Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:  DECIZIA nr. 659 din 25 noiembrie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 14 alin. (8) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

 DECIZIA nr. 659 din 25 noiembrie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 14 alin. (8) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 255 din 31 martie 2026
Comenteaza legea

┌───────────────────┬──────────────────┐
│Elena-Simina       │- preşedinte      │
│Tănăsescu          │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Asztalos           │- judecător       │
│Csaba-Ferenc       │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihai Busuioc      │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină   │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga  │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dacian-Cosmin      │- judecător       │
│Dragoş             │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan    │- judecător       │
│Licu               │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana      │- judecător       │
│Scântei            │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan      │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Ioniţa Cochinţu    │-                 │
│                   │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘


    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 14 alin. (8) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicată de către instanţa de judecată, din oficiu, în Dosarul nr. 3.917/62/2010/a3 al Curţii de Apel Braşov - Secţia civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.892D/2021.
    2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită.
    3. Magistratul-asistent referă asupra cauzei şi arată că, pentru partea Societatea Rombra - S.R.L. din Braşov, MDP Insolvency S.P.R.L. din Braşov, în calitate de lichidator judiciar al acesteia, a depus note scrise prin care a învederat schimbarea sediului profesional al practicianului în insolvenţă şi a solicitat respingerea, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, context în care a invocat şi ataşat extras din jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
    4. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, întrucât termenul de 5 zile de la data adunării creditorilor în care poate fi atacată hotărârea adunării creditorilor este un termen rezonabil, susceptibil de a fi cunoscut de către toţi cei interesaţi să utilizeze această cale de atac - creditorii care au votat împotriva adunării generale a creditorilor sau creditorii care sunt îndreptăţiţi să participe la această şedinţă, dar care au lipsit motivat. Or, ambele categorii de creditori cunosc faptul că a avut loc adunarea creditorilor, cu deosebirea că unii cunosc în concret conţinutul a ceea ce s-a votat, iar ceilalţi, cu o minimă diligenţă, pot lua cunoştinţă de ceea ce s-a hotărât cu acel prilej şi îşi pot exercita dreptul de contestare, termenul în discuţie fiind unul obiectiv pentru ambele categorii de creditori. De asemenea, menţionează că nu sunt incidente în cauză considerentele Deciziei nr. 308 din 12 mai 2016, utilizată de autoarea excepţiei de neconstituţionalitate ca reper jurisprudenţial.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
    5. Prin Încheierea din 14 septembrie 2021, pronunţată în Dosarul nr. 3.917/62/2010/a3, Curtea de Apel Braşov - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 14 alin. (8) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicată de către instanţa de judecată, din oficiu, într-o cauză întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 85/2006.
    6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că dispoziţiile criticate încalcă dreptul de acces la justiţie şi la un proces echitabil, întrucât stipulează că cererea prevăzută la art. 14 alin. (7) din Legea nr. 85/2006 (cererea creditorilor care au votat împotriva luării unei hotărâri a adunării creditorilor, precum cererea creditorilor îndreptăţiţi să participe la procedura insolvenţei, care au lipsit motivat de la şedinţa adunării creditorilor) va fi depusă la dosarul cauzei în termen de 5 zile de la data adunării creditorilor, fără a se face vreo distincţie între cei care au participat la respectiva adunare a creditorilor şi cei care nu au participat. Or, principiul accesului liber la justiţie, potrivit Legii fundamentale, jurisprudenţei instanţei de contencios constituţional şi celei a Curţii Europene a Drepturilor Omului, între altele, implică adoptarea de către legiuitor a unor reguli de procedură clare, în care să se prescrie cu precizie condiţiile şi termenele în care justiţiabilii îşi pot exercita drepturile lor procesuale, fiind necesar ca legea să fie accesibilă justiţiabilului şi previzibilă în ceea ce priveşte efectele sale. Pentru ca legea să satisfacă cerinţa de previzibilitate, aceasta trebuie să precizeze cu suficientă claritate întinderea şi modalităţile de exercitare a puterii de apreciere a autorităţilor în domeniul respectiv, ţinând cont de scopul legitim urmărit, pentru a oferi persoanei o protecţie adecvată împotriva arbitrarului. În cazul dispoziţiilor criticate, legiuitorul şi-a respectat numai din punct de vedere formal competenţa constituţională de a legifera măsuri care să permită accesul la justiţie în ceea ce priveşte contestarea hotărârii adunării creditorilor, stabilind posibilitatea desfiinţării de către judecătorul-sindic pentru nelegalitate, la cererea creditorilor care au votat împotriva luării hotărârii respective şi au făcut să se consemneze aceasta în procesul-verbal al adunării, precum şi la cererea creditorilor îndreptăţiţi să participe la procedura insolvenţei, care au lipsit motivat de la şedinţa adunării creditorilor, fără însă a preciza, în mod concret, o dată obiectivă, nesusceptibilă de arbitrar, care este data ţinerii adunării, dată de la care curge termenul de 5 zile pentru depunerea contestaţiei, aspect valabil şi pentru creditorii ce votează prin corespondenţă, pentru care nu se asigură o informare efectivă în condiţiile în care hotărârea nu se publică, ci se înregistrează la instanţă. În contextul criticilor de neconstituţionalitate, se menţionează jurisprudenţa Curţii Constituţionale (Decizia nr. 1.137 din 4 decembrie 2007 şi Decizia nr. 308 din 12 mai 2016) şi cea a Curţii Europene a Drepturilor Omului (Hotărârea din 4 mai 2000, pronunţată în Cauza Rotaru împotriva României, paragraful 52, şi Hotărârea din 25 ianuarie 2007, pronunţată în Cauza Sissanis împotriva României, paragraful 66), în materia principiilor invocate în susţinerea acestora.
    7. Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    8. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând încheierea de sesizare, notele scrise depuse, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    9. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    10. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 14 alin. (8) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006, care au următorul cuprins: „(8) Cererea prevăzută la alin. (7) va fi depusă la dosarul cauzei în termen de 5 zile de la data adunării creditorilor şi va fi soluţionată în camera de consiliu, cu citarea celui care a introdus cererea, a administratorului judiciar sau, după caz, a lichidatorului şi a creditorilor. (...)“ Dispoziţiile art. 14 alin. (7) din aceeaşi lege, la care fac referire prevederile criticate, au următorul cuprins: „(7) Hotărârea adunării creditorilor poate fi desfiinţată de judecătorul-sindic pentru nelegalitate, la cererea creditorilor care au votat împotriva luării hotărârii respective şi au făcut să se consemneze aceasta în procesul-verbal al adunării, precum şi la cererea creditorilor îndreptăţiţi să participe la procedura insolvenţei, care au lipsit motivat de la şedinţa adunării creditorilor.“
    11. Curtea observă că Legea nr. 85/2006 a fost abrogată prin art. 344 lit. a) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 466 din 25 iunie 2014, iar prin art. 343 din Legea nr. 85/2014 se dispune faptul că procesele începute înainte de intrarea în vigoare a acestei legi rămân supuse legii aplicabile anterior acestei date. Având în vedere Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea urmează să analizeze dispoziţiile legale în redactarea criticată, mai sus redată.
    12. În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale sunt invocate prevederile constituţionale ale art. 21 alin. (1) şi (3) privind accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, astfel cum acestea sunt interpretate, în temeiul art. 20 alin. (1) din Constituţie, şi prin prisma exigenţelor art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. De asemenea, având în vedere motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, precum şi Decizia nr. 1.313 din 4 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2012, Curtea reţine şi dispoziţiile constituţionale ale art. 1 alin. (5) în componenta privind calitatea legii.
    13. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile criticate au mai format obiect al controlului de constituţionalitate, în raport cu critici şi prevederi constituţionale similare, sens în care sunt Decizia nr. 700 din 19 decembrie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 671 din 17 iulie 2025, şi Decizia nr. 1.447 din 4 noiembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 20 din 10 ianuarie 2011, prin care a fost respinsă excepţia de neconstituţionalitate, ca neîntemeiată, în raport cu criticile formulate.
    14. Curtea reţine că dispoziţiile criticate fac parte din capitolul II: Participanţii la procedura insolvenţei, secţiunea 3: Adunarea creditorilor. Comitetul creditorilor, art. 14 stabilind aspecte ce ţin: de convocarea creditorilor şi de ordinea de zi a şedinţei; de votul celor prezenţi fizic la şedinţă, de posibilitatea creditorilor de a fi reprezentaţi în adunare prin împuterniciţi cu procură specială autentică sau, în cazul creditorilor bugetari şi al celorlalte persoane juridice, cu delegaţie semnată de conducătorul unităţii ori de a putea vota şi prin corespondenţă; de participarea reprezentanţilor salariaţilor debitorului; de deliberările şi hotărârile adunării creditorilor şi de includerea acestora într-un proces-verbal care va fi depus, prin grija administratorului judiciar sau a lichidatorului, la dosarul cauzei, într-un termen prevăzut de lege; de faptul că hotărârea adunării creditorilor poate fi desfiinţată de către judecătorul-sindic pentru nelegalitate la cererea creditorilor care au votat împotriva luării hotărârii respective şi au făcut să se consemneze aceasta în procesul-verbal al adunării, precum şi la cererea creditorilor îndreptăţiţi să participe la procedura insolvenţei, care au lipsit motivat de la şedinţa adunării creditorilor; şi de faptul că cererea antereferită poate fi depusă la dosarul cauzei în termen de 5 zile de la data adunării creditorilor.
    15. Acest din urmă aspect este criticat de către autoarea excepţiei de neconstituţionalitate din perspectiva unei pretinse încălcări a accesului liber la justiţie pentru creditorii care nu participă fizic la şedinţele adunării creditorului sau votează prin corespondenţă, ca urmare a nerespectării principiului legalităţii, în componenta privind calitatea legii, nefiind stabilit un termen distinct pentru creditorii în discuţie.
    16. În ceea ce priveşte principiul legalităţii, în componenta privind calitatea legii, în jurisprudenţa sa, Curtea a stabilit că cerinţa de claritate a legii vizează caracterul neechivoc al obiectului reglementării, cea de precizie se referă la exactitatea soluţiei legislative alese şi a limbajului folosit, în timp ce previzibilitatea legii priveşte scopul şi consecinţele pe care le antrenează, respectiv faptul că actul normativ trebuie să fie suficient de precis şi clar pentru a putea fi aplicat, iar accesibilitatea, din punct de vedere formal, are în vedere aducerea la cunoştinţa publică a actelor normative de rang infraconstituţional şi intrarea în vigoare a acestora, care se realizează prin publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I (a se vedea, în acest sens, spre exemplu, Decizia nr. 363 din 7 mai 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 495 din 6 iulie 2015, paragrafele 16-20 şi 26). Prin urmare, o lege îndeplineşte condiţiile calitative impuse atât de Constituţie, cât şi de Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale numai dacă norma este enunţată cu suficientă precizie pentru a permite cetăţeanului să îşi adapteze conduita în funcţie de aceasta, astfel încât, apelând la nevoie la consiliere de specialitate în materie, el să fie capabil să prevadă, într-o măsură rezonabilă, faţă de circumstanţele speţei, consecinţele care ar putea rezulta dintr-o anumită faptă şi să îşi corecteze conduita. Având în vedere principiul generalităţii legilor, atât în jurisprudenţa Curţii Constituţionale, cât şi în cea a Curţii Europene a Drepturilor Omului s-a reţinut că poate să fie dificil să se redacteze legi de o precizie totală şi o anumită supleţe poate chiar să se dovedească de dorit, supleţe care nu trebuie să afecteze, însă, previzibilitatea legii (Decizia Curţii Constituţionale nr. 363 din 7 mai 2015, precitată, paragrafele 16-18, Decizia nr. 903 din 6 iulie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 584 din 17 august 2010, şi Decizia nr. 743 din 2 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 579 din 16 august 2011, precum şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului cu privire la care se reţin, spre exemplu, Hotărârea din 15 noiembrie 1996, pronunţată în Cauza Cantoni împotriva Franţei, paragraful 29, Hotărârea din 25 noiembrie 1996, pronunţată în Cauza Wingrove împotriva Regatului Unit, paragraful 40, Hotărârea din 4 mai 2000, pronunţată în Cauza Rotaru împotriva României, paragraful 55, Hotărârea din 9 noiembrie 2006, pronunţată în Cauza Leempoel & S.A. ED. Ciné Revue împotriva Belgiei, paragraful 59).
    17. De asemenea, potrivit art. 21 din Constituţie, orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, libertăţilor şi intereselor sale legitime, iar accesul liber la justiţie presupune accesul la toate mijloacele procedurale prin care se înfăptuieşte actul de justiţie (Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994). Acest principiu semnifică faptul că orice persoană poate sesiza instanţele judecătoreşti în cazul în care consideră că drepturile, libertăţile sau interesele sale legitime au fost încălcate, iar nu faptul că acest acces nu poate fi supus niciunei condiţionări, competenţa de a stabili regulile de desfăşurare a procesului în faţa instanţelor judecătoreşti revenindu-i legiuitorului, fiind o aplicare a dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 126 alin. (2) (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 313 din 11 mai 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1056 din 4 noiembrie 2021, paragraful 14). Cu alte cuvinte, dreptul constituţional privind accesul liber la justiţie nu are loc de plano la toate mijloacele procedurale şi la toate căile de atac, ci se realizează în anumite condiţii circumscrise de legiuitor, astfel că pentru situaţiile deosebite sunt stabilite şi reguli diferite, însă acestea trebuie să respecte egalitatea de tratament juridic a părţilor. Totodată, în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului s-a statuat că o caracteristică a dreptului de acces liber la justiţie este că acesta nu este un drept absolut şi că el poate fi supus unor restricţii legitime, cum ar fi termenele legale de prescripţie, important fiind ca aceste restrângeri să nu aducă atingere substanţei dreptului, să urmărească un scop legitim şi să existe un raport rezonabil de proporţionalitate între mijloacele utilizate şi scopul urmărit (Hotărârea din 28 mai 1985, pronunţată în Cauza Ashingdane împotriva Regatului Unit, paragraful 57, Hotărârea din 21 februarie 1975, pronunţată în Cauza Golder împotriva Regatului Unit, paragraful 39, sau Hotărârea din 10 mai 2001, pronunţată în Cauza Z. şi alţii împotriva Regatului Unit, paragraful 93).
    18. Or, aplicând considerentele de principiu mai sus enunţate atât cu privire la criteriile de calitate a legii, cât şi cu privire la accesul liber la justiţie, la normele criticate, prin Decizia nr. 700 din 19 decembrie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 671 din 17 iulie 2025, paragraful 16, Curtea a constatat că prevederile art. 14 alin. (8) din Legea nr. 85/2006 sunt în acord cu dispoziţiile şi principiile constituţionale antereferite, întrucât acestea se coroborează cu concepţia normativă a art. 14 din Legea nr. 85/2006 şi, cu precădere, cu cele cuprinse în alin. (7), care le preced, fiind intrinsec legate în arhitectura articolului respectiv. Astfel, prevederile art. 14 alin. (7) şi (8) din Legea nr. 85/2006 stabilesc în mod clar şi neechivoc faptul că hotărârea adunării creditorilor poate fi desfiinţată de judecătorul-sindic pentru nelegalitate, la cererea creditorilor care au votat împotriva luării hotărârii respective şi au făcut să se consemneze aceasta în procesul-verbal al adunării, precum şi la cererea creditorilor îndreptăţiţi să participe la procedura insolvenţei, care au lipsit motivat de la şedinţa adunării creditorilor şi care pot depune cererea respectivă la dosarul cauzei în termen de 5 zile de la data adunării creditorilor, fără a face vreo distincţie între aceştia.
    19. De altfel, prin Decizia nr. 1.447 din 4 noiembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 20 din 10 ianuarie 2011, Curtea a reţinut că dispoziţiile art. 14 alin. (8) teza întâi din Legea nr. 85/2006 nu fac altceva decât să răspundă caracterului specific al procedurii insolvenţei, care presupune aplicarea principiului celerităţii în vederea reîntregirii activului debitorului şi satisfacerii creanţelor creditorilor, având în vedere că, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, legiuitorul are competenţa exclusivă de a stabili normele privind procedura de judecată, putând institui prevederi speciale în vederea reglementării unor situaţii deosebite, iar instituirea unor proceduri speciale, ţinând cont de specificul procedurii insolvenţei, nu poate fi privită ca aducând atingere accesului liber la justiţie, dreptului la apărare sau dreptului la un proces echitabil (a se vedea şi Decizia nr. 1.137 din 4 decembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 31 din 15 ianuarie 2008).
    20. Astfel, termenul de 5 zile, de la data adunării creditorilor, în care poate fi depusă cererea de desfiinţare a hotărârii adunării creditorilor se circumscrie considerentelor antereferite, fiind tocmai o aplicare a principiului egalităţii prevăzut de art. 16 din Constituţie, acest termen fiind aplicabil tuturor celor cu drept de a contesta hotărârea adunării creditorilor. În acest context, este de precizat faptul că, potrivit art. 13 din Legea nr. 85/2006, adunarea creditorilor va fi convocată şi prezidată de administratorul judiciar sau, după caz, de lichidator, dacă legea sau judecătorul-sindic nu dispune altfel; creditorii cunoscuţi vor fi convocaţi de administratorul judiciar sau de lichidator în cazurile prevăzute expres de lege şi ori de câte ori este necesar; adunarea creditorilor va putea fi convocată şi de comitetul creditorilor sau la cererea creditorilor deţinând creanţe în valoare de cel puţin 30% din valoarea totală a acestora. Convocarea creditorilor va trebui să cuprindă şi ordinea de zi a şedinţei, astfel cum dispune art. 14 alin. (1) din aceeaşi lege. Aşadar, data desfăşurării adunării creditorilor, precum şi ordinea de zi sunt anunţate, textul criticat indicând şi termenul în care se poate recurge la calea de atac şi la exercitarea dreptului de contestare şi, prin urmare, situaţia este diferită de cea reţinută în considerentele Deciziei nr. 308 din 12 mai 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 585 din 2 august 2016, menţionată de autoarea excepţiei de neconstituţionalitate ca reper jurisprudenţial.
    21. Prin urmare, Curtea nu poate reţine pretinsa încălcare a accesului liber la justiţie şi a dreptului la un proces echitabil, mai ales că, potrivit art. 14 alin. (6) din Legea nr. 85/2006, deliberările şi hotărârile adunării creditorilor sunt cuprinse într-un proces-verbal, care este depus, prin grija administratorului judiciar/ lichidatorului, la dosarul cauzei, în termen de 2 zile lucrătoare de la data adunării creditorilor, context în care creditorii interesaţi pot lua cunoştinţă de conţinutul acestuia, iar cererea de anulare a hotărârii adunărilor creditorilor, potrivit art. 14 alin. (8) teza a doua şi următoarele din Legea nr. 85/2006, este soluţionată în camera de consiliu, cu citarea celui care a introdus cererea, a administratorului judiciar sau, după caz, a lichidatorului şi a creditorilor (a se vedea şi Decizia nr. 700 din 19 decembrie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 671 din 17 iulie 2025, paragraful 18).
    22. Distinct de acestea, Curtea observă că prin critica de neconstituţionalitate se tinde şi la completarea textului criticat, în sensul dorit de autoarea excepţiei, aspect ce nu intră în competenţa instanţei de contencios constituţional, care, potrivit dispoziţiilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului de constituţionalitate, în condiţiile în care Parlamentul este, potrivit art. 61 alin. (1) din Constituţie, unica autoritate legiuitoare a ţării (a se vedea, spre exemplu, în sens similar, Decizia nr. 502 din 7 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 941 din 22 decembrie 2014).
    23. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de instanţa de judecată, din oficiu, în Dosarul nr. 3.917/62/2010/a3 al Curţii de Apel Braşov - Secţia civilă şi constată că dispoziţiile art. 14 alin. (8) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Curţii de Apel Braşov - Secţia civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 25 noiembrie 2025.


                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU
                    Magistrat-asistent,
                    Ioniţa Cochinţu


    -----

Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial,  DECIZIA nr. 659 din 25 noiembrie 2025

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "
5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016
x
DESCARCATI GRATUIT
Raportul Special
" 5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale"
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016