Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro

Trimite prin Yahoo Messenger pagina: DECIZIA nr. 633 din 20 noiembrie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 713 alin. (2) din Codul de procedură civilă

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!

DECIZIA nr. 633 din 20 noiembrie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 713 alin. (2) din Codul de procedură civilă

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 306 din 17 aprilie 2026

Comenteaza legea


┌───────────────────┬──────────────────┐
│Elena-Simina       │- preşedinte      │
│Tănăsescu          │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Asztalos           │- judecător       │
│Csaba-Ferenc       │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină   │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga  │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dacian-Cosmin      │- judecător       │
│Dragoş             │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan    │- judecător       │
│Licu               │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana      │- judecător       │
│Scântei            │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan      │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Ioana-Laura Paris  │-                 │
│                   │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘

    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Laurenţiu Sorescu.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 713 alin. (2) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Florin-Cristinel Nicula în Dosarul nr. 30.398/4/2019 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 293D/2021.
    2. Preşedintele Curţii dispune să se facă apelul şi în Dosarul nr. 2.025D/2021, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 713 alin. (2) teza finală din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Ioan-Gheorghe Varga şi Societatea Neva Construct Invest - S.R.L., cu sediul în Cluj, în Dosarul nr. 22.314/211/2020 al Judecătoriei Cluj-Napoca - Secţia civilă, precum şi în Dosarul nr. 2.568D/2021, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 713 alin. (2) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Aurica Tudose şi Viorel Tudose în Dosarul nr. 1.877/173/2020 al Judecătoriei Adjud.
    3. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită.
    4. Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu măsura propusă. Curtea, având în vedere obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele sus-menţionate, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 2.025D/2021 şi nr. 2.568D/2021 la Dosarul nr. 293D/2021, care a fost primul înregistrat.
    5. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând în acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale, respectiv Decizia nr. 125 din 14 martie 2024. În ceea ce priveşte exercitarea dreptului de acces la justiţie, există posibilitatea ca orice neregularitate privind titlul executoriu să poată fi invocată pe calea contestaţiei la executare sau prin intermediul unei căi procesuale specifice, prevăzute de lege. Astfel, debitorul beneficiază de toate garanţiile procesuale în scopul realizării depline a drepturilor sale. În privinţa aplicării normelor dreptului Uniunii Europene asupra clauzelor contractuale abuzive, reprezentantul Ministerului Public apreciază că aceste aspecte ţin de aplicarea legii de către instanţa judecătorească prin raportare la art. 148 din Constituţie referitor la prioritatea de aplicare a reglementărilor cu caracter obligatoriu ale Uniunii Europene faţă de dispoziţiile contrare din legile interne.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:
    6. Prin Încheierea din 26 noiembrie 2020, pronunţată în Dosarul nr. 30.398/4/2019, Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 713 alin. (2) din Codul de procedură civilă. Excepţia a fost ridicată de Florin Cristinel Nicula într-o cauză privind soluţionarea apelului formulat împotriva unei hotărâri pronunţate pentru soluţionarea unei contestaţii la executare.
    7. Prin Încheierea din 3 iunie 2021, pronunţată în Dosarul nr. 22.314/211/2020, Judecătoria Cluj-Napoca - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 713 alin. (2) teza finală din Codul de procedură civilă. Excepţia a fost ridicată de Ioan-Gheorghe Varga şi Societatea Neva Construct Invest - S.R.L., cu sediul în Cluj, într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei contestaţii la executare.
    8. Prin Încheierea din 16 iunie 2021, pronunţată în Dosarul nr. 1.877/173/2020, Judecătoria Adjud a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 713 alin. (2) din Codul de procedură civilă. Excepţia a fost ridicată de Aurica Tudose şi Viorel Tudose întro cauză având ca obiect soluţionarea unei contestaţii la executare.
    9. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că interpretarea restrictivă a dispoziţiilor de procedură civilă criticate, în sensul excluderii posibilităţii consumatorului de a contesta clauzele abuzive în cadrul contestaţiei la executare, are ca efecte îngreunarea accesului la justiţie şi restrângerea nejustificată a dreptului la apărare, obligând debitorul să iniţieze două proceduri separate: contestaţia la executare şi o acţiune de drept comun. În plus, instanţele sunt nevoite să suspende soluţionarea contestaţiei la executare până la finalizarea acţiunii de fond, ceea ce generează întârzieri şi riscul unor soluţii contradictorii.
    10. Textul este considerat lipsit de claritate şi predictibilitate, încălcând standardele constituţionale stabilite de Curtea Constituţională prin jurisprudenţa sa, fiind invocate Decizia nr. 562 din 19 septembrie 2017, Decizia nr. 903 din 6 iulie 2010, Decizia nr. 743 din 2 iunie 2011 şi Decizia nr. 1 din 11 ianuarie 2012. Deşi aparent se recunoaşte dreptul debitorului de a formula apărări, acesta este limitat în mod paradoxal, fiind condiţionat de promovarea unei acţiuni separate. Autorii mai invocă şi jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, care subliniază că un consumator nu poate fi privat de dreptul de a contesta clauze abuzive în cadrul procedurii de executare silită, chiar dacă are la dispoziţie o acţiune separată în justiţie.
    11. Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a civilă apreciază, în Dosarul nr. 293D/2021, că excepţia invocată este neîntemeiată, argumentând că modificarea adusă art. 713 alin. (2) din Codul de procedură civilă prin Legea nr. 310/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative nu limitează accesul liber la justiţie, întrucât contestatarul are la dispoziţie căile procesuale prevăzute de lege pentru desfiinţarea titlului executoriu, inclusiv acţiunile de drept comun, prin intermediul cărora poate obţine lipsirea de eficacitate a titlului, fără a recurge la procedura specială a contestaţiei la executare. Instanţa subliniază că scopul modificării legislative a fost acela de a simplifica şi de a accelera procedura de executare silită, dar şi de a disciplina conduita părţilor în privinţa protejării propriilor drepturi. Astfel, în faza executării, care presupune existenţa unui titlu executoriu definitiv, este esenţial ca procedurile să se desfăşoare cu celeritate, fără tergiversări.
    12. Judecătoria Cluj-Napoca - Secţia civilă apreciază, în Dosarul nr. 2.025D/2021, că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Dispoziţiile criticate respectă prevederile constituţionale, în special cele referitoare la accesul liber la justiţie şi la previzibilitatea normelor juridice, iar conform art. 1 alin. (5) şi art. 21 din Constituţie, respectarea legii este obligatorie şi orice persoană are dreptul de a se adresa instanţei pentru apărarea drepturilor sale. Instanţa a arătat că sintagma „acţiune de drept comun“ este suficient de clară şi îi permite debitorului să conteste titlul executoriu, chiar dacă nu este o hotărâre judecătorească, prin alte mijloace legale decât contestaţia la executare. Astfel, nu se poate susţine că dreptul de acces la instanţă ar fi încălcat, întrucât debitorul are la dispoziţie acţiuni de fond prin care poate obţine anularea titlului şi suspendarea executării, conform art. 638 alin. (2) şi art. 719 din Codul de procedură civilă.
    13. Mai mult, în cazul în care titlul este desfiinţat, debitorul are dreptul la întoarcerea executării, potrivit art. 723 alin. (1) din Codul de procedură civilă, ceea ce confirmă că protecţia juridică este asigurată. Instanţa a respins şi analogia cu jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, subliniind că aceasta se referă la protecţia consumatorilor, o materie distinctă, care nu poate fi aplicată automat în toate cazurile de executare silită.
    14. Judecătoria Adjud apreciază, în Dosarul nr. 2.568D/2021, că excepţia invocată este neîntemeiată, argumentând că formularea art. 713 alin. (2) din Codul de procedură civilă nu afectează dreptul cetăţenilor de a se adresa justiţiei şi nici nu restrânge libertăţile fundamentale. Opţiunea legiuitorului de a limita invocarea apărărilor de fond în cadrul contestaţiei la executare este justificată prin existenţa unor căi procesuale distincte, inclusiv acţiunea de drept comun, prin care se poate solicita anularea titlului executoriu. Astfel, dispoziţia legală criticată nu îngrădeşte accesul la instanţă, ci doar delimitează cadrul procedural adecvat pentru formularea unor astfel de apărări.
    15. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    16. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    17. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    18. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 713 alin. (2) din Codul de procedură civilă, care au următorul conţinut: „În cazul în care executarea silită se face în temeiul unui alt titlu executoriu decât o hotărâre judecătorească, se pot invoca în contestaţia la executare şi motive de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu, numai dacă legea nu prevede în legătură cu acel titlu executoriu o cale procesuală pentru desfiinţarea lui, inclusiv o acţiune de drept comun.“
    19. În susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate sunt invocate prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (5) referitor la cerinţele de calitate a legii, ale art. 21 - Accesul liber la justiţie şi ale art. 53 - Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi.
    20. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că prevederile de lege criticate în cauza de faţă au mai format obiectul controlului de constituţionalitate, exercitat prin prisma unor critici similare, relevantă fiind Decizia nr. 273 din 9 mai 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 710 din 2 august 2023, paragrafele 17-19.
    21. Curtea a observat că, anterior modificării operate prin art. I pct. 67 din Legea nr. 310/2018, dispoziţiile art. 713 alin. (2) din Codul de procedură civilă prevedeau posibilitatea invocării în contestaţia la executare privind executarea silită întemeiată pe un alt titlu executoriu decât o hotărâre judecătorească şi a unor motive de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu „numai dacă legea nu prevedea în legătură cu acel titlu executoriu o cale procesuală specifică pentru desfiinţarea lui“. În prezent, norma procesuală reglementează această posibilitate „numai dacă legea nu prevede în legătură cu acel titlu executoriu o cale procesuală pentru desfiinţarea lui, inclusiv o acţiune de drept comun“.
    22. Ca efect al modificării legislative, s-a extins posibilitatea invocării unor motive de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu, de la căile procesuale specifice la acţiunile de drept comun, legea adăugând, pe lângă condiţia referitoare la inexistenţa unei căi procesuale specifice pentru desfiinţarea lui, şi condiţia inexistenţei oricărei căi procesuale, inclusiv a unei acţiuni de drept comun. Cu alte cuvinte, existenţa unei căi procesuale pentru desfiinţarea titlului executoriu care nu este o hotărâre judecătorească, prevăzută de legea specială sau de dreptul comun, împiedică posibilitatea invocării unor motive de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu în cadrul procedurii contestaţiei la executare.
    23. Prevederile legale criticate, înainte de modificarea operată prin art. I pct. 67 din Legea nr. 310/2018, au constituit obiect al controlului de constituţionalitate, din perspectiva unor critici similare, prin raportare la aceleaşi dispoziţii constituţionale. Astfel, prin Decizia nr. 261 din 27 aprilie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 557 din 13 iulie 2017, şi prin Decizia nr. 373 din 31 mai 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 735 din 24 august 2018, Curtea a statuat că dispoziţiile de lege criticate prevăd că, în ipoteza unui alt titlu executoriu decât o hotărâre judecătorească, se pot invoca în contestaţia la executare şi motive de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu. Curtea a statuat că procedura contestaţiei la executare este destinată să înlăture neregularităţile comise cu prilejul urmăririi silite sau să expliciteze titlul executoriu ce urmează să fie valorificat. În cadrul soluţionării contestaţiei, instanţa nu poate examina împrejurări care vizează fondul cauzei şi care sunt de natură să repună în discuţie hotărâri ce emană de la organe cu activitate jurisdicţională în faţa cărora au avut loc dezbateri contradictorii, părţile având posibilitatea, cu acel prilej, să invoce apărările de fond necesare. O soluţie contrară sub acest aspect ar nesocoti principiul autorităţii de lucru judecat, ceea ce este inadmisibil. Curtea a reţinut că adoptarea acestei măsuri nu face, în realitate, decât să dea expresie preocupării legiuitorului de a preveni abuzul de drept constând în invocarea aceloraşi apărări în două căi de atac diferite, în scopul tergiversării cauzelor aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti. Or, este firesc ca apărările de fond care privesc titlul executoriu şi care pot duce la desfiinţarea acestuia să poată fi invocate pe calea contestaţiei la executare numai dacă legea nu prevede în legătură cu acel titlu executoriu o cale procesuală specifică pentru desfiinţarea lui (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 454 din 2 decembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 926 din 23 decembrie 2003, Decizia nr. 816 din 19 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 6 august 2009, sau Decizia nr. 420 din 13 septembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 936 din 20 octombrie 2005).
    24. Analizând dispoziţiile art. 713 alin. (2) din Codul de procedură civilă, astfel cum au fost modificate prin art. I pct. 67 din Legea nr. 310/2018, Curtea a reţinut că argumentele pe baza cărora instanţa constituţională şi-a fundamentat în prealabil soluţia de respingere a excepţiilor de neconstituţionalitate sunt aplicabile mutatis mutandis şi cu privire la noua soluţie legislativă. Existenţa unei căi procesuale pentru desfiinţarea titlului executoriu care nu este o hotărâre judecătorească, prevăzută fie de legea specială, fie de dreptul comun, în cadrul căreia partea interesată poate formula apărări prin invocarea unor motive de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu constituie raţiunea rezonabilă şi suficientă pentru a înlătura posibilitatea reiterării aceloraşi apărări în calea de atac a contestaţiei la executare, care ar avea drept consecinţă, pe de o parte, nesocotirea principiului autorităţii de lucru judecat şi, pe de altă parte, tergiversarea cauzelor aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti. O atare reglementare este în acord cu prevederile art. 21 din Constituţie referitoare la accesul liber la justiţie şi cu scopul pentru care a fost reglementată calea de atac a contestaţiei la executare, respectiv acela de a înlătura neregularităţile comise cu prilejul urmăririi silite sau de a explicita titlul executoriu ce urmează să fie valorificat. În temeiul art. 712 din Codul de procedură civilă, care prevede că împotriva oricărui act de executare se poate face contestaţie de către cei interesaţi sau vătămaţi prin executare, debitorul beneficiază de toate garanţiile procesuale pentru realizarea deplină a acestor drepturi, supunând cenzurii instanţei măsura dispusă, în cadrul unei proceduri contradictorii.
    25. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să ducă la reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, atât soluţia, cât şi considerentele deciziilor menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.
    26. Distinct de cele reţinute în jurisprudenţa anterior menţionată, Curtea reţine că, prin modificarea adusă art. 713 alin. (2) din Codul de procedură civilă, au fost redefinite limitele în care debitorul poate invoca motive de fond împotriva titlului executoriu. În redactarea anterioară, norma permitea analizarea fondului dreptului cuprins în titlul executoriu extrajudiciar numai în absenţa unei „căi procesuale specifice“ pentru desfiinţarea acestuia, or, această formulare, aparent restrictivă, putea genera în practică dificultăţi de interpretare, referindu-se doar la procedurile speciale, expres prevăzute de lege, putând fi de natură să împiedice utilizarea contestaţiei la executare pentru a ataca fondul raportului juridic.
    27. Prin eliminarea sintagmei „cale procesuală specifică“ şi înlocuirea ei cu expresia mai cuprinzătoare „cale procesuală pentru desfiinţarea lui, inclusiv o acţiune de drept comun“, legiuitorul a optat pentru o soluţie legislativă cu caracter general şi integrator. Noua redactare include în mod expres şi acţiunile de drept comun, recunoscând că acestea reprezintă, în egală măsură, mijloace procesuale apte să conducă la desfiinţarea titlului executoriu. În acest fel, norma capătă un caracter complet, acoperind toate ipotezele în care fondul dreptului poate fi supus controlului judecătoresc pe o cale distinctă de contestaţia la executare.
    28. Această intervenţie legislativă are o semnificaţie majoră pentru delimitarea competenţei instanţei de executare deoarece contestaţia la executare îşi păstrează natura de instrument procedural destinat verificării legalităţii executării silite, aceasta putând fi folosită ca o cale subsidiară de atac a titlului executoriu numai în condiţiile restrictive stabilite de noua soluţie legislativă. Prin includerea expresă a acţiunilor de drept comun în categoria căilor procesuale care împiedică analiza fondului în cadrul contestaţiei, legiuitorul reafirmă faptul că fondul raportului juridic trebuie examinat în cadrul acţiunilor de drept material, nu în faza executării silite, astfel încât debitorul nu mai poate utiliza contestaţia la executare pentru a substitui acţiuni precum nulitatea, rezoluţiunea, anularea sau alte demersuri de drept comun, atunci când acestea sunt disponibile şi adecvate pentru a obţine desfiinţarea titlului.
    29. Totodată, prin introducerea sintagmei „inclusiv o acţiune de drept comun“, legiuitorul a urmărit evidenţierea cu o mai mare rigoare a distincţiei dintre mijloacele procesuale destinate desfiinţării actului juridic şi mijloacele specifice fazei de executare silită, subliniind că acestea aparţin unor registre juridice diferite. Completarea delimitează sfera procedurilor speciale şi a acţiunilor de drept comun, specifică situaţiei în care se doreşte atacarea titlului executoriu, altul decât o hotărâre judecătorească, de sfera executării silite, evitând astfel suprapunerea nejustificată a unor mecanisme procesuale care au finalităţi distincte.
    30. Astfel, legiuitorul reafirmă separaţia necesară dintre faza de judecată, în care se analizează valabilitatea şi legalitatea actului juridic, şi faza de executare silită, în care se verifică modul de punere în executare a unui titlu, deoarece instanţa de executare nu poate substitui instanţa de fond în ceea ce priveşte desfiinţarea actului, decât în situaţiile expres prevăzute de lege.
    31. Faţă de criticile referitoare la încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (5), Curtea le va respinge deoarece art. 713 alin. (2) din Codul de procedură civilă introduce, prin sintagma „inclusiv o acţiune de drept comun“, o soluţie limpede care armonizează protecţia drepturilor debitorului cu exigenţele constituţionale ale clarităţii şi previzibilităţii legii. Formularea face astfel imposibilă apariţia unui hiatus procedural. Dacă titlul executoriu nejudiciar nu dispune de o cale specială de anulare, atunci acţiunea de drept comun devine remediul legitim pentru contestarea fondului dreptului.
    32. Potrivit jurisprudenţei constante a Curţii, orice normă procedurală trebuie să fie predictibilă, pentru a-i conferi cetăţeanului capacitatea de a-şi exercita drepturile în cunoştinţă de cauză. Întreaga structură legislativă rezultată prin adăugarea în cuprinsul textului a sintagmei „inclusiv o acţiune de drept comun“ se află în concordanţă cu principiul respectării obligatorii a legilor, dar şi cu cel al securităţii juridice deoarece, prin delimitarea clară a căilor de atac, debitorul cunoaşte exact care sunt căile, dar şi condiţiile ce trebuie îndeplinite pentru a-şi putea apăra situaţia patrimonială. Fără această menţiune expresă, interpretările divergente ale instanţelor de judecată şi ale executorilor judecătoreşti ar fi putut genera incertitudine cu privire la posibilitatea invocării motivelor de fapt sau de drept referitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu.
    33. Cu privire la dispoziţiile art. 53 din Constituţie, având în vedere faptul că nu s-a constatat încălcarea unui drept fundamental, Curtea reţine că acestea nu au incidenţă în cauză (a se vedea, în acest sens, şi Decizia nr. 483 din 17 septembrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 263 din 31 martie 2020).
    34. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Florin-Cristinel Nicula în Dosarul nr. 30.398/4/2019 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a civilă, de Ioan-Gheorghe Varga şi Societatea Neva Construct Invest - S.R.L., cu sediul în Cluj, în Dosarul nr. 22.314/211/2020 al Judecătoriei Cluj-Napoca - Secţia civilă şi de Aurica Tudose şi Viorel Tudose în Dosarul nr. 1.877/173/2020 al Judecătoriei Adjud şi constată că dispoziţiile art. 713 alin. (2) din Codul de procedură civilă sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a civilă, Judecătoriei Cluj-Napoca - Secţia civilă şi Judecătoriei Adjud şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 20 noiembrie 2025.

                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU
                    Magistrat-asistent,
                    Ioana-Laura Paris

    ------

Newsletter GRATUIT

Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, DECIZIA nr. 633 din 20 noiembrie 2025

Comentarii

Fii primul care comenteaza.

MonitorulJuridic.ro este un proiect:

Atentie, Juristi!

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "
5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale"

﻿ DECIZIA nr. 633 din 20 noiembrie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 713 alin. (2) din Codul de procedură civilă

Comentarii

Atentie, Juristi!

DECIZIA nr. 633 din 20 noiembrie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 713 alin. (2) din Codul de procedură civilă