Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIA nr. 658 din 25 noiembrie 2025  referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei    Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

 DECIZIA nr. 658 din 25 noiembrie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 309 din 17 aprilie 2026

┌───────────────────┬──────────────────┐
│Elena-Simina │- preşedinte │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Asztalos │- judecător │
│Csaba-Ferenc │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihai Busuioc │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dacian-Cosmin │- judecător │
│Dragoş │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan │- judecător │
│Licu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana │- judecător │
│Scântei │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Ioniţa Cochinţu │- │
│ │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘


    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicată de Societatea Omnilogic - S.R.L. Unipersonală, cu sediul în Ruse, Bulgaria, în Dosarul nr. 2.938/118/2012/a53 al Curţii de Apel Constanţa - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.890D/2021.
    2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită.
    3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate, întrucât, în realitate, se solicită instanţei de contencios constituţional o interpretare a normelor criticate, aspect ce nu ţine de resortul contenciosului constituţional.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
    4. Prin Încheierea din 8 martie 2021, pronunţată în Dosarul nr. 2.938/118/2012/a53, Curtea de Apel Constanţa - Secţia a IIa civilă, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicată de Societatea Omnilogic - S.R.L. Unipersonală, cu sediul în Ruse, Bulgaria, într-o cauză întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 85/2006.
    5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că prevederile cuprinse în art. 7 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 pun în discuţie numeroase probleme cu privire la modalitatea în care acestea trebuie interpretate şi aplicate când este vorba de contestaţiile formulate la tabelele de creanţe în condiţiile în care dispoziţiile art. 73 din Legea nr. 85/2006 nu conţin niciun fel de prevederi referitoare la participanţii la procedura insolvenţei care se citează cu ocazia judecării contestaţiilor formulate la tabele întocmite de către administratorul judiciar/lichidatorul judiciar, însă stabilesc că debitorul, creditorii şi orice persoană interesată au calitate procesuală să formuleze contestaţie cu privire la creanţele şi drepturile de preferinţă trecute în tabelul de creanţe de administratorul judiciar/lichidator. Aceste aspecte conduc la ideea că legea recunoaşte că, în ceea ce priveşte modalitatea în care sunt trecute în tabel creanţele, de fapt, creditorii participanţi la procedură nu au interese concurente, ci, dimpotrivă, au interese opuse, în mod evident fiecare dintre creditori fiind interesat în maximizarea şanselor de acoperire a propriei creanţe în cadrul procedurii. Astfel, participarea concurentă în procedură a unor creditori având creanţe de acelaşi grad sau creanţe garantate sau privilegiate nu face decât să reducă şansele de acoperire în condiţiile în care aceasta se traduce prin mărirea pasivului de acoperit în procedură. Dispoziţiile art. 75 din Legea nr. 85/2006, ce se referă la formularea unei contestaţii prin care se urmăreşte eliminarea unei creanţe din tabelul de creanţe, cu scopul diminuării pasivului de acoperit în procedura insolvenţei, prevăd în mod expres că judecarea acestei contestaţii se face cu citarea obligatorie a comitetului creditorilor şi a oricărei alte părţi interesate, după caz, respectiv debitorul şi ceilalţi creditori concurenţi (alţii decât contestatorul şi titularul creanţei contestate). Astfel, legea recunoaşte tuturor creditorilor participanţi la procedură calitate procesuală pasivă în contestaţiile prin care se urmăreşte reducerea pasivului debitoarei (situaţie care prin definiţie nu le poate fi decât favorabilă); înscrierea/acceptarea sau nu a creanţei sau a drepturilor de preferinţă în tabelul de creanţe constituie tot o măsură a administratorului/lichidatorului judiciar ce poate fi contestată, contestaţie pentru care legea stabileşte cu titlu derogatoriu de la dispoziţiile art. 21 din Legea nr. 85/2006 exclusiv un termen diferit pentru promovarea contestaţiei şi obligaţia de a soluţiona toate contestaţiile printr-o singură sentinţă. Faţă de această împrejurare, se apreciază că dispoziţiile art. 21 din legea în discuţie, cu referire la persoanele care au calitate procesuală pasivă şi care sunt citate în situaţiile respective, sunt aplicabile şi contestaţiilor formulate la tabelele de creanţe.
    6. Se mai învederează că orice contestaţie formulată împotriva tabelelor de creanţe vizează nu numai drepturile şi interesele contestatorului şi ale debitorului, ci şi drepturile şi interesele celorlalţi creditori participanţi la procedură şi înscrişi în tabel, creditori ce au apreciat că menţiunile din tabel, creanţele trecute, drepturile de preferinţă menţionate de către administratorul judiciar/lichidator corespund realităţii juridice reflectate de documente şi de legea aplicabilă. Or, nerecunoaşterea în persoana acestor debitori a dreptului de a participa la judecarea contestaţiei prin care se urmăreşte între altele afectarea drepturilor şi intereselor lor directe ar constitui o gravă vătămare a drepturilor recunoscute de normele constituţionale şi convenţionale în ceea ce priveşte accesul liber la justiţie, dreptul la un proces echitabil, inclusiv în dimensiunea dreptului la apărare, şi dreptul la un remediu efectiv. Prin urmare, se apreciază că dispoziţiile art. 7 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 sunt constituţionale doar în măsura în care acestea sunt interpretate şi aplicate în sensul că în procedurile contencioase reglementate de Legea nr. 85/2006 au calitate procesuală şi sunt citaţi contestatorul/creditorul contestator şi debitorul prin practicianul în insolvenţă (administrator judiciar sau lichidator), precum şi ceilalţi creditori concurenţi. În contextul criticilor de neconstituţionalitate se face referire la jurisprudenţa Curţii Constituţionale, cea a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene şi cea a Curţii Europene a Drepturilor Omului în materia principiilor menţionate în susţinerea excepţiei.
    7. Curtea de Apel Constanţa - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât, în virtutea art. 126 alin. (2) din Constituţie, legiuitorul se bucură de atributul exclusiv de a stabili normele de procedură, putând să instituie prevederi speciale, derogatorii de la dreptul comun, în vederea unor situaţii specifice. Astfel, prevederile art. 7 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 îşi găsesc justificarea în specificul procedurii insolvenţei, care presupune un număr foarte mare de părţi şi o mare diversitate de acte procedurale de natură să îngreuneze mult desfăşurarea procedurii, fiind o măsură specială prin care se asigură soluţionarea cu celeritate a cauzelor. Prin urmare, instituirea unor proceduri speciale, ţinând cont de specificul procedurii insolvenţei, nu poate fi privită ca aducând atingere dreptului la apărare sau dreptului la un proces echitabil. De asemenea, având în vedere calitatea destinatarilor normei, textul legal a cărui neconstituţionalitate se invocă sub aspectul lipsei previzibilităţii sale apare ca fiind previzibil sub aspectul aplicării sale, ţinând seama de jurisprudenţa Curţii Constituţionale şi de cea a Curţii Europene a Drepturilor Omului, prin care s-a statuat că semnificaţia noţiunii de previzibilitate depinde într-o mare măsură de conţinutul normei juridice despre care este vorba, de domeniul pe care îl acoperă, precum şi de numărul şi calitatea destinatarilor săi.
    8. Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    10. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    11. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 7 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006, care au următorul cuprins: „(2) În procedurile contencioase reglementate de prezenta lege vor fi citate în calitate de părţi numai persoanele ale căror drepturi sau interese sunt supuse spre soluţionare judecătorului-sindic, în condiţii de contradictorialitate. În toate celelalte cazuri se aplică dispoziţiile din Codul de procedură civilă referitoare la procedura necontencioasă, în măsura în care nu contravin unor dispoziţii exprese prevăzute de prezenta lege.“
    12. Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei a fost abrogată expres prin art. 344 lit. a) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 466 din 25 iunie 2014. Însă, având în vedere dispoziţiile art. 343 din Legea nr. 85/2014, în conformitate cu care „Procesele începute înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi rămân supuse legii aplicabile anterior acestei date“, şi Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea urmează să se pronunţe asupra constituţionalităţii prevederilor legale care fac obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, până la abrogarea acestora.
    13. În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale sunt invocate prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (5) referitor la principiul legalităţii, în componenta privind calitatea legii, ale art. 16 - Egalitatea în drepturi, ale art. 21 - Accesul liber la justiţie şi ale art. 44 - Dreptul de proprietate privată. Totodată, prin raportare la prevederile constituţionale corespondente, în temeiul art. 20 alin. (1) şi ale art. 148 din Constituţie, sunt invocate şi exigenţele art. 6 cu privire la dreptul la un proces echitabil şi ale art. 13 privind dreptul la un recurs efectiv din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ale art. 1 privind protecţia proprietăţii din Primul Protocol adiţional la Convenţie şi ale art. 47 cu referire la dreptul la o cale de atac eficientă şi la un proces echitabil din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.
    14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că dispoziţiile art. 7 (în integralitate) din Legea nr. 85/2006, în forma iniţială, au mai fost supuse controlului de constituţionalitate. Astfel, prin Decizia nr. 1.137 din 4 decembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 31 din 15 ianuarie 2008, Curtea a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 85/2006 sunt contrare prevederilor art. 24 şi ale art. 53 din Constituţie, în măsura în care se interpretează că prima comunicare a actelor de procedură către persoanele împotriva cărora se promovează o acţiune în temeiul dispoziţiilor Legii nr. 85/2006, ulterior deschiderii procedurii insolvenţei, se realizează numai prin Buletinul procedurilor de insolvenţă, iar nu şi potrivit dispoziţiilor Codului de procedură civilă.
    15. Ulterior pronunţării Deciziei nr. 1.137 din 4 decembrie 2007, precitată, prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 173/2008 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 792 din 26 noiembrie 2008, legiuitorul a introdus la art. 7 un nou alineat, şi anume alin. (3^1), modificat prin Legea nr. 169/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 505 din 21 iulie 2010, prin care s-a stipulat că „Prin excepţie de la prevederile alin. (1), prima citare şi comunicarea actelor de procedură către persoanele împotriva cărora se introduce o acţiune, în temeiul dispoziţiilor prezentei legi, ulterior deschiderii procedurii insolvenţei, se vor realiza, conform Codului de procedură civilă, şi prin Buletinul procedurilor de insolvenţă. Instanţele judecătoreşti vor transmite actele de procedură în cauză, din oficiu, pentru publicare în Buletinul procedurilor de insolvenţă.“
    16. În acest context, prin Decizia nr. 367 din 17 martie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2009, Curtea a respins excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei şi a reţinut că, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, legiuitorul se bucură de atributul exclusiv de a stabili normele de procedură, putând să instituie prevederi speciale, derogatorii de la dreptul comun, în vederea unor situaţii specifice. Astfel, prevederile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 îşi găsesc justificarea în specificul procedurii insolvenţei, care presupune un număr foarte mare de părţi şi o mare diversitate de acte procedurale de natură să îngreuneze mult desfăşurarea procedurii şi apare ca o măsură specială prin care se asigură soluţionarea cu celeritate a cauzelor. De asemenea, prin Decizia nr. 579 din 5 mai 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 506 din 18 iulie 2011, Curtea a reţinut că, faţă de dispoziţiile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, noul text oferă garanţii suplimentare persoanelor împotriva cărora se introduce o acţiune, în temeiul dispoziţiilor Legii nr. 85/2006, prin instituirea obligaţiei ca prima citare şi comunicarea actelor de procedură către acestea, ulterior deschiderii procedurii insolvenţei, să se realizeze atât conform Codului de procedură civilă, cât şi prin Buletinul procedurilor de insolvenţă, iar instanţele judecătoreşti să transmită actele de procedură în cauză, din oficiu, pentru publicare în Buletinul procedurilor de insolvenţă.
    17. Având în vedere jurisprudenţa mai sus redată, raportat la dispoziţiile art. 7 alin. (2) din Legea nr. 85/2006, Curtea reţine că acestea au fost reglementate în cuprinsul art. 7 în forma iniţială, dar care nu au conţinut elemente de neconstituţionalitate în sensul reţinut prin Decizia nr. 1.137 din 4 decembrie 2007. Totodată, Curtea reţine că acestea fac parte din capitolul II - Participanţii la procedura insolvenţei, secţiunea 1: Instanţele judecătoreşti, secţiune în care, printre altele, sunt reglementate aspecte legate de competenţa instanţelor judecătoreşti în materia insolvenţei, de căile de atac, de procedura de citare, de persoanele care vor fi citate în calitate de părţi, în funcţie de natura procedurilor, transpunând, astfel, principiul constituţional al accesului liber la justiţie şi al dreptului la un proces echitabil în materia insolvenţei.
    18. Astfel, potrivit prevederilor criticate, în procedurile contencioase reglementate de Legea nr. 85/2006 vor fi citate în calitate de părţi numai persoanele ale căror drepturi sau interese sunt supuse spre soluţionare judecătorului-sindic, în condiţii de contradictorialitate, iar în toate celelalte cazuri se aplică dispoziţiile din Codul de procedură civilă referitoare la procedura necontencioasă, în măsura în care nu contravin unor dispoziţii exprese prevăzute de această lege.
    19. Având în vedere acest context legislativ, autoarea excepţiei de neconstituţionalitate este nemulţumită de faptul că sunt citate în calitate de părţi numai persoanele ale căror drepturi sau interese sunt supuse spre soluţionare judecătorului-sindic, iar în toate celelalte cazuri se aplică dispoziţiile din Codul de procedură civilă referitoare la procedura necontencioasă, aspect ce ar fi contrar principiului legalităţii, egalităţii în drepturi, accesului liber la justiţie şi dreptului de proprietate privată.
    20. În ceea ce priveşte principiul legalităţii, în componenta privind calitatea legii, în jurisprudenţa sa, Curtea a stabilit că cerinţa de claritate a legii vizează caracterul neechivoc al obiectului reglementării, cea de precizie se referă la exactitatea soluţiei legislative alese şi a limbajului folosit, în timp ce previzibilitatea legii priveşte scopul şi consecinţele pe care le antrenează, respectiv că actul normativ trebuie să fie suficient de precis şi clar pentru a putea fi aplicat, iar accesibilitatea, din punct de vedere formal, are în vedere aducerea la cunoştinţa publică a actelor normative de rang infraconstituţional şi intrarea în vigoare a acestora, care se realizează prin publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I (a se vedea, în acest sens, spre exemplu, Decizia nr. 363 din 7 mai 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 495 din 6 iulie 2015, paragrafele 16-20 şi 26).
    21. Cu privire la procedura de citare şi de comunicare a actelor în materia insolvenţei, spre exemplu, prin Decizia nr. 863 din 26 noiembrie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 356 din 7 aprilie 2021, Curtea a arătat că, în procedura insolvenţei, comunicarea actelor de procedură anterioare deschiderii procedurii şi notificarea deschiderii procedurii, precum şi prima citare şi comunicarea actelor de procedură către persoanele împotriva cărora se introduce o acţiune se efectuează potrivit Codului de procedură civilă, aşadar, potrivit regulii general aplicabile în procesele civile. După deschiderea procedurii, publicarea actelor de procedură în Buletinul procedurilor de insolvenţă înlocuieşte, de la data publicării acestora, citarea, convocarea şi notificarea actelor de procedură efectuate individual faţă de participanţii la proces. Mai mult, legea prevede că în cazul persoanelor împotriva cărora se introduce o acţiune după deschiderea procedurii insolvenţei, pe lângă citarea şi comunicarea actelor de procedură prin Buletinul procedurilor de insolvenţă, se vor efectua şi formalităţile de citare/comunicare prevăzute de dreptul comun în materie. Prin urmare, normele privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă instituie măsuri deosebite pentru ca părţile implicate în procedura insolvenţei, respectiv debitorii şi creditorii, să se bucure de o informare corectă cu privire la situaţia lor juridică, inclusiv prin notificarea potrivit regulilor de drept comun, astfel încât, ulterior deschiderii procedurii, aceştia să poată avea acces la justiţie, iar în cadrul procesual să îşi exercite dreptul la apărare şi să beneficieze de dreptul la un proces echitabil. Astfel, se observă că prevederile Legii nr. 85/2014 disting în ceea ce priveşte procedura de citare, în funcţie de etapa în care se află procedura insolvenţei (Decizia nr. 567 din 31 octombrie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 106 din 6 februarie 2024, paragraful 17). Astfel, caracterul distinct al procedurii insolvenţei a impus adoptarea unor reguli de procedură speciale, care derogă de la normele dreptului comun, stabilirea acestora constituind atributul exclusiv al legiuitorului, potrivit prevederilor art. 126 alin. (2) din Constituţie.
    22. Ca atare, normele cuprinse în art. 7 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 se circumscriu considerentelor mai sus redate şi nu sunt de natură să încalce prevederile constituţionale menţionate în susţinerea excepţiei, întrucât dau efectivitate în egală măsură accesului liber la justiţie şi dreptului la apărare pentru părţile şi persoanele ale căror drepturi sau interese sunt supuse spre soluţionare judecătorului-sindic, în mod concret, în procedura contencioasă, care este marcată de principiul contradictorialităţii.
    23. De altfel, printre atribuţiile judecătorului-sindic, la art. 11 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 85/2006 se regăseşte şi judecarea contestaţiilor debitorului, ale comitetului creditorilor ori ale oricărei persoane interesate împotriva măsurilor luate de administratorul judiciar sau de lichidator, iar normele criticate, în realitate, instituie obligaţii pentru instanţa judecătorească, ce are rolul de a interpreta normele respective şi de a stabili care sunt părţile ce sunt citate în temeiul dispoziţiilor art. 7 alin. (2) din legea antereferită.
    24. Or, în jurisprudenţa sa, Curtea a reţinut că interpretarea normelor de lege este operaţiunea de stabilire a conţinutului şi a sensului la care acestea se referă şi este o etapă absolut necesară în vederea aplicării corecte a legii la situaţia de fapt concretă din cauză, instanţa de judecată fiind ţinută să aplice în acest scop metodele de interpretare a normelor juridice. Aşa cum a stabilit Curtea Constituţională în mod constant, interpretarea legilor este o operaţiune raţională, utilizată de orice subiect de drept în vederea aplicării şi respectării legii, având ca scop clarificarea înţelesului unei norme juridice sau a câmpului său de aplicare. Instanţele judecătoreşti interpretează legea, în mod necesar, în procesul soluţionării cauzelor cu care au fost învestite, interpretarea fiind faza indispensabilă procesului de aplicare a legii. Totodată, Curtea a statuat că, în conformitate cu principiile enunţate în teoria generală a dreptului, norma juridică se interpretează în mod sistematic, prin coroborare cu alte dispoziţii normative care ţin de aceeaşi instituţie juridică sau de aceeaşi ramură de drept. Raţiunea procedeelor sistematice de interpretare se întemeiază pe natura sistemică a ansamblului normelor de drept, în care normele se află într-o legătură funcţională, caracteristică elementelor unei structuri. Aşa fiind, fiecare normă se completează prin celelalte şi îşi dezvăluie întregul sens în cadrul sistemului de norme care este dreptul. În acest context, norma criticată nu poate fi privită în mod individual, izolat, ci se va interpreta în mod sistematic, prin coroborare cu celelalte prevederi normative din actul în care se regăseşte (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 144 din 13 martie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 292 din 16 aprilie 2019, paragraful 68). În ipoteza în care ar subzista o greşită interpretare şi aplicare a legii, aceasta poate fi remediată prin recurgerea la controlul judiciar, iar acceptarea unui punct de vedere contrar ar echivala cu încălcarea competenţei instanţelor judecătoreşti, Curtea exercitând competenţe specifice acestora, transformându-se din instanţă constituţională în una de control judiciar (a se vedea, în acest sens, şi Decizia nr. 276 din 10 mai 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 572 din 28 iulie 2016, paragrafele 20 şi 21, sau Decizia nr. 2 din 18 ianuarie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 399 din 9 mai 2018, paragraful 19).
    25. În ceea ce priveşte citarea altor părţi, distincte de persoanele ale căror drepturi sau interese sunt supuse spre soluţionare judecătorului-sindic, în condiţii de contradictorialitate, Curtea reţine că aceasta nu îşi găseşte justificarea întrun asemenea context, mai ales că oricum procedura insolvenţei presupune un număr foarte mare de părţi şi o mare diversitate de acte procedurale de natură să îngreuneze mult desfăşurarea procedurii insolvenţei care are la bază principiul celerităţii. De asemenea, Curtea observă că procedura insolvenţei conţine prevederi şi mecanisme pentru apărarea drepturilor şi intereselor atât ale debitorilor, cât şi ale creditorilor, care se pot adresa judecătorului-sindic şi instanţelor judecătoreşti, atât direct, după caz, cât şi prin organele care aplică procedura sau care sunt participante la procedură, spre exemplu, administratorul judiciar, comitetul creditorilor etc., precum şi ale altor persoane interesate.
    26. Prin urmare, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 din perspectiva criticată urmează să fie respinsă, ca neîntemeiată, întrucât nu sunt încălcate prevederile constituţionale menţionate în susţinerea acesteia.
    27. Distinct de acestea, în ceea ce priveşte celelalte menţiuni ale autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea reţine că sunt vizate chestiuni ce ţin de o pretinsă omisiune legislativă, precum şi de interpretarea şi aplicarea legii de către instanţele judecătoreşti, în concret în speţa dedusă judecăţii, aspecte ce nu intră în competenţa Curţii Constituţionale.
    28. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Societatea Omnilogic - S.R.L. Unipersonală, cu sediul în Ruse, Bulgaria, în Dosarul nr. 2.938/118/2012/a53 al Curţii de Apel Constanţa - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 7 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Curţii de Apel Constanţa - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 25 noiembrie 2025.


                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU
                    Magistrat-asistent,
                    Ioniţa Cochinţu


    -----

Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

 5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "
5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016