Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:  DECIZIA nr. 686 din 4 decembrie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 488 din Codul de procedură civilă Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

 DECIZIA nr. 686 din 4 decembrie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 488 din Codul de procedură civilă

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 290 din 9 aprilie 2026
Comenteaza legea

┌───────────────────┬──────────────────┐
│Elena-Simina       │- preşedinte      │
│Tănăsescu          │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Asztalos           │- judecător       │
│Csaba-Ferenc       │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihai Busuioc      │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină   │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dacian-Cosmin      │- judecător       │
│Dragoş             │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan    │- judecător       │
│Licu               │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana      │- judecător       │
│Scântei            │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan      │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela-Carmen     │-                 │
│Munteanu           │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘


    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan Laurenţiu Sorescu.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 488 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Alexandru Maghiar în Dosarul nr. 330/35/2019/a1 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.803D/2021.
    2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită.
    3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate, având în vedere jurisprudenţa Curţii Constituţionale în acest sens, de exemplu Decizia nr. 778 din 28 noiembrie 2017. Se arată că din motivarea excepţiei reiese că, în fapt, modificarea soluţiei legislative şi, de asemenea, rezultă şi o nemulţumire a autorului în legătura cu soluţia instanţelor.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
    4. Prin Încheierea din 31 martie 2021, pronunţată în Dosarul nr. 330/35/2019/a1, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 488 din Codul de procedură civilă. Excepţia a fost ridicată de Alexandru Maghiar, petent într-o cauză având ca obiect soluţionarea recursului declarat împotriva unei sentinţe prin care a fost anulată cererea de acordare a unor despăgubiri materiale şi morale şi a fost respinsă ca inadmisibilă acţiunea având ca obiect anularea unui act administrativ.
    5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că dispoziţiile legale criticate sunt neconstituţionale, deoarece, având în vedere că în materia contenciosului administrativ calea de atac este recursul, autorul nu poate critica o hotărâre a instanţei de fond pronunţată în materia contenciosului administrativ decât pentru motivele de nelegalitate limitativ reglementate.
    6. Dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (5) prin faptul că legiuitorul a prevăzut că Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 se completează cu prevederile Codului civil şi ale Codului de procedură civilă. De altfel, prevederile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 conţin soluţiile pe care instanţa de recurs le poate da în materia contenciosului administrativ, ceea ce face ca prevederile art. 488 din Codul de procedură civilă să fie lovite de nulitate în baza statutului de specialia generalibus derogant al Legii contenciosului administrativ asupra Codului de procedură civilă.
    7. Totodată, dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 52 şi 126 din cauza limitării invocărilor cu privire la nelegalitatea procedurilor.
    8. Lipsa apelului în materia contenciosului administrativ conduce la încălcarea art. 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi art. 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.
    9. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal apreciază că autorul excepţiei critică dispoziţiile art. 488 din Codul de procedură civilă numai în măsura în care sunt aplicate litigiilor în materia contenciosului administrativ, guvernate de dispoziţiile art. 52 alin. (1) şi (2) din Constituţie. Instanţa supremă consideră că dispoziţiile criticate satisfac exigenţele dreptului la un proces echitabil şi, totodată, sunt precise şi previzibile, astfel încât destinatarul normei juridice să fie capabil să îşi adapteze conduita în funcţie de conţinutul acesteia. De asemenea, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate nu a fost motivată, autorul excepţiei formulând, în fapt, critici ale soluţiei instanţei de fond.
    10. Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    11. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere.
    CURTEA,
    examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, republicată, reţine următoarele:
    12. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    13. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 488 din Codul de procedură civilă, care au următorul conţinut:
    "ART. 488
    Motivele de casare
    (1) Casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru următoarele motive de nelegalitate:
    1. când instanţa nu a fost alcătuită potrivit dispoziţiilor legale;
    2. dacă hotărârea a fost pronunţată de alt judecător decât cel care a luat parte la dezbaterea pe fond a procesului sau de un alt complet de judecată decât cel stabilit aleatoriu pentru soluţionarea cauzei ori a cărui compunere a fost schimbată, cu încălcarea legii;
    3. când hotărârea a fost dată cu încălcarea competenţei de ordine publică a altei instanţe, invocată în condiţiile legii;
    4. când instanţa a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti;
    5. când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii;
    6. când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei;
    7. când s-a încălcat autoritatea de lucru judecat;
    8. când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.
    (2) Motivele prevăzute la alin. (1) nu pot fi primite decât dacă ele nu au putut fi invocate pe calea apelului sau în cursul judecării apelului ori, deşi au fost invocate în termen, au fost respinse sau instanţa a omis să se pronunţe asupra lor."

    14. În opinia autorului excepţiei, dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor din Constituţie cuprinse în art. 1 alin. (5) privind principiul legalităţii, în componenta privind obligativitatea respectării Constituţiei şi a legilor, art. 52 alin. (1) şi (2) privind dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, art. 126 alin. (6) privind controlul judecătoresc al actelor administrative ale autorităţilor publice. De asemenea, se invocă prevederile art. 13 - Dreptul la un recurs efectiv din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi ale art. 47 paragraful 1 privind dreptul la o cale de atac eficientă din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, astfel încât Curtea reţine ca normă de referinţă şi art. 21 din Constituţie, astfel cum acesta este interpretat, în temeiul art. 20 alin. (1) din Constituţie, şi prin prisma exigenţelor dispoziţiilor art. 13 din Convenţie şi art. 47 paragraful 1 din Cartă.
    15. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, se observă că dispoziţiile legale criticate au mai format obiectul controlului de constituţionalitate din perspectiva unor critici identice, formulate chiar de autorul excepţiei din prezentul dosar, respectiva cauză fiind soluţionată prin Decizia nr. 622 din 7 noiembrie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 434 din 12 mai 2025, precum şi în altă cauză, din perspectiva unor critici similare, sens în care a fost pronunţată Decizia nr. 747 din 16 decembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 98 din 6 februarie 2015.
    16. Prin dispoziţiile art. 488 din Codul de procedură civilă se stabilesc motivele de nelegalitate pentru care se poate cere casarea unei hotărâri şi alte condiţii de admisibilitate a motivelor de recurs, iar prin dispoziţiile art. 28 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1154 din 7 decembrie 2004, se stabileşte că această lege se completează cu prevederile Codului de procedură civilă, în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de putere dintre autorităţile publice, pe de o parte, şi persoanele vătămate în drepturile sau interesele lor legitime, pe de altă parte.
    17. Curtea a reţinut în Decizia nr. 747 din 16 decembrie 2014, paragrafele 18-26, că natura juridică a recursului în sistemul căilor de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti a cunoscut modificări de-a lungul timpului, recursul fiind considerat uneori o cale de atac ordinară şi alteori, deşi considerat o cale extraordinară de atac, el putând fi exercitat şi pentru motive de netemeinicie a hotărârii, pentru ca în prezent, în noua reglementare a acestei instituţii juridice, recursul să fie calificat drept o cale extraordinară de atac, exclusiv pentru motive de nelegalitate a hotărârii. Prin prevederile art. 488 din Codul de procedură civilă, care consacră motivele de casare ale unor hotărâri judecătoreşti, legiuitorul a acordat o eficienţă sporită principiului conform căruia recursul este o cale de atac nedevolutivă. Aşa cum prevede art. 2 din Codul de procedură civilă, acest act normativ constituie procedura de drept comun în materie civilă, dispoziţiile acestui cod aplicându-se şi în alte materii reglementate prin legi speciale, în măsura în care acestea nu cuprind dispoziţii contrare. În materia contenciosului administrativ, prin Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 30 mai 2012, modificându-se şi completându-se Legea nr. 554/2004, a fost modificată doar parţial procedura contenciosului administrativ, urmând ca, în măsura în care dispoziţiile legii speciale nu conţin anumite dispoziţii procedurale, acestea să fie complinite cu prevederile codului, conform dispoziţiilor art. 28 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. În materia contenciosului administrativ, hotărârile pronunţate în primă instanţă nu pot fi atacate cu apel, singura cale de atac de reformare ce poate fi exercitată fiind recursul. Norma specială cuprinsă în art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a rămas aplicabilă şi după intrarea în vigoare a noului Cod de procedură civilă, situaţie reglementată expres în art. 7 alin. (3) din Legea nr. 76/2012, potrivit căreia, în materia contenciosului administrativ şi fiscal şi în materia azilului, nu este prevăzută calea de atac a apelului. În jurisprudenţa sa, Curtea a reţinut că legiuitorul are îndreptăţirea constituţională de a considera materia contenciosului administrativ ca fiind una aparte, cu reguli specifice, inclusiv în ceea ce priveşte stabilirea căilor de atac. De asemenea, Curtea a reţinut că în materia contenciosului administrativ, spre deosebire de dreptul comun unde hotărârile pronunţate în primă instanţă pot fi atacate cu apel cu toate consecinţele care decurg din aceasta, potrivit art. 7 alin. (3) din Legea nr. 76/2012, legiuitorul a optat pentru menţinerea căii de atac a recursului, şi nu pentru înlocuirea acestuia cu calea de atac a apelului. În lumina noului Cod de procedură civilă, recursul în materia contenciosului administrativ este esenţialmente diferit de recursul exercitat în această materie în vechea reglementare, care permitea, de principiu, examinarea cauzei sub toate aspectele pe calea recursului. Aşadar, ca urmare a acestei excluderi, hotărârile primei instanţe date în litigiile de contencios administrativ rămân a fi supuse în continuare recursului (a se vedea, în acest sens, şi Decizia nr. 462 din 17 septembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 775 din 24 octombrie 2014, paragraful 46).
    18. Prin Decizia nr. 622 din 7 noiembrie 2024, precitată, paragrafele 20-22, faţă de critica potrivit căreia posibilitatea exercitării recursului nu are semnificaţia asigurării dublului grad de jurisdicţie, având în vedere că recursul nu are caracter devolutiv, fapt ce nu conduce la o nouă judecată în fond, ci este o cale de atac care asigură doar un control de legalitate asupra hotărârii judecătoreşti atacate, critică identică celei ce face obiectul prezentei cauze, Curtea a reţinut că niciun text din Constituţie nu garantează dreptul la două grade de jurisdicţie, acesta fiind garantat numai în materie penală, potrivit prevederilor art. 2 din Protocolul nr. 7 adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, însă chiar şi aici putând fi instituite excepţii de la această regulă. Prin decizia antemenţionată s-a mai reţinut că este de competenţa exclusivă a legiuitorului instituirea regulilor de desfăşurare a procesului în faţa instanţelor judecătoreşti şi a modalităţii de exercitare a căilor de atac, iar principiul accesului liber la justiţie presupune posibilitatea celor interesaţi de a le exercita, în condiţiile stabilite prin lege, astfel încât accesul liber la justiţie nu presupune accesul la toate structurile judecătoreşti şi la toate mijloacele procedurale prin care se înfăptuieşte justiţia. Totodată, exercitarea unui drept de către titularul său nu poate avea loc decât într-un anumit cadru juridic, stabilit de legiuitor, cu respectarea anumitor exigenţe, de natură să prevină eventualele abuzuri şi tergiversarea soluţionării cauzelor deduse judecăţii. Ca atare, prin reglementarea criticată, legiuitorul nu a înţeles să restrângă accesul liber la justiţie sau dreptul la apărare, ci să asigure un climat de ordine indispensabil exercitării în condiţii optime a acestor drepturi constituţionale.
    19. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale cu privire la analiza textului art. 488 din Codul de procedură civilă, atât soluţia de respingere a excepţiei ca neîntemeiată, cât şi considerentele cuprinse în deciziile menţionate îşi păstrează în mod corespunzător valabilitatea şi în cauza de faţă.
    20. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Alexandru Maghiar în Dosarul nr. 330/35/2019/a1 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 488 din Codul de procedură civilă sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 4 decembrie 2025.


                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU
                    Magistrat-asistent,
                    Mihaela-Carmen Munteanu


    -----

Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial,  DECIZIA nr. 686 din 4 decembrie 2025

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "
5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016
x
DESCARCATI GRATUIT
Raportul Special
" 5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale"
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016