Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Vasile Gionea - preşedinte
Viorel Mihai Ciobanu - judecãtor
Mihai Constantinescu - judecãtor
Ioan Muraru - judecãtor
Florin Bucur Vasilescu - judecãtor
Alexandru Grigorie - procuror
Florentina Geangu - magistrat-asistent.
Pe rol pronunţarea asupra recursurilor formulate de Ministerul Public impotriva deciziilor Curţii Constituţionale nr. 28 din 26 mai 1993 şi nr. 29 din aceeaşi data.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa din 10 noiembrie 1993, în prezenta reprezentantului Ministerului Public, în lipsa inculpaţilor şi a pãrţilor civile, legal citate, cînd s-a dispus conexarea dosarelor nr. 64C/1992 şi nr. 71C/1992, iar completul de judecata, din oficiu, a pus în discuţie implicatiile <>Deciziei nr. 33/1993 , rãmasã definitiva. Dezbaterile au fost consemnate în încheierea din aceeaşi data, cînd Curtea, avînd nevoie de timp pentru a delibera, a aminat pronunţarea pentru data de 17 noiembrie 1993.
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ,
avînd în vedere actele şi lucrãrile dosarului, retine urmãtoarele:
Inculpatii Corodea Florinel şi Stan Sandu au ridicat excepţia de neconstituţionalitate a art. 224 din Codul penal, în fata Judecãtoriei Timişoara, dosarul nr. 8350/1992 şi, respectiv, a Judecãtoriei Braşov, dosarul nr. 2052/1992, sustinind ca, potrivit art. 150 alin. (1) din Constituţie, aceste prevederi sînt abrogate în ce priveşte furtul din avutul obştesc în dãuna societãţilor comerciale.
Prin deciziile nr. 28/1993 şi nr. 29/1993, Curtea a admis excepţiile de neconstituţionalitate, constatind ca art. 224 din Codul penal a fost abrogat parţial, potrivit art. 150 alin. (1) din Constituţie, şi, în consecinta, urmeazã sa se aplice numai cu privire la bunurile prevãzute de art. 135 alin. (4) din Constituţie, bunuri care formeazã obiectul exclusiv al proprietãţii publice.
Impotriva acestor decizii Ministerul Public a declarat recurs, sustinind, în esenta, ca, întrucît textul de lege este anterior Constituţiei, competenta de soluţionare a exceptiei ar reveni exclusiv instanţelor judecãtoreşti, neconstituind o problema de constitutionalitate, ci de aplicare a legii în timp, în sensul art. 150 alin. (1) din Constituţie. De asemenea, în recurs se apreciazã ca dispoziţiile din Codul penal referitoare la avutul obştesc nu sînt neconstituţionale şi nici nu au fost abrogate de Constituţie. În acest sens, se arata ca noţiunea de avut are un conţinut şi o sfera mai larga decît noţiunea de proprietate, similare cu aceea de patrimoniu din Codul civil şi ca infracţiunile din Codul penal referitoare la avutul obştesc nu intra în categoria infracţiunilor contra proprietãţii, ci a acelora contra avutului, asemãnãtor Codului penal din 1936 care se referea la infracţiuni contra patrimoniului. În consecinta, se considera ca prevederile respective nu contravin Constituţiei, întrucît nu neagã existenta celor doua tipuri de proprietate, publica şi privatã, şi nici nu se referã la alte forme de proprietate decît cele menţionate în Constituţie.
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ,
examinînd încheierea de sesizare, deciziile atacate cu recurs şi motivele de recurs, precum şi dispoziţiile art. 224 din Codul penal, prevederile Constituţiei şi ale Legii nr. 47/1992, retine urmãtoarele:
Referitor la competenta de soluţionare a exceptiei de cãtre Curtea Constituţionalã, se constata ca, potrivit practicii constante a acestei Curţi, cît timp instanta de judecata nu a reţinut ca un text legal este abrogat potrivit art. 150 alin. (1) din Constituţie, sesizind Curtea cu soluţionarea exceptiei, aceasta este obligatã sa se pronunţe în virtutea dreptului constituţional al cetãţenilor de a invoca neconstituţionalitatea unui text legal pe care instanta înţelege sa le-o aplice. Abrogarea, potrivit art. 150 alin.(1) din Constituţie, este rezultatul contrarietatii legii anterioare cu prevederile Constituţiei, astfel încît ea constituie nu numai o consecinta a aplicãrii legii în timp, ci şi o problema de constitutionalitate, ca urmare a supremaţiei legii fundamentale în cadrul sistemului juridic.
Cu privire la constituţionalitatea dispoziţiilor din Codul penal referitoare la avutul obştesc, ce constituie al doilea motiv de recurs, Curtea constata ca interpretarea constituţionalitãţii acestor dispoziţii a fãcut obiectul <>Deciziei Plenului Curţii Constituţionale nr. 1/1993 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 232 din 27 septembrie 1993. Prin decizia respectiva s-a statuat ca dispoziţiile Codului penal referitoare la infracţiunile contra avutului obştesc, deci şi aceea prevãzutã de art. 224 - furtul în paguba avutului obştesc -, sînt abrogate parţial, potrivit art. 150 alin. (1) din Constituţie, urmînd sa se aplice în continuare numai pentru bunurile proprietate publica prevãzute de art. 135 alin. (4) din Constituţie.
Ţinînd seama de Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1/1993, rezulta ca motivele invocate de Ministerul Public în legatura cu constituţionalitatea dispoziţiilor Codului penal referitoare la avutul obştesc urmeazã a fi respinse.
În baza <>Deciziei Plenului Curţii Constituţionale nr. 1/1993 sus-menţionate, prin Decizia nr. 63 din 4 noiembrie 1993 s-a respins recursul Ministerului Public impotriva <>Deciziei nr. 33/1993 , prin care se constatase ca prevederile art. 224 din Codul penal au fost abrogate parţial, potrivit art. 150 alin. (1) din Constituţie, şi, în consecinta, urmeazã sa se aplice numai cu privire la bunurile prevãzute de art. 135 alin. (4) din Constituţie, bunuri ce formeazã obiectul exclusiv al proprietãţii publice. Rezulta deci ca, în prezent, atît excepţiile de neconstituţionalitate invocate de Corodea Florinel şi Stan Sandu, cît şi recursurile declarate de Ministerul Public, impotriva deciziilor nr. 28/1993 şi nr. 29/1993 sînt lipsite de obiect, deoarece prevederile art. 224 din Codul penal, la care ele se referã, sînt abrogate parţial, potrivit art. 150 alin. (1) din Constituţie, astfel cum s-a constatat prin Decizia nr. 33/1993, rãmasã definitiva.
Dacã, ţinînd seama de prevederile <>Deciziei Plenului Curţii Constituţionale nr. 1/1993 , s-ar respinge exclusiv recursul Ministerului Public ar insemna ca, prin rãmînerea definitiva a deciziilor de fond, sa se ajungã la constatarea abrogãrii unui text la date diferite, ceea ce este inadmisibil. De asemenea, prin faptul ca, între timp, art. 224 din Codul penal a fost declarat ca parţial abrogat, iar potrivit art. 145 din Constituţie, Decizia nr. 33/1993 fiind definitiva, este obligatorie, rezulta ca scopul urmãrit prin excepţia ridicatã a fost realizat, astfel încît aceasta excepţie urmeazã a fi, de asemenea, respinsã ca nemaiavind nici interes şi nici obiect.
Pentru motivele arãtate, în temeiul art. 144 lit. c), art. 145 alin. (2) şi art. 150 alin. (1) din Constituţie, al art. 1, art. 3, art. 13 alin. (1) lit. A.c), art. 25 şi art. 26 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ,
În numele legii,
DECIDE:
Constata ca, potrivit <>Deciziei nr. 33/1993 , rãmasã definitiva, art. 224 din Codul penal este abrogat parţial, conform art. 150 alin. (1) din Constituţie, şi, în consecinta, urmeazã a se aplica numai cu privire la bunurile prevãzute în art. 135 alin. (4) din Constituţie, bunuri care fac obiectul exclusiv al proprietãţii publice, şi prin urmare,
Respinge ca lipsite de obiect excepţiile de neconstituţionalitate ridicate de Corodea Florinel în dosarul nr. 8350/1992 al Judecãtoriei Timişoara şi de Stan Sandu în dosarul 2052/1992 al Judecãtoriei Braşov, precum şi recursurile Ministerului Public declarate impotriva deciziilor nr. 28/1993 şi nr. 29/1993.
Definitiva.
Pronunţatã în şedinţa publica din 17 noiembrie 1993.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. dr. VASILE GIONEA
Magistrat - asistent,
Florentina Geangu
---------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
