţii în Dosarul nr. 28.997/3/2019 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 139 alin. (2) şi alin. (3) lit. f)-h) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 9 decembrie 2025.

                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU
                    Magistrat-asistent,
                    Claudia-Ilona Dascălu

    ----

Newsletter GRATUIT

Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, DECIZIA nr. 710 din 9 decembrie 2025

Comentarii

Fii primul care comenteaza.

MonitorulJuridic.ro este un proiect:

Atentie, Juristi!

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "
5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale"

﻿ DECIZIA nr. 710 din 9 decembrie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 139 alin. (2) şi alin. (3) lit. f)-h) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ

Comentarii

Atentie, Juristi!

DECIZIA nr. 710 din 9 decembrie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 139 alin. (2) şi alin. (3) lit. f)-h) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ