Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:  DECIZIA nr. 693 din 4 decembrie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a sintagmei Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

 DECIZIA nr. 693 din 4 decembrie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a sintagmei "s-au tulburat grav" din cuprinsul art. 321 alin. 2 din Codul penal din 1969

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 345 din 29 aprilie 2026
Comenteaza legea

┌───────────────┬──────────────────────┐
│Elena-Simina   │- preşedinte          │
│Tănăsescu      │                      │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Asztalos       │- judecător           │
│Csaba-Ferenc   │                      │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Mihai Busuioc  │- judecător           │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Mihaela        │- judecător           │
│Ciochină       │                      │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Dacian-Cosmin  │- judecător           │
│Dragoş         │                      │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan│- judecător           │
│Licu           │                      │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Laura-Iuliana  │- judecător           │
│Scântei        │                      │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Gheorghe Stan  │- judecător           │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Cristina       │-                     │
│Teodora Pop    │magistrat-asistent-şef│
└───────────────┴──────────────────────┘


    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a sintagmei „s-au tulburat grav“ din cuprinsul art. 321 din Codul penal din 1969, excepţie ridicată de Ionuţ Iordan în Dosarul nr. 704/179/2016 al Curţii de Apel Constanţa - Secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.533D/2021.
    2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită.
    3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. Se face trimitere la Decizia Curţii Constituţionale nr. 682 din 31 mai 2011 care face vorbire despre gravitatea rezultatului produs al acestei fapte şi despre diferenţa semnificativă dintre modalitatea normativă agravată şi cea de bază. Totodată, se arată că atât literatura juridică de specialitate, cât şi jurisprudenţa fac referire la noţiunile „linişte publică“ şi „tulburare a liniştii publice“. Se menţionează că această cerinţă esenţială este ataşată elementului material al infracţiunii reglementate prin textul criticat şi este prevăzută şi cu privire la fapta săvârşită în public, reglementată la art. 184 şi 152 din Codul penal din 1969. În ceea ce priveşte liniştea publică, se susţine că aceasta constituie un atribut al vieţii sociale, în care raporturile dintre oameni, comportamentul lor şi, în genere, activităţile la care participă în mod comun trebuie să fie respectate potrivit unor norme de respect reciproc, de securitate, de încredere reciprocă şi de respect faţă de faptele celorlalţi. În aceste condiţii, tulburarea liniştii publice semnifică răsturnarea acestei atmosfere de linişte ce caracterizează raporturile obişnuite dintre oameni, iar elementul material al laturii obiective a infracţiunii prevăzute la art. 321 alin. 2 din Codul penal din 1969 trebuie să aibă ca urmare această tulburare, care va fi apreciată de instanţele judecătoreşti, în fiecare caz în parte, în funcţie de întreg probatoriul cauzei.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
    4. Prin Decizia penală nr. 334/P din 29 martie 2021, pronunţată în Dosarul nr. 704/179/2016, Curtea de Apel Constanţa - Secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a sintagmei „s-au tulburat grav“ din cuprinsul art. 321 din Codul penal din 1969, excepţie ridicată de Ionuţ Iordan într-o cauză având ca obiect soluţionarea unor apeluri formulate, printre alţii, de autorul excepţiei împotriva unei sentinţe prin care acesta a fost condamnat pentru comiterea mai multor infracţiuni, printre care şi infracţiunea de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea liniştii publice.
    5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că sintagma criticată este lipsită de claritate, precizie şi previzibilitate, întrucât din modul de reglementare a dispoziţiilor art. 321 din Codul penal din 1969 - Ultrajul contra bunelor moravuri şi tulburarea liniştii publice nu reiese în ce constă tulburarea gravă la care acestea fac referire. Se susţine, totodată, că prevederile art. 321 din Codul penal din 1969 au un caracter foarte general şi ambiguu, neputându-se discerne între faptele incriminate prin dispoziţiile alin. 1 şi cele prevăzute la alin. 2 ale articolului analizat.
    6. Curtea de Apel Constanţa - Secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Se arată că autorul excepţiei solicită, în realitate, completarea dispoziţiilor legale criticate cu criterii potrivit cărora să poată fi determinat caracterul grav al faptelor de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea liniştii publice, prevăzute la art. 321 din Codul penal din 1969.
    7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    8. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    9. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    10. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit actului de sesizare, sintagma „s-au tulburat grav“ din cuprinsul dispoziţiilor art. 321 din Codul penal din 1969. Din analiza excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea deduce însă că aceasta vizează, în realitate, sintagma „s-au tulburat grav“ din cuprinsul dispoziţiilor art. 321 alin. 2 din Codul penal din 1969, care aveau următorul cuprins: „Dacă prin fapta prevăzută la alin. 1 s-au tulburat grav liniştea şi ordinea publică, pedeapsa este închisoarea de la 2 la 7 ani.“
    11. Prevederile art. 321 alin. 2 din Codul penal din 1969 au fost abrogate prin dispoziţiile art. 250 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 757 din 12 noiembrie 2012. Cu toate acestea, având în vedere cele statuate de Curtea Constituţională, cu valoare de principiu, prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, respectiv că sintagma „în vigoare“ din cuprinsul dispoziţiilor art. 29 alin. (1) şi ale art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, este constituţională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituţionalitate şi legile sau ordonanţele ori dispoziţiile din legi sau din ordonanţe ale căror efecte juridice continuă să se producă şi după ieşirea lor din vigoare, Curtea reţine ca obiect al prezentei excepţii de neconstituţionalitate sintagma „s-au tulburat grav“ din cuprinsul dispoziţiilor art. 321 alin. 2 din Codul penal din 1969.
    12. Se susţine că textele criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (5) referitor la calitatea legii, ale art. 21 alin. (3) cu privire la dreptul la un proces echitabil, ale art. 24 alin. (1) referitoare la dreptul la apărare şi ale art. 124 alin. (2) cu privire la înfăptuirea justiţiei, precum şi prevederilor art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale ce reglementează dreptul la un proces echitabil şi Convenţiei Naţiunilor Unite împotriva corupţiei, adoptată la New York la 31 octombrie 2003. Sunt invocate, în acest ultim sens, prevederile constituţionale ale art. 11 alin. (1) şi (2) cu privire la dreptul internaţional şi dreptul intern şi ale art. 20 - Tratatele internaţionale privind drepturile omului.
    13. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile art. 321 din Codul penal din 1969, ce reglementau infracţiunea de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea liniştii publice, prevedeau, la alin. 1, forma de bază a acestei infracţiuni, respectiv fapta persoanei care, în public, săvârşeşte acte sau gesturi, proferează cuvinte ori expresii sau se dedă la orice alte manifestări prin care se aduce atingere bunelor moravuri sau se produce scandal public ori se tulbură, în alt mod, liniştea şi ordinea publică, pentru care era prevăzută pedeapsa cu închisoare de la unu la 5 ani, iar, la alin. 2, forma agravată a acestei infracţiuni, care a constat în fapta prevăzută la alin. (1), prin care s-au tulburat grav liniştea şi ordinea publică, pentru care a fost prevăzută pedeapsa cu închisoarea de la 2 la 7 ani.
    14. Aşadar, în cadrul structurii infracţiunii analizate, urmarea imediată constând în tulburarea gravă a liniştii şi ordinii publice a constituit circumstanţa agravantă care a marcat diferenţa dintre forma tip a infracţiunii şi forma sa agravată, determinând reglementarea unor limite speciale sporite ale pedepsei cu închisoarea.
    15. În Codul penal în vigoare legiuitorul a procedat la disjungerea conţinutului constitutiv al infracţiunii de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice, prevăzută de dispoziţiile art. 321 din Codul penal din 1969, în două infracţiuni distincte, respectiv tulburarea ordinii şi liniştii publice (art. 371) şi ultrajul contra bunelor moravuri (art. 375), precizând într-o manieră clară felul acţiunilor care constituie elementul material al laturii obiective a acestor infracţiuni. Totodată, în noua redactare a normei de incriminare, infracţiunea de tulburare a ordinii şi liniştii publice se prezintă într-o singură variantă, reenunţându-se la forma agravată din legea veche, care presupunea producerea unei tulburări grave a liniştii publice.
    16. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 371 din Codul penal, acestea au fost supuse controlului de constituţionalitate, prin raportare la critici asemănătoare, Curtea Constituţională pronunţând, în acest sens, Decizia nr. 705 din 5 noiembrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 193 din 10 martie 2020, prin care a respins, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate invocată, constatând că norma de incriminare criticată este clară, precisă şi previzibilă.
    17. Referitor la dispoziţiile art. 321 din Codul penal din 1969, Curtea reţine că, într-adevăr, acestea nu prevăd criterii potrivit cărora instanţele judecătoreşti să califice urmările imediate ale faptelor de tulburare a ordinii şi liniştii publice ca fiind tulburări grave. De asemenea, legea penală nu defineşte, în mod expres, sintagma „tulburare gravă“, aceasta nefiind definită, în mod distinct, nici în legislaţia civilă.
    18. Aceste aspecte denotă intenţia legiuitorului de a lăsa la aprecierea instanţelor judecătoreşti învestite cu soluţionarea cauzelor penale calificarea urmărilor imediate ale faptelor de ultraj contra bunelor moravuri şi de tulburare a liniştii publice drept tulburări grave, cu consecinţa reţinerii formei agravate a infracţiunii prevăzute la art. 321 din Codul penal din 1969.
    19. Această manieră de reglementare nu este însă de natură să contravină standardelor de calitate a legii penale, întrucât, prin natura ei, norma criticată nu permite o enumerare exhaustivă a tuturor criteriilor potrivit cărora să poată fi determinat caracterul grav al tulburării produse prin faptele prevăzute la art. 321 alin. (1) din Codul penal din 1969, interpretarea textului de lege revenind organelor judiciare. Cu privire la acest din urmă aspect, Curtea reţine că în procesul de aplicare a dreptului intervine, în mod inevitabil, etapa interpretării dispoziţiilor legale, care este de competenţa instanţelor judecătoreşti. Mai mult, în procesul de aplicare a normelor juridice penale sunt incidente operaţiunile de încadrare a faptelor reţinute, în funcţie de circumstanţele cauzelor şi de individualizarea sancţiunilor, atribuţii exclusive ale organelor judiciare.
    20. De altfel, conţinutul noţiunii „linişte publică“ a fost determinat de instanţa de contencios constituţional prin Decizia nr. 705 din 5 noiembrie 2019, precitată, paragraful 24, prin care s-a statuat că liniştea publică este acel atribut al vieţii sociale în care raporturile dintre oameni, comportarea lor şi, în general, activităţile lor, atunci când participă la forme de viaţă în comun, în public, se desfăşoară în mod paşnic, după normele de respect reciproc, de securitate personală, de încredere în atitudinea şi faptele celorlalţi oameni. Liniştea şi ordinea publică, în sensul textului incriminator, constituie acel atribut, acea caracteristică a vieţii sociale în care comportarea oamenilor în public are loc după reguli scrise şi nescrise, potrivit cărora întreaga viaţă socială se desfăşoară pe baza respectului reciproc, a decenţei, a bunului-simţ, într-un cuvânt, pe baza unei convieţuiri civilizate. Pentru aceste motive, s-a arătat că actele incriminate prin dispoziţiile art. 371 din Codul penal, lezând o valoare imaterială - ordinea şi liniştea publică -, nu pot constitui decât o infracţiune de pericol concret, urmarea pretinsă de lege constând în apariţia unei stări de pericol efectiv pentru relaţiile de convieţuire socială, care se cere a fi probată prin reacţia publicului faţă de asemenea manifestări. Aşadar, este necesar ca acţiunea descrisă în norma de incriminare să aibă ca urmare imediată tulburarea efectivă a ordinii şi liniştii publice, în sensul că fapta produce opiniei publice o nelinişte persistentă, creează o stare gravă de insecuritate în sfera relaţiilor de convieţuire socială.
    21. În ceea ce priveşte principiul legalităţii incriminării şi a pedepsei, prevăzut la art. 23 alin. (12) din Constituţie şi la art. 7 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, care consacră standardele de calitate a legii penale, acesta impune legiuitorului să reglementeze faptele care constituie infracţiuni şi pedepsele aplicabile în cazul comiterii acestora prin texte suficient de clare şi precise pentru a fi aplicate, în scopul asigurării posibilităţii destinatarilor legii penale de a se conforma prescripţiei legale, fără a pretinde însă recurgerea la liste exhaustive, întrucât tehnica de reglementare vizează, în principal, categorii şi formule generale (a se vedea, mutatis mutandis, Decizia nr. 705 din 5 noiembrie 2019, paragraful 33).
    22. Referitor la exigenţele de calitate a legii penale, Curtea Constituţională, făcând trimitere la jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, a reţinut, în repetate rânduri, prin deciziile sale, că art. 7 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, care consacră principiul legalităţii incriminării şi pedepsei (nullum crimen, nulla poena sine lege) - pe lângă interzicerea, în mod special, a extinderii conţinutului infracţiunilor existente asupra unor fapte care, anterior, nu constituiau infracţiuni - instituie şi cerinţa ca legea penală să nu fie interpretată şi aplicată extensiv în defavoarea acuzatului, de exemplu, prin analogie. Aşadar, legea penală trebuie să definească în mod clar infracţiunile şi pedepsele aplicabile, această cerinţă fiind îndeplinită atunci când un justiţiabil are posibilitatea de a cunoaşte, din însuşi textul normei juridice pertinente, la nevoie cu ajutorul interpretării acesteia de către instanţe şi în urma obţinerii unei asistenţe judiciare adecvate, care sunt actele şi omisiunile ce pot angaja răspunderea sa penală şi care este pedeapsa pe care o riscă în temeiul acestora. Astfel, printr-o bogată jurisprudenţă, Curtea de la Strasbourg a statuat că noţiunea de „drept“ folosită la art. 7 corespunde celei de „lege“ care apare în alte articole din Convenţie şi înglobează atât prevederile legale, cât şi practica judiciară, presupunând cerinţe calitative, îndeosebi cele ale accesibilităţii şi previzibilităţii [Hotărârea din 15 noiembrie 1996, pronunţată în Cauza Cantoni împotriva Franţei, paragraful 29, Hotărârea din 22 iunie 2000, pronunţată în Cauza Coëme şi alţii împotriva Belgiei, paragraful 145, Hotărârea din 7 februarie 2002, pronunţată în Cauza E.K. împotriva Turciei, paragraful 51, Hotărârea din 29 martie 2006, pronunţată în Cauza Achour împotriva Franţei, paragrafele 41 şi 42, Hotărârea din 24 mai 2007, pronunţată în Cauza Dragotoniu şi Militaru-Pidhorni împotriva României, paragrafele 33 şi 34, Hotărârea din 12 februarie 2008, pronunţată în Cauza Kafkaris împotriva Ciprului, paragraful 140, Hotărârea din 20 ianuarie 2009, pronunţată în Cauza Sud Fondi - S.R.L. şi alţii împotriva Italiei, paragrafele 107 şi 108, Hotărârea din 17 septembrie 2009, pronunţată în Cauza Scoppola împotriva Italiei (nr. 2), paragrafele 93, 94 şi 99, Hotărârea din 21 octombrie 2013, pronunţată în Cauza Del Rio Prada împotriva Spaniei, paragrafele 78, 79 şi 91].
    23. Curtea de la Strasbourg a reţinut, totodată, că semnificaţia noţiunii de previzibilitate depinde într-o mare măsură de conţinutul textului despre care este vorba şi de domeniul pe care îl acoperă, precum şi de numărul şi de calitatea destinatarilor săi. Principiul previzibilităţii legii nu se opune ideii ca persoana în cauză să fie determinată să recurgă la îndrumări clarificatoare pentru a putea evalua, într-o măsură rezonabilă în circumstanţele cauzei, consecinţele ce ar putea rezulta dintr-o anumită faptă. Este, în special, cazul profesioniştilor, care sunt obligaţi să dea dovadă de o mare prudenţă în exercitarea profesiei lor, motiv pentru care se aşteaptă din partea lor să acorde o atenţie specială evaluării riscurilor pe care aceasta le prezintă (cauzele Cantoni, paragraful 35, Dragotoniu şi Militaru-Pidhorni împotriva României, paragraful 35, Sud Fondi - S.R.L. şi alţii împotriva Italiei, paragraful 109).
    24. Având în vedere principiul aplicabilităţii generale a legilor, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat că formularea acestora nu poate prezenta o precizie absolută. Una dintre tehnicile standard de reglementare constă în recurgerea mai degrabă la categorii generale decât la liste exhaustive. Astfel, numeroase legi folosesc, prin forţa lucrurilor, formule mai mult sau mai puţin vagi, a căror interpretare şi aplicare depind de practică. Oricât de clar ar fi redactată o normă juridică, în orice sistem de drept, există un element inevitabil de interpretare judiciară, inclusiv într-o normă de drept penal. Nevoia de elucidare a punctelor neclare şi de adaptare la circumstanţele schimbătoare va exista întotdeauna. Deşi certitudinea este extrem de dezirabilă, aceasta ar putea antrena o rigiditate excesivă, or, legea trebuie să fie capabilă să se adapteze schimbărilor de situaţie. Rolul decizional conferit instanţelor urmăreşte tocmai înlăturarea dubiilor ce persistă cu ocazia interpretării normelor, dezvoltarea progresivă a dreptului penal prin intermediul jurisprudenţei ca izvor de drept fiind o componentă necesară şi bine înrădăcinată în tradiţia legală a statelor membre. Prin urmare, Curtea de la Strasbourg a reţinut că art. 7 paragraful 1 din Convenţie nu poate fi interpretat ca interzicând clarificarea graduală a regulilor răspunderii penale pe calea interpretării judiciare de la un caz la altul, cu condiţia ca rezultatul să fie coerent cu substanţa infracţiunii şi să fie în mod rezonabil previzibil (Hotărârea din 22 noiembrie 1995, pronunţată în cauzele S.W. împotriva Regatului Unit, paragraful 36, Dragotoniu şi Militaru-Pidhorni împotriva României, paragrafele 36 şi 37, Kafkaris împotriva Ciprului, paragraful 141, Del Rio Prada împotriva Spaniei, paragrafele 92 şi 93).
    25. Or, raportând conţinutul sintagmei „s-au tulburat grav“ din cuprinsul art. 321 alin. 2 din Codul penal din 1969 la exigenţele mai sus invocate, Curtea apreciază că aceasta este conformă cu cerinţele de calitate a legii penale ce rezultă din prevederile art. 1 alin. (5) şi art. 23 alin. (12) din Constituţie şi ale art. 7 din Convenţie.
    26. În ceea ce priveşte critica autorului excepţiei raportată la prevederile art. 21 alin. (3), ale art. 24 şi ale art. 124 din Constituţie, precum şi la cele ale art. 6 din Convenţie, referitoare la dreptul la un proces echitabil, la dreptul la apărare şi la caracterul unic, imparţial şi egal al justiţiei, Curtea reţine că dispoziţiile constituţionale şi convenţionale astfel invocate nu sunt aplicabile în prezenta cauză, întrucât norma criticată este o normă de drept penal substanţial, şi anume o normă de incriminare, iar garanţiile drepturilor fundamentale anterior menţionate se asigură prin dispoziţiile dreptului procesual penal.
    27. De asemenea, nu sunt incidente în prezenta cauză prevederile Convenţiei Naţiunilor Unite împotriva corupţiei, adoptată la New York la 31 octombrie 2003, acestea având un obiect de reglementare diferit de cel al dispoziţiilor art. 321 din Codul penal din 1969, cu atât mai mult cu cât autorul excepţiei face trimitere la convenţia antereferită cu titlu general, fără a indica normele pretins încălcate.
    28. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Ionuţ Iordan în Dosarul nr. 704/179/2016 al Curţii de Apel Constanţa - Secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie şi constată că sintagma „s-au tulburat grav“ din cuprinsul art. 321 alin. 2 din Codul penal din 1969 este constituţională în raport cu criticile formulate.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Curţii de Apel Constanţa - Secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 4 decembrie 2025.


                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU
                    Magistrat-asistent-şef,
                    Cristina Teodora Pop


    -----

Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial,  DECIZIA nr. 693 din 4 decembrie 2025

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "
5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016
x
DESCARCATI GRATUIT
Raportul Special
" 5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale"
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016