Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro

Trimite prin Yahoo Messenger pagina: DECIZIA nr. 690 din 4 decembrie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 155 alin. (4) din Codul penal şi ale art. 106 din Legea apelor nr. 107/1996

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!

DECIZIA nr. 690 din 4 decembrie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 155 alin. (4) din Codul penal şi ale art. 106 din Legea apelor nr. 107/1996

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 345 din 29 aprilie 2026

Comenteaza legea


┌───────────────┬──────────────────────┐
│Elena-Simina   │- preşedinte          │
│Tănăsescu      │                      │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Asztalos       │- judecător           │
│Csaba-Ferenc   │                      │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Mihai Busuioc  │- judecător           │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Mihaela        │- judecător           │
│Ciochină       │                      │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Dacian-Cosmin  │- judecător           │
│Dragoş         │                      │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan│- judecător           │
│Licu           │                      │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Laura-Iuliana  │- judecător           │
│Scântei        │                      │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Gheorghe Stan  │- judecător           │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Cristina       │-                     │
│Teodora Pop    │magistrat-asistent-şef│
└───────────────┴──────────────────────┘

    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 155 alin. (4) din Codul penal şi ale art. 106 din Legea apelor nr. 107/1996, excepţie ridicată de Gheorghe Ciprian Buga în Dosarul nr. 4.616/291/2018 al Curţii de Apel Bacău - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr 1.070D/2021.
    2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită.
    3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate.
    4. Referitor la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 106 din Legea nr. 107/1996 se arată că există o jurisprudenţă a Curţii Constituţionale referitoare la modalităţile de colaborare a organelor abilitate sau a altor organe cu organele de urmărire penală, jurisprudenţă care este aplicabilă în prezenta cauză, prin care s-a reţinut că legiuitorul a instituit această obligaţie a personalului care ocupă anumite funcţii publice de a sesiza organele de urmărire penală privind comiterea unor fapte prevăzute de legea penală. De altfel, art. 61 alin. (1) din Codul de procedură penală face vorbire despre obligaţia întocmirii unor procese-verbale de către organele inspecţiilor de stat sau de către organele altor instituţii de stat, în cazul săvârşirii unor infracţiuni. Se susţine, totodată, că art. 106 din Legea nr. 107/1996 trebuie coroborat cu art. 90 din aceeaşi lege care prevede organele abilitate. De asemenea, textul criticat trebuie coroborat cu dispoziţiile art. 100 alin. (1) din Codul de procedură penală care prevăd obligaţia organelor de urmărire penală de a strânge informaţii şi de a administra probe, atât în favoarea, cât şi în defavoarea suspectului sau a inculpatului. Se subliniază că probatoriul astfel administrat va fi analizat de către instanţele judecătoreşti, independente şi imparţiale, în condiţii de oralitate, publicitate şi contradictorialitate. Este invocat, totodată, art. 198 din Codul de procedură penală, potrivit căruia procesele-verbale analizate constituie doar acte de sesizare a organelor de urmărire penală, neavând valoare de constatări de specialitate.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
    5. Prin Decizia nr. 246 din 10 martie 2021, pronunţată în Dosarul nr. 4.616/291/2018, Curtea de Apel Bacău - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 155 alin. (4) din Codul penal şi ale art. 106 din Legea apelor nr. 107/1996, excepţie ridicată de Gheorghe Ciprian Buga într-o cauză având ca obiect stabilirea vinovăţiei autorului excepţiei sub aspectul comiterii infracţiunii de extragere de agregate minerale fără autorizaţie de gospodărire a apelor, prevăzută la art. 93 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 107/1996.
    6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că prevederile art. 155 alin. (4) din Codul penal sunt lipsite de claritate, precizie şi previzibilitate, lipsind inculpatul de posibilitatea de a invoca împlinirea termenului prescripţiei speciale. Referitor la prevederile art. 106 din Legea nr. 107/1996, se arată că sintagma „organe abilitate“ este neclară, întrucât nu precizează care sunt organele abilitate să constate comiterea infracţiunilor prevăzute în cuprinsul aceleiaşi legi, aspect ce poate da naştere unor abuzuri în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor legale criticate. Totodată, se susţine că textul criticat conferă altor organe decât cele de urmărire penală competenţa de a constata săvârşirea infracţiunilor, chiar înainte de începerea urmăririi penale, contrar dispoziţiilor art. 100 alin. (1) din Codul de procedură penală, care prevăd că probele se administrează în cursul urmăririi penale. Pentru aceste motive, se arată că dispoziţiile art. 106 din Legea nr. 107/1996 încalcă principiul supremaţiei legilor şi dreptul la un proces echitabil. Se susţine că este incidentă în prezenta cauză Decizia Curţii Constituţionale nr. 72 din 29 ianuarie 2019, prin care Curtea a constatat că sintagma „care constituie mijloace de probă“ din cuprinsul art. 233^1 alin. (5) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, cu referire la alin. (2) şi (3) din acelaşi articol, precum şi sintagma „care constituie mijloace de probă“ din cuprinsul art. 350 alin. (3) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu referire la alin. (1) din acelaşi articol, sunt neconstituţionale.
    7. Curtea de Apel Bacău - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie opinează că dispoziţiile art. 155 alin. (4) din Codul penal îndeplinesc standardele de calitate a legii, întrucât reglementează într-o manieră clară modalitatea de calcul al termenului de prescripţie specială a răspunderii penale. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 106 din Legea nr. 107/1996, se susţine că acestea nu contravin principiului supremaţiei legii şi nici dreptului la un proces echitabil, câtă vreme constatarea comiterii faptelor vizate şi a vinovăţiei făptuitorului se realizează de către instanţele judecătoreşti competente, potrivit probelor administrate în cursul procesului penal.
    8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    10. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    11. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 155 alin. (4) din Codul penal şi ale art. 106 din Legea apelor nr. 107/1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 244 din 8 octombrie 1996. Textele legale criticate au următorul cuprins:
    - Art. 155 alin. (4) din Codul penal: „Termenele prevăzute la art. 154, dacă au fost depăşite cu încă o dată, vor fi socotite îndeplinite oricâte întreruperi ar interveni.“;
    – Art. 106 din Legea apelor nr. 107/1996: „Infracţiunile prevăzute de prezenta lege se constată de către organele abilitate, precum şi de către personalul prevăzut la art. 90, care înaintează actul de constatare la organul local de cercetare penală.“

    12. Se susţine că textele criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (5) cu privire la calitatea legii şi ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, astfel cum acesta este interpretat în temeiul art. 20 din Constituţie şi prin prisma exigenţelor art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale privind dreptul la un proces echitabil.
    13. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, în ceea ce priveşte pretinsa neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 155 alin. (4) din Codul penal, Curtea constată că autorul excepţiei nu arată în ce constă caracterul neclar, imprecis şi imprevizibil al textului criticat, afirmând doar că acesta contravine standardelor de calitate a legii, pe care le enumeră.
    14. Or, prin Decizia nr. 1.313 din 4 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2012, Curtea Constituţională a statuat, cu valoare de principiu, că o excepţie de neconstituţionalitate va fi respinsă, ca inadmisibilă, în cazul în care aceasta nu cuprinde motivarea ca element al său, iar din textul constituţional invocat nu se poate desluşi în mod rezonabil vreo critică de neconstituţionalitate, fie datorită generalităţii sale, fie datorită lipsei rezonabile de legătură cu textul criticat. În acest sens, Curtea Constituţională, prin Decizia nr. 785 din 16 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 646 din 9 septembrie 2011, a stabilit că „simpla enumerare a unor dispoziţii constituţionale sau convenţionale nu poate fi considerată o veritabilă critică de neconstituţionalitate. Dacă ar proceda la examinarea excepţiei de neconstituţionalitate motivate într-o asemenea manieră eliptică, instanţa de control constituţional s-ar substitui autorului acesteia în formularea unor critici de neconstituţionalitate, ceea ce ar echivala cu un control efectuat din oficiu, inadmisibil însă, în condiţiile în care art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 precizează că «sesizarea Curţii Constituţionale se dispune de către instanţa în faţa căreia s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale părţilor, opinia instanţei asupra excepţiei şi va fi însoţită de dovezile depuse de părţi»“ (a se vedea, în acest sens, şi Decizia nr. 627 din 29 mai 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 555 din 23 iulie 2008).
    15. Pentru aceste motive şi având în vedere lipsa motivării excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 155 alin. (4) din Codul penal, Curtea constată că aceasta este inadmisibilă.
    16. Referitor la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 106 din Legea nr. 107/1996, Curtea constată că acestea sunt în acord cu standardele de calitate a legii, prevăzute la art. 1 alin. (5) din Constituţie.
    17. În acest sens, Curtea reţine că Legea nr. 107/1996 constituie cadrul normativ în domeniul administrării şi protejării apelor, care are ca scop, potrivit art. 2 din cuprinsul său, conservarea, dezvoltarea şi protecţia resurselor de apă, precum şi asigurarea unei curgeri libere a apelor; protecţia împotriva oricărei forme de poluare şi de modificare a caracteristicilor resurselor de apă, a malurilor şi albiilor sau cuvetelor acestora; refacerea calităţii apelor de suprafaţă şi subterane; conservarea şi protejarea ecosistemelor acvatice; asigurarea alimentării cu apă potabilă a populaţiei şi a salubrităţii publice; valorificarea complexă a apelor ca resursă economică şi repartiţia raţională şi echilibrată a acestei resurse, cu menţinerea şi cu ameliorarea calităţii şi productivităţii naturale a apelor; apărarea împotriva inundaţiilor şi oricăror alte fenomene hidrometeorologice periculoase; satisfacerea cerinţelor de apă ale agriculturii, industriei, producerii de energie, a transporturilor, aquaculturii, turismului, agrementului şi sporturilor nautice, ca şi ale oricăror alte activităţi umane.
    18. În vederea realizării obiectivelor anterior enumerate, Legea nr. 107/1996 reglementează regimul de folosire a apelor şi a albiilor (capitolul II), gospodărirea apelor (capitolul III), controlul activităţii de gospodărire a apelor (capitolul IV), mecanismul economic în domeniul apelor (capitolul V), sancţiuni (capitolul VI), precum şi dispoziţii tranzitorii şi finale (capitolul VII).
    19. În cadrul capitolului VI din Legea nr. 107/1996, referitor la sancţiuni, sunt prevăzute, în mod distinct, la art. 87 şi 88, faptele care constituie contravenţii, dacă nu sunt săvârşite în astfel de condiţii încât, potrivit legii penale, să fie considerate infracţiuni, precum şi sancţiunile corespunzătoare, aplicabile în cazul comiterii acestora, iar la art. 92-105, faptele care constituie infracţiuni.
    20. În acest context, potrivit prevederilor art. 90 din Legea nr. 107/1996, constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor prevăzute la art. 88 din aceeaşi lege se fac de către inspectorii din Ministerul Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului şi din Regia Autonomă „Apele Române“, de către directorii filialelor bazinale ale Regiei Autonome „Apele Române“ şi salariaţii împuterniciţi de aceştia, de către alte persoane împuternicite de conducerea Ministerului Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului şi de către inspectorii din agenţiile de protecţie a mediului.
    21. Aşadar, persoanele enumerate la art. 90 din Legea nr. 107/1996 sunt abilitate, ex lege, să constate comiterea faptelor prevăzute drept contravenţii la art. 87 din Legea nr. 107/1996 şi să aplice sancţiunile contravenţionale reglementate la art. 88 din lege. Însă, în ipoteza în care faptele anterior menţionate sunt săvârşite în astfel de condiţii încât, potrivit legii penale, să constituie infracţiuni, aceleaşi persoane au obligaţia legală, cu caracter general, să sesizeze organele de urmărire penală.
    22. Astfel, în cazul comiterii infracţiunilor prevăzute la art. 92-105 din Legea nr. 107/1996, constatarea şi sancţionarea acestora revin, conform dispoziţiilor art. 2 coroborat cu art. 1 alin. (1), art. 55-57 şi art. 285 din Codul de procedură penală, organelor de urmărire penală - care, potrivit art. 55 anterior menţionat, sunt procurorul, organele de cercetare penală ale poliţiei judiciare şi organele de cercetare penală speciale - şi instanţelor judecătoreşti. Prin urmare, cercetarea comiterii infracţiunilor, indiferent de reglementarea acestora în partea specială a Codului penal sau în cuprinsul unor legi speciale, cum este şi Legea nr. 107/1996, în vederea punerii în mişcare a acţiunii penale, este de competenţa exclusivă a organelor de urmărire penală.
    23. De altfel, acest aspect a fost avut în vedere de legiuitor, cu prilejul reglementării art. 106 din Legea nr. 107/1996, când a prevăzut că actul de constatare se înaintează organului local de cercetare penală.
    24. Astfel, din interpretarea sistematică a normei juridice criticate, rezultă că sintagma „infracţiunile (...) se constată de către organele abilitate, precum şi de către personalul prevăzut la art. 90“ din cuprinsul art. 106 din Legea nr. 107/1996 are în vedere constatarea, în sensul luării la cunoştinţă a comiterii faptelor incriminate prin dispoziţiile art. 92-105 din Legea nr. 107/1996, de către persoanele sau autorităţile administrative care ajung să deţină informaţii referitoare la astfel de activităţi infracţionale. Însă, potrivit dispoziţiilor Codului de procedură penală mai sus invocate, aceasta trebuie să fie urmată de sesizarea organelor de urmărire penală, singurele competente să încadreze respectivele fapte şi să le califice drept infracţiuni, în funcţie de circumstanţele şi particularităţile fiecărei cauze. Prin urmare, cu toate că maniera de exprimare a dispoziţiilor legale criticate este una generală, ceea ce constată organele abilitate şi persoanele prevăzute la art. 90 din Legea nr. 107/2006 este probabilitatea comiterii unor fapte dintre cele reglementate în cuprinsul Legii nr. 107/2006 drept infracţiuni, şi nu însăşi săvârşirea infracţiunilor. Pentru acest motiv, autorităţile sau persoanele care constată comiterea faptelor nu realizează acte de urmărire penală în cauză, ci intră în posesia unor informaţii sau indicii referitoare la săvârşirea unor fapte ce constituie infracţiuni, pe care le consemnează în procese-verbale sau în alte categorii de acte pe care le emit potrivit atribuţiilor legale. Acest aspect rezultă din obligaţia prevăzută în sarcina acestora de a sesiza organele de urmărire penală („organul local de cercetare penală“ - în exprimarea legii) în vederea realizării urmăririi penale.
    25. Nu în ultimul rând, dispoziţiile legale criticate trebuie interpretate sistematic prin raportare la legislaţia procesual penală în vigoare la data adoptării lor, respectiv la dispoziţiile Codului de procedură penală din 1968, care prevedea la art. 224 posibilitatea efectuării, în vederea începerii urmăririi penale, a unor acte premergătoare acesteia, de către organele de urmărire penală, acte care, de principiu, erau realizate de către organele de cercetare penală ale poliţiei judiciare sau de organele de cercetare penală speciale, competente material şi teritorial, şi constituiau o fază anterioară urmăririi penale. Însă normele de procedură sunt de imediată aplicare, iar prin dispoziţiile Codului de procedură penală în vigoare toate actele de cercetare realizate de cele două categorii de organe de urmărire penală anterior menţionate au fost incluse în faza urmăririi penale, motiv pentru care, cu atât mai mult, ex lege, nu pot exista alte organe, distincte de cele de urmărire penală, abilitate să constate comiterea unor infracţiuni.
    26. În ceea ce priveşte sensul sintagmei „organe abilitate“ din cuprinsul art. 106 din Legea nr. 107/1996, pentru considerentele mai sus invocate şi aplicând aceeaşi metodă a interpretării sistematice a normei juridice analizate, Curtea deduce că aceasta are în vedere, cu titlu general, organele administrative care, în exercitarea atribuţiilor legale, pot avea cunoştinţă de comiterea unor fapte ce constituie infracţiuni conform Legii nr. 107/1996.
    27. Referitor la susţinerile autorului excepţiei conform cărora actele prin care organele administrative sau persoanele prevăzute la art. 90 din Legea nr. 107/1996 sesizează organele de urmărire penală constituie probe ce pot fi administrate în cursul procesului penal, Curtea reţine că acest aspect nu este prevăzut, în mod expres, de norma juridică criticată şi nici nu rezultă din interpretarea acesteia potrivit metodelor de interpretare consacrate în drept. Pentru acest motiv, nu sunt incidente în prezenta cauză soluţia şi considerentele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 72 din 29 ianuarie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 332 din 2 mai 2019 [prin care Curtea a constatat că sintagma „care constituie mijloace de probă“ din cuprinsul art. 233^1 alin. (5) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, cu referire la alin. (2) şi (3) din acelaşi articol, precum şi sintagma „care constituie mijloace de probă“ din cuprinsul art. 350 alin. (3) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 547 din 23 iulie 2015, cu referire la alin. (1) din acelaşi articol, sunt neconstituţionale], astfel cum, în mod greşit, se susţine în prezenta cauză. În acest sens, Curtea precizează că, spre deosebire de textul criticat, prevederile legale constatate ca fiind neconstituţionale prin Decizia nr. 72 din 29 ianuarie 2019, precitată, reglementau, expressis verbis, valoarea de mijloace de probă a proceselor-verbale încheiate de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală.
    28. În ceea ce priveşte standardele de calitate a legii, Curtea Constituţională, făcând trimitere la jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, a reţinut, în repetate rânduri, în jurisprudenţa sa, că semnificaţia noţiunii de previzibilitate depinde într-o mare măsură de conţinutul textului despre care este vorba şi de domeniul pe care îl acoperă, precum şi de numărul şi de calitatea destinatarilor săi. S-a arătat, astfel, că principiul previzibilităţii legii nu se opune ideii ca persoana în cauză să fie determinată să recurgă la îndrumări clarificatoare pentru a putea evalua, într-o măsură rezonabilă în circumstanţele cauzei, consecinţele ce ar putea rezulta dintr-o anumită faptă. Este, în special, cazul profesioniştilor, care sunt obligaţi să dea dovadă de o mare prudenţă în exercitarea profesiei lor, motiv pentru care se aşteaptă din partea lor să acorde o atenţie specială evaluării riscurilor pe care aceasta le prezintă (Hotărârea din 15 noiembrie 1996, pronunţată în Cauza Cantoni împotriva Franţei, paragraful 35; Hotărârea din 24 mai 2007, pronunţată în Cauza Dragotoniu şi Militaru-Pidhorni împotriva României, paragraful 35; Hotărârea din 20 ianuarie 2009, pronunţată în Cauza Sud Fondi - S.R.L. şi alţii împotriva Italiei, paragraful 109).
    29. S-a constatat, totodată, că, având în vedere principiul aplicabilităţii generale a legilor, Curtea de la Strasbourg a reţinut că formularea acestora nu poate prezenta o precizie absolută şi că una dintre tehnicile standard de reglementare constă în recurgerea mai degrabă la categorii generale decât la liste exhaustive. Astfel, numeroase legi folosesc, prin forţa lucrurilor, formule mai mult sau mai puţin vagi, a căror interpretare şi aplicare depind de practică. S-a statuat, de asemenea, că oricât de clar ar fi redactată o normă juridică, în orice sistem de drept, există un element inevitabil de interpretare judiciară, inclusiv într-o normă de drept penal. Nevoia de elucidare a punctelor neclare şi de adaptare la circumstanţele schimbătoare va exista întotdeauna. S-a reţinut, prin aceeaşi jurisprudenţă, că, deşi certitudinea în redactarea unei legi este un lucru dorit, aceasta ar putea antrena o rigiditate excesivă, or, legea trebuie să fie capabilă să se adapteze schimbărilor de situaţie. Rolul decizional conferit instanţelor urmăreşte tocmai înlăturarea dubiilor ce persistă cu ocazia interpretării normelor, dezvoltarea progresivă a dreptului penal prin intermediul jurisprudenţei ca izvor de drept fiind o componentă necesară şi bine înrădăcinată în tradiţia legală a statelor membre. Prin urmare, s-a constatat că exigenţa referitoare la previzibilitatea legii nu poate fi interpretată ca interzicând clarificarea graduală a regulilor răspunderii penale pe calea interpretării judiciare de la un caz la altul, cu condiţia ca rezultatul să fie coerent cu substanţa infracţiunii şi să fie în mod rezonabil previzibil (Hotărârea din 22 noiembrie 1995, pronunţată în Cauza S.W. împotriva Regatului Unit, paragraful 36). Cele statuate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în legătură cu principiul clarităţii şi previzibilităţii legii au fost înglobate de instanţa de contencios constituţional în propria jurisprudenţă (a se vedea, de exemplu, Decizia nr. 717 din 29 octombrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 216 din 23 martie 2016, şi Decizia nr. 405 din 15 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 517 din 8 iulie 2016, paragrafele 45 şi 46).
    30. Or, raportând considerentele de principiu anterior invocate la cele arătate cu privire la dispoziţiile art. 106 din Legea nr. 107/1996, Curtea conchide că textul criticat respectă exigenţele art. 1 alin. (5) din Constituţie, permiţând destinatarilor legii ca, interpretând textul criticat, să determine sensul şi sfera sa de aplicare.
    31. Având în vedere cele mai sus arătate - respectiv faptul că atât constatarea, cât şi sancţionarea comiterii infracţiunilor prevăzute în cuprinsul Legii nr. 107/1996 sunt de competenţa exclusivă a organelor judiciare şi că actele de sesizare a organelor de urmărire penală emise de organele abilitate şi de persoanele prevăzute la art. 90 din Legea nr. 107/1996 nu pot fi administrate ca probe în cursul procesului penal -, Curtea reţine că dispoziţiile legale criticate nu încalcă dreptul la un proces echitabil, astfel cum acestea sunt reglementate de art. 21 din Constituţie şi art. 6 paragraful 1 din Convenţie.
    32. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    1. Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 155 alin. (4) din Codul penal, excepţie ridicată de Gheorghe Ciprian Buga în Dosarul nr. 4.616/291/2018 al Curţii de Apel Bacău - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
    2. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de acelaşi autor în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe şi constată că dispoziţiile art. 106 din Legea apelor nr. 107/1996 sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Curţii de Apel Bacău - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 4 decembrie 2025.

                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU
                    Magistrat-asistent-şef,
                    Cristina Teodora Pop

    -----

Newsletter GRATUIT

Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, DECIZIA nr. 690 din 4 decembrie 2025

Comentarii

Fii primul care comenteaza.

MonitorulJuridic.ro este un proiect:

Atentie, Juristi!

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "
5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale"

﻿ DECIZIA nr. 690 din 4 decembrie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 155 alin. (4) din Codul penal şi ale art. 106 din Legea apelor nr. 107/1996

Comentarii

Atentie, Juristi!

DECIZIA nr. 690 din 4 decembrie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 155 alin. (4) din Codul penal şi ale art. 106 din Legea apelor nr. 107/1996