Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:  DECIZIA nr. 660 din 25 noiembrie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 533 alin. (1) lit. f) şi ale art. 535 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

 DECIZIA nr. 660 din 25 noiembrie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 533 alin. (1) lit. f) şi ale art. 535 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 275 din 6 aprilie 2026
Comenteaza legea

┌───────────────────┬──────────────────┐
│Elena-Simina       │- preşedinte      │
│Tănăsescu          │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Asztalos           │- judecător       │
│Csaba-Ferenc       │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihai Busuioc      │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină   │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga  │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dacian-Cosmin      │- judecător       │
│Dragoş             │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan    │- judecător       │
│Licu               │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana      │- judecător       │
│Scântei            │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan      │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Claudia-Ilona      │-                 │
│Dascălu            │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘


    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 533 alin. (1) lit. f) coroborate cu cele ale art. 535 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ, excepţie ridicată de Inspectoratul de Stat în Construcţii în Dosarul nr. 1.570/116/2020 al Tribunalului Călăraşi - Secţia civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.174D/2021.
    2. La apelul nominal răspunde, pentru autorul excepţiei de neconstituţionalitate, domnul consilier juridic Sachelaride PanCorin, cu delegaţie depusă la dosar. Lipsesc celelalte părţi. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită.
    3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul domnului consilier juridic, care solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate, arătând, în esenţă, că dispoziţiile de lege criticate creează disproporţionalitate între drepturile persoanelor angajate în temeiul Codului muncii şi drepturile angajaţilor care deţin calitatea de funcţionar public, potrivit Codului administrativ. Astfel, actul administrativ prin care se constată încetarea raporturilor de muncă în cazul unui funcţionar public este lovit de nulitatea absolută, constatată de instanţă, în situaţia lipsei menţiunilor privind instanţa în faţa căreia poate fi atacat actul administrativ respectiv şi termenul în care se poate contesta acest act. Fiind un act administrativ cu caracter individual, sunt incidente dispoziţiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 care stabilesc instanţa competentă şi termenul în care poate fi atacat acest act administrativ. Însă, potrivit dispoziţiilor Codului muncii, în cazul unei decizii privind încetarea raporturilor de muncă, instanţa judecătorească este abilitată să dispună anularea acestei decizii, nicidecum să constate nulitatea acesteia. Drept urmare, se creează un privilegiu pentru persoanele angajate în calitate de funcţionari publici faţă de cele angajate în temeiul Codului muncii, ceea ce contravine dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din Constituţie.
    4. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate, întrucât consideră că autorul excepţiei compară regimul încetării raporturilor de serviciu astfel cum este acesta prevăzut de dreptul comun - Codul muncii, respectiv de Codul administrativ, aplicabil funcţionarilor publici. Or, prin comparaţie între două legi, autorul excepţiei pretinde că una dintre acestea are un regim juridic defavorabil.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
    5. Prin Încheierea din 20 mai 2021, pronunţată în Dosarul nr. 1.570/116/2020, Tribunalul Călăraşi - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 533 alin. (1) lit. f) coroborate cu cele ale art. 535 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Inspectoratul de Stat în Construcţii într-o cauză având ca obiect soluţionarea cererii de anulare a ordinului privind încetarea de drept a raportului de serviciu al funcţionarului public.
    6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că prin stabilirea sancţiunii nulităţii de drept pentru nerespectarea cerinţei stipulării în cuprinsul actului administrativ de încetare a raportului de serviciu a termenului în care acesta poate fi atacat, precum şi a instanţei de contencios administrativ competentă să soluţioneze cauza, legiuitorul instituie un privilegiu în beneficiul funcţionarului public care invocă nulitatea actului administrativ contestat, fără a mai face dovada vătămării.
    7. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că, în materia legislaţiei muncii, sancţiunea nulităţii absolute intervine strict cu privire la decizia de sancţionare disciplinară sau decizia de concediere a personalului contractual. În consecinţă, în privinţa deciziei de constatare a încetării de drept a contractului individual de muncă emisă fără un fundament legal, devin aplicabile dispoziţiile art. 1.252 din Codul civil care reglementează prezumţia de nulitate relativă.
    8. Având în vedere distincţia dintre nulitatea absolută şi cea relativă, prin raportare la natura interesului ocrotit, autorul excepţiei de neconstituţionalitate consideră că nerespectarea dispoziţiilor privind elementele obligatorii ale actelor administrative de încetare a raporturilor de serviciu se impunea să fie sancţionată cu nulitatea relativă, condiţionată de existenţa dovedită a unei vătămări, care să nu poată fi înlăturată altfel decât prin anularea actului.
    9. Principiul nediscriminării este consacrat în legislaţia muncii în temeiul art. 5 din Codul muncii, potrivit căruia în cadrul relaţiilor de muncă funcţionează principiul egalităţii de tratament faţă de toţi salariaţii şi angajatorii. În consecinţă, se afirmă că se impune asigurarea egalităţii de tratament al părţilor implicate (funcţionari publici, respectiv salariaţi), aflate în situaţii identice, respectiv în contextul îndeplinirii cumulative a condiţiilor de vârstă standard şi a stagiului minim de cotizare pentru pensionare.
    10. Prin urmare, contradictorialitatea existentă între dispoziţiile din legislaţia muncii şi legislaţia aplicabilă funcţionarilor publici contravine principiului egalităţii în drepturi, statuat de art. 16 din Constituţia României.
    11. Tribunalul Călăraşi - Secţia civilă consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată întrucât, în ceea ce priveşte nulitatea actului administrativ, prevederile Codului administrativ au caracter special şi se aplică unui angajat cu statut special, spre deosebire de personalul contractual, pentru care raporturile de muncă sunt guvernate de Codul muncii, ce constituie dreptul comun în materie şi care completează Codul administrativ în situaţiile neprevăzute de acesta.
    12. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    13. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au transmis punctele de vedere solicitate.
    CURTEA,
    examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile reprezentantului autorului excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    14. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    15. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 533 alin. (1) lit. f) şi ale art. 535 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 555 din 5 iulie 2019, care au următorul cuprins:
    - Art. 533 alin. (1) lit. f):
    "Actul administrativ de încetare a raporturilor de serviciu ale funcţionarilor publici trebuie să conţină în mod obligatoriu următoarele elemente:
    (...)
f) termenul în care poate fi atacat actul administrativ, precum şi instanţa de contencios administrativ competentă."

    – Art. 535: „Actele administrative întocmite cu nerespectarea dispoziţiilor art. 528 - 533 sunt nule de drept. Nulitatea se constată de instanţa de contencios administrativ competentă, în condiţiile legii.“

    16. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor art. 16 din Constituţie privind egalitatea în drepturi.
    17. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că dispoziţiile art. 533 alin. (1) lit. f) şi ale art. 535 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019 fac parte din capitolul X - Actele administrative privind naşterea, modificarea, suspendarea, sancţionarea şi încetarea raporturilor de serviciu şi actele administrative de sancţionare disciplinară din Codul administrativ şi instituie unul din elementele obligatorii pe care trebuie să le cuprindă actul administrativ de încetare a raporturilor de serviciu ale funcţionarilor publici, stabilind sancţiunea nulităţii de drept pentru nerespectarea dispoziţiilor legale care reglementează întocmirea valabilă a acestui act. Astfel, potrivit art. 533 alin. (1) lit. f) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019, actul administrativ de încetare a raporturilor de serviciu trebuie să cuprindă menţiuni privind termenul în care poate fi atacat actul administrativ şi instanţa de contencios competentă în soluţionarea cererii de anulare a actului administrativ, iar potrivit art. 535 din acelaşi act normativ, nerespectarea acestor dispoziţii atrage sancţiunea nulităţii de drept a actului administrativ astfel emis cu nerespectarea dispoziţiilor art. 528-533.
    18. Aşadar, omisiunea de a insera menţiunile esenţiale în actele administrative ce au ca obiect încetarea raportului de serviciu al funcţionarilor publici este sancţionată de legiuitor cu sancţiunea nulităţii de drept, astfel de acte fiind considerate vătămătoare pentru drepturile şi interesele legitime ale funcţionarului public.
    19. În acest context, din analiza criticilor de neconstituţionalitate prin care se susţine încălcarea principiului egalităţii în drepturi, Curtea reţine că, potrivit art. 73 alin. (3) lit. j) din Constituţie, statutul funcţionarilor publici ţine de domeniul reglementării organice, iar potrivit art. 73 alin. (3) lit. p) din Legea fundamentală, regimul general al raporturilor de muncă constituie obiectul unei reglementări distincte, de asemenea, prin lege organică. Aşadar, Curtea reţine că însăşi Constituţia distinge între cele două calităţi - funcţionar public şi salariat, reglementându-le distinct.
    20. Cu privire la legislaţia aplicabilă celor două categorii de personal, respectiv funcţionari publici şi personal contractual, instanţa de contencios constituţional reţine că, în esenţă, regimul juridic aplicabil primei categorii este guvernat de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019 - Codul administrativ, pe când cel al personalului contractual este reglementat de Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 din 18 mai 2011. Curtea observă, astfel, natura juridică distinctă a acestor categorii de personal, ceea ce justifică şi instituirea unor regimuri juridice distincte. Diferenţa considerabilă provine nu doar din modalitatea de numire, executare şi încetare a funcţiei, dar şi din trăsăturile specifice exclusive ale funcţiei publice, respectiv stabilitatea şi exercitarea prerogativelor de putere publică.
    21. În temeiul art. 5 lit. y) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019, funcţia publică reprezintă ansamblul atribuţiilor şi responsabilităţilor, stabilite în temeiul legii, în scopul exercitării prerogativelor de putere publică de către autorităţile şi instituţiile publice. De asemenea, activităţile desfăşurate de funcţionarii publici implică exercitarea prerogativelor de putere publică (a se vedea art. 370 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019). Aşadar, funcţionarul public este subiectul unui raport de serviciu, care ia naştere, se execută şi încetează în condiţiile speciale reglementate de Codul administrativ.
    22. Cu privire la statutul juridic al funcţionarului public, prin raportare la statutul salariatului contractual, instanţa de contencios constituţional a statuat, în jurisprudenţa sa, că acesta se întemeiază pe un regim juridic statutar, reglementat prin lege organică, şi care este distinct de regimul juridic contractual, specific raporturilor de muncă al celorlalţi salariaţi, întemeiat pe contractul individual de muncă şi reglementat prin Legea nr. 53/2003 - Codul muncii (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 392 din 2 iulie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 667 din 11 septembrie 2014, paragraful 17, Decizia nr. 172 din 24 martie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 315 din 25 aprilie 2016, paragraful 17, sau Decizia nr. 206 din 8 aprilie 2025, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 867 din 22 septembrie 2025, paragraful 15).
    23. Aşa cum s-a statuat în jurisprudenţa anterior menţionată, elementele esenţiale referitoare la naşterea, executarea şi încetarea raporturilor de serviciu ale funcţionarului public se referă în mod intrinsec la statutul acestuia.
    24. În consecinţă, Curtea reţine că funcţionarii publici reprezintă o categorie distinctă de salariaţi, ce se deosebesc prin statutul legal specific, acesta fiind, la rândul său, întemeiat pe principiile legalităţii, imparţialităţii şi obiectivităţii, al transparenţei, al responsabilităţii, al stabilităţii în exercitarea funcţiei publice şi al subordonării ierarhice (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 1.221 din 29 septembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 759 din 6 noiembrie 2009).
    25. În jurisprudenţa sa referitoare la principiul egalităţii în drepturi prevăzut de art. 16 din Constituţie, Curtea Constituţională a statuat că acest principiu presupune instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmărit, nu sunt diferite, motiv pentru care el nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune soluţii diferite pentru situaţii diferite (Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, şi Decizia nr. 107 din 1 noiembrie 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 85 din 26 aprilie 1996). În consecinţă, acest principiu nu poate fi invocat în ipoteza a două situaţii sau categorii de subiecte de drept diferite, cărora le corespund tratamente juridice diferite, ci doar în condiţii comparabile sau de egalitate, fără diferenţe majore, esenţiale dintre cei doi termeni reglementaţi în ipoteza unei norme juridice.
    26. De asemenea, prin Decizia nr. 1.565 din 6 decembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 58 din 24 ianuarie 2012, Curtea a subliniat că nu se poate reţine existenţa unei discriminări între categoria funcţionarilor publici şi celelalte categorii de salariaţi. Legislaţia specifică funcţiei publice cuprinde reglementări diferite faţă de dreptul comun, care este legislaţia muncii, dar, prin edictarea unei astfel de reglementări vizând numai funcţionarii publici, legiuitorul a înţeles să confere acestora un statut special, care nu contravine egalităţii în drepturi, consacrată de Legea fundamentală. Înţelesul acestui principiu este că egalitatea nu presupune şi uniformitate. De aceea, instituirea unui tratament juridic diferit pentru categorii profesionale diferite nu reprezintă o discriminare, atât timp cât această diferenţă de tratament este însoţită de garanţii suficiente pentru exercitarea tuturor drepturilor corespunzătoare.
    27. Prin urmare, legiuitorul poate să instituie, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale substanţiale şi de procedură de natură să asigure garanţiile adecvate pentru exercitarea funcţiei publice şi condiţiile necesare pentru contestarea actului administrativ prin care s-a dispus încetarea raportului de serviciu, atât sub aspectul legalităţii, cât şi al temeiniciei acestuia, astfel că funcţionarul public este protejat împotriva emiterii în mod abuziv a unui asemenea act administrativ.
    28. În aceste condiţii, Curtea constată că reglementarea distinctă a unor reguli juridice specifice privind condiţiile de emitere a actului administrativ de încetare a raportului de serviciu al funcţionarilor publici, în raport cu regulile stabilite prin Codul muncii, pentru încetarea contractului individual de muncă al salariatului, se înscrie în marja de apreciere a legiuitorului, justificată de diferenţa dintre cele două categorii de subiecte de drept, fără ca aceasta să aibă semnificaţia instituirii unui privilegiu sau unei discriminări, în sensul dispoziţiilor art. 16 din Constituţie.
    29. În consecinţă, întrucât criticile de neconstituţionalitate formulate sunt neîntemeiate, Curtea constată că prevederile art. 533 alin. (1) lit. f ) şi ale art. 535 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019 nu contravin principiului egalităţii în drepturi, consacrat de dispoziţiile art. 16 din Legea fundamentală.
    30. Cu privire la susţinerea autorului excepţiei potrivit căreia nerespectarea elementelor obligatorii ale conţinutului actelor administrative de încetare a raporturilor de serviciu se impunea să fie sancţionată cu nulitatea relativă, condiţionată de existenţa dovedită a unei vătămări care să nu poată fi înlăturată altfel decât prin anularea actului, Curtea reţine că aceasta reprezintă un aspect care vizează modificarea legii. Or, operaţiunile legislative de modificare şi completare a actelor normative sunt de competenţa exclusivă a legiuitorului, potrivit prevederilor art. 61 alin. (1) din Constituţie, excedând atribuţiilor instanţei de contencios constituţional, care, conform art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, „se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului.“ (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 370 din 11 iulie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1129 din 12 noiembrie 2024, paragraful 23).
    31. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Inspectoratul de Stat în Construcţii în Dosarul nr. 1.570/116/2020 al Tribunalului Călăraşi - Secţia civilă şi constată că dispoziţiile art. 533 alin. (1) lit. f) şi ale art. 535 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Tribunalului Călăraşi - Secţia civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 25 noiembrie 2025.


                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU
                    Magistrat-asistent,
                    Claudia-Ilona Dascălu


    -----

Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial,  DECIZIA nr. 660 din 25 noiembrie 2025

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "
5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016
x
DESCARCATI GRATUIT
Raportul Special
" 5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale"
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016