Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIA nr. 661 din 25 noiembrie 2025  referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 211 lit. c) din Legea dialogului social nr. 62/2011     Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

 DECIZIA nr. 661 din 25 noiembrie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 211 lit. c) din Legea dialogului social nr. 62/2011

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 405 din 13 mai 2026

┌───────────────────┬──────────────────┐
│Elena-Simina │- preşedinte │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Asztalos │- judecător │
│Csaba-Ferenc │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihai Busuioc │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dacian-Cosmin │- judecător │
│Dragoş │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan │- judecător │
│Licu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana │- judecător │
│Scântei │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Claudia-Ilona │- │
│Dascălu │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘


    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 211 lit. c) din Legea dialogului social nr. 62/2011, excepţie ridicată de Radu Ciprian Harja în Dosarul nr. 580/117/2020 al Curţii de Apel Cluj - Secţia a IV-a pentru litigii de muncă şi asigurări sociale şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.224D/2021.
    2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită.
    3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, având în vedere jurisprudenţa Curţii Constituţionale, respectiv Decizia nr. 333 din 9 iulie 2024 şi Decizia nr. 5 din 28 ianuarie 2025.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
    4. Prin Încheierea din 7 iunie 2021, pronunţată în Dosarul nr. 580/117/2020, Curtea de Apel Cluj - Secţia a IV-a pentru litigii de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 211 lit. c) din Legea dialogului social nr. 62/2011. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Radu Ciprian Harja într-o cauză având ca obiect soluţionarea cererii de acordare a unor despăgubiri de către angajator, pentru săvârşirea unor fapte de discriminare salarială.
    5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că dispoziţiile art. 211 lit. c) din Legea nr. 62/2011 sunt neconstituţionale, deoarece legiuitorul nu a impus obligativitatea ca termenul de promovare a acţiunii în justiţie îndreptate împotriva angajatorului să fie calculat de la momentul în care salariaţii păgubiţi ar fi cunoscut săvârşirea actului de discriminare sau de la momentul în care acest act sa produs în concret (data plăţii efectuate).
    6. Raportat la principiul constituţional privind accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil se arată că normele criticate sunt susceptibile să ridice probleme de constituţionalitate în ceea ce priveşte momentul de la care se poate demara în justiţie o acţiune pentru plata unor despăgubiri ca urmare a unei discriminări. În susţinerea acestei critici este invocată Decizia Curţii Constituţionale nr. 670 din 18 mai 2011.
    7. De asemenea, în opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile de lege criticate nu clarifică dacă data producerii pagubei este data la care un angajator a efectuat o plată discriminatorie sau data aferentă unei indemnizaţii lunare pentru care plata discriminatorie s-a realizat. În speţă, angajatorul a achitat în luna decembrie 2019 sume reprezentând diferenţe salariale aferente perioadei 2010-2015. Or, dacă se apreciază că termenul pentru formularea acţiunii curge de la data scadenţelor lunare a salariilor (pentru care s-au achitat diferenţe), atunci faţă de autorul excepţiei sunt lipsite de orice efecte remediile juridice reglementate de prevederile legale criticate.
    8. Curtea de Apel Cluj - Secţia a IV-a pentru litigii de muncă şi asigurări sociale consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece dispoziţiile legale criticate au mai format obiectul controlului de constituţionalitate, prin prisma unor critici asemănătoare, Curtea Constituţională constatând constituţionalitatea acestor dispoziţii prin raportare la normele constituţionale şi convenţionale invocate. Instanţa aminteşte, în acest sens, mai multe decizii ale Curţii Constituţionale (spre exemplu, Decizia nr. 580 din 14 iulie 2020, Decizia nr. 605 din 22 septembrie 2016 sau Decizia nr. 38 din 5 februarie 2013) şi ale Curţii Europene a Drepturilor Omului (spre exemplu, Hotărârea din 10 mai 2001, pronunţată în Cauza Z şi alţii împotriva Regatului Unit).
    9. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au transmis punctele de vedere solicitate.
    CURTEA,
    examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 211 lit. c) din Legea dialogului social nr. 62/2011, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 625 din 31 august 2012.
    13. Curtea observă că, ulterior sesizării sale, Legea nr. 62/2011 a fost abrogată, în ansamblul său, prin art. 189 din Legea privind dialogul social nr. 367/2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1238 din 22 decembrie 2022.
    14. Însă, în aplicarea Deciziei Curţii Constituţionale nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, potrivit căreia sunt supuse controlului de constituţionalitate dispoziţiile din legi sau din ordonanţe ale căror efecte juridice continuă să se producă şi după ieşirea lor din vigoare, Curtea urmează să analizeze constituţionalitatea dispoziţiilor art. 211 lit. c) din Legea dialogului social nr. 62/2011, în redactarea care produce efecte juridice în prezenta cauză, aceasta fiind următoarea: „Cererile pot fi formulate de cei ale căror drepturi au fost încălcate după cum urmează: (...) c) plata despăgubirilor pentru pagubele cauzate şi restituirea unor sume care au format obiectul unor plăţi nedatorate pot fi cerute în termen de 3 ani de la data producerii pagubei.“
    15. În opinia autorului excepţiei, normele legale criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 1 alin. (5) în componenta sa privind previzibilitatea legii, art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 21 privind accesul liber la justiţie şi art. 24 privind dreptul la apărare, astfel cum acestea se interpretează, în temeiul art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, prin prisma exigenţelor art. 14 privind interzicerea discriminării, respectiv art. 6 privind dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi dispoziţiilor cuprinse în art. 17 privind interzicerea abuzului de drept şi art. 18 privind restrângerile ce pot fi aduse drepturilor şi libertăţilor din Convenţie. De asemenea, este invocată încălcarea art. 9 alin. (1) din Directiva 2000/78/CE a Consiliului din 27 noiembrie 2000 de creare a unui cadru general în favoarea egalităţii de tratament în ceea ce priveşte încadrarea în muncă şi ocuparea forţei de muncă şi ale art. 47 alin. (1) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.
    16. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că textul de lege criticat, potrivit căruia plata despăgubirilor pentru pagubele cauzate şi restituirea unor sume care au format obiectul unor plăţi nedatorate pot fi cerute în termen de 3 ani de la data producerii pagubei, a mai constituit obiect al controlului de constituţionalitate exercitat prin prisma unor critici similare celor formulate în prezenta cauză (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 5 din 28 ianuarie 2025, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 650 din 10 iulie 2025, Decizia nr. 333 din 9 iulie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1230 din 6 decembrie 2024, Decizia nr. 513 din 5 octombrie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 151 din 23 februarie 2024, Decizia nr. 512 din 5 octombrie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 184 din 6 martie 2024, sau Decizia nr. 580 din 14 iulie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 990 din 27 octombrie 2020).
    17. Curtea a reţinut că termenul prevăzut de art. 211 lit. c) din Legea nr. 62/2011 vizează, deopotrivă, atât acţiunile în justiţie ale salariaţilor, cât şi pe cele ale angajatorului. De asemenea, stabilirea momentului de la care începe să curgă termenul de prescripţie este în atribuţia legiuitorului, fără ca prin aceasta să se încalce principiul legalităţii, consacrat de art. 1 alin. (5) din Constituţie (a se vedea Decizia nr. 512 din 5 octombrie 2023, precitată, paragrafele 34 şi 35).
    18. Curtea a constatat caracterul neîntemeiat al criticii de neconstituţionalitate raportate la dispoziţiile art. 16 din Constituţie şi bazate pe instituirea unui cadru legislativ discriminator privind acordarea posibilităţii obţinerii unor hotărâri judecătoreşti de recunoaştere a unor drepturi băneşti pentru anumite categorii de personal din justiţie. Referitor la semnificaţia art. 16 alin. (1) din Constituţie, Curtea a statuat, cu valoare de principiu, prin Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, că principiul egalităţii în faţa legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmărit, nu sunt diferite şi, în acelaşi timp, acesta nu exclude ci, dimpotrivă, presupune soluţii diferite pentru situaţii diferite. În consecinţă, un tratament diferit trebuie să se justifice raţional, în respectul principiului egalităţii cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice.
    19. Ţinând cont de această jurisprudenţă, Curtea a reţinut că norma legală supusă controlului de constituţionalitate, potrivit căreia acţiunea în răspundere patrimonială a angajatului se prescrie în termen de 3 ani de la data producerii pagubei, nu contravine dispoziţiilor art. 16 din Constituţie, neinstituind nici privilegii şi nici discriminări (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 580 din 14 iulie 2020, precitată, paragrafele 20 şi 21).
    20. De asemenea, Curtea a statuat la paragraful 11 din Decizia nr. 580 din 14 iulie 2020 că instituţia prescripţiei, în general, şi termenele în raport cu care aceasta îşi produce efectele nu pot fi considerate de natură să îngrădească accesul liber la justiţie, finalitatea lor fiind, dimpotrivă, de a-l facilita, prin asigurarea unui climat de ordine, indispensabil exercitării în condiţii optime a acestui drept constituţional, prevenindu-se eventualele abuzuri şi limitându-se efectele perturbatoare asupra stabilităţii şi securităţii raporturilor juridice civile. Exercitarea unui drept de către titularul său nu poate avea loc decât într-un anumit cadru, prestabilit de legiuitor, cu respectarea anumitor exigenţe, cărora li se subsumează şi instituirea unor termene, după a căror expirare valorificarea respectivului drept nu mai este posibilă. Departe de a constitui o negare a dreptului în sine, asemenea exigenţe dau expresie ordinii de drept, absolutizarea exerciţiului unui anumit drept având consecinţă fie negarea, fie amputarea drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane, cărora statul este ţinut să le acorde ocrotire, în egală măsură. Curtea Constituţională a amintit şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, respectiv Hotărârea din 10 mai 2001, pronunţată în Cauza Z şi alţii împotriva Regatului Unit, paragraful 93, în care s-a reţinut că art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale poate fi invocat de orice persoană care consideră că a existat o ingerinţă ilegală în privinţa exerciţiului unuia dintre drepturile sale având caracter civil, adăugând însă că dreptul de acces la tribunale nu este un drept absolut şi că acesta poate fi supus unor restricţii legitime, cum ar fi termenele legale de prescripţie (a se vedea Decizia nr. 580 din 14 iulie 2020, paragraful 23).
    21. Referitor la modalitatea concretă de calcul al termenului de promovare a acţiunii în justiţie îndreptate împotriva angajatorului, Curtea a constatat că aceste susţineri vizează, în realitate, o chestiune de competenţa instanţei judecătoreşti, referitoare la interpretarea şi aplicarea concretă a dispoziţiilor de lege criticate la situaţia dedusă judecăţii.
    22. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale, considerentele şi soluţia deciziilor precitate îşi păstrează în mod corespunzător valabilitatea şi în prezenta cauză.
    23. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Radu Ciprian Harja în Dosarul nr. 580/117/2020 al Curţii de Apel Cluj - Secţia a IV-a pentru litigii de muncă şi asigurări sociale şi constată că dispoziţiile art. 211 lit. c) din Legea dialogului social nr. 62/2011 sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Curţii de Apel Cluj - Secţia a IV-a pentru litigii de muncă şi asigurări sociale şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 25 noiembrie 2025.


                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU
                    Magistrat-asistent,
                    Claudia-Ilona Dascălu


    ------

Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

 5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "
5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016