Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Vasile Gionea - preşedinte
Viorel Mihai Ciobanu - judecãtor
Antonie Iorgovan - judecãtor
Ioan Muraru - judecãtor
Florin Bucur Vasilescu - judecãtor
Alexandru Grigorie - procuror
Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent.
Pe rol pronunţarea asupra recursului formulat de Ministerul Public impotriva Deciziei Curţii Constituţionale nr. 33 din 26 mai 1993.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa din 26 octombrie 1993, în prezenta reprezentantului Ministerului Public, şi au fost consemnate în încheierea de la acea data, cînd Curtea Constituţionalã, avînd nevoie de timp pentru a delibera, a aminat pronunţarea pentru data de 4 noiembrie 1993.
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ,
avînd în vedere actele şi lucrãrile dosarului, retine urmãtoarele:
Inculpatii Nastrut Dumitru, Giovanovici Ion şi Statache Ştefan au invocat, în dosarul 1128/1992 al Tribunalului Tulcea, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 224 din Codul penal, sustinind ca, potrivit art. 150 alin. (1) din Constituţie, legile şi toate celelalte acte normative rãmîn în vigoare numai în mãsura în care nu contravin Constituţiei şi ca, întrucît art. 135 alin. (2) recunoaşte numai doua forme de proprietate - publica şi privatã -, prevederile din Codul penal, în baza cãrora au fost condamnaţi de instanta de fond, nu sînt constituţionale.
Tribunalul Tulcea, prin Încheierea din 16 februarie 1993, a sesizat Curtea Constituţionalã, exprimindu-şi opinia, în sensul ca excepţia invocatã priveşte o problema de încadrare juridicã a faptelor pentru care inculpatii au fost trimişi în judecata şi nu de constitutionalitate, astfel ca soluţionarea ei este de competenta instanţei judecãtoreşti, şi nu a Curţii Constituţionale.
În vederea soluţionãrii exceptiei de neconstituţionalitate cu care a fost sesizatã, Curtea, în baza <>art. 24 din Legea nr. 47/1992 , a solicitat puncte de vedere celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului.
În punctul sau de vedere, Guvernul contesta competenta Curţii, considerind ca este o problema de interpretare ce revine instanţelor judecãtoreşti, iar pe fond susţine ca atît noţiunea obştesc folositã în art. 145 din Codul penal, cît şi categoria juridicã de avut obştesc nu sînt contrare Constituţiei, deoarece categoria juridicã de avut obştesc are o sfera mai larga decît conceptul de avut public în care se identifica doar bunurile proprietãţii publice.
Senatul şi Camera Deputaţilor nu au comunicat punctul lor de vedere.
Prin Decizia nr. 33 din 26 mai 1993, Curtea Constituţionalã a admis excepţia de neconstituţionalitate invocatã şi a constatat ca art. 224 din Codul penal a fost abrogat parţial potrivit art. 150 alin. (1) din Constituţie şi, în consecinta, acesta urmeazã a se aplica numai cu privire la bunurile prevãzute de art. 135 alin. (4) din Constituţie, bunuri ce formeazã obiectul exclusiv al proprietãţii publice.
Pentru a pronunţa aceasta soluţie, Curtea s-a considerat competenta, întemeindu-se pe dispoziţiile art. 150 alin. (1) din Constituţie şi pe art. 3 şi <>art. 26 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , iar pe fond a apreciat ca în prezent conceptul de avut obştesc urmeazã a fi raportat la formele proprietãţii consacrate şi reglementate de Constituţie, pentru a constata dacã între acestea exista ori nu concordanta şi, deci, dacã poate fi sau nu vorba de abrogarea totalã sau parţialã a textelor din Codul penal care folosesc termenul de avut obştesc. Art. 135 alin. (2) din Constituţie prevede ca proprietatea este publica şi privatã, iar art. 135 alin. (3) stabileşte ca proprietatea publica aparţine statului sau unitãţilor administrativ-teritoriale. În alin. (4) se menţioneazã limitativ bunurile care formeazã obiectul exclusiv al proprietãţii publice, precum şi alte bunuri stabilite de lege. Ca atare, orice alte bunuri, cu excepţia celor arãtate, constituie proprietate privatã. Termenul de avut obştesc nu mai poate cuprinde decît bunurile prevãzute de art. 135 alin. (4) din Constituţie, care formeazã obiectul exclusiv al proprietãţii publice.
Impotriva Deciziei nr. 33 din 26 mai 1993, Ministerul Public, în termen legal, a declarat recurs, aratind în esenta:
1. Curtea Constituţionalã nu este competenta sa se pronunţe în aceste cauze, deoarece este vorba de o lege anterioarã Constituţiei, şi excepţia de neconstituţionalitate se poate ridica numai în privinta legilor adoptate ulterior intrãrii în vigoare a acesteia. Fiind vorba de un conflict de legi în timp, în sensul art. 150 alin. (1) din Constituţie, competenta soluţionãrii exceptiei revenea instanţelor de judecata.
2. Pe fond, se apreciazã ca prevederile din Codul penal referitoare la avutul obştesc nu sînt neconstituţionale şi nici nu au fost abrogate de Constituţie, deoarece noţiunea de avut din Codul penal are un conţinut şi o sfera mult mai larga decît noţiunea de proprietate, fiind asimilatã cu cea de patrimoniu din dreptul civil, cuprinzînd toate drepturile reale, toate drepturile cu caracter patrimonial şi toate obligaţiile privind entitãţi care sînt susceptibile de a fi evaluate economic. De altfel, infracţiunile din Codul penal nu sînt denumite infracţiuni contra proprietãţii, ci infracţiuni contra avutului, asemãnãtor Codului penal din 1936, care se referea la infracţiuni contra patrimoniului. Codul penal actual nu contravine Constituţiei, deoarece nu neagã existenta celor doua tipuri de proprietate (publica şi privatã) şi nici nu prevede alte forme de proprietate decît cele menţionate în Constituţie.
Impotriva Deciziei nr. 33 din 26 mai 1993 şi inculpatul Nastrut Dumitru a formulat recurs extraordinar în care, dupã expunerea pe larg a situaţiei de fapt, arata ca motivele acestui recurs extraordinar sînt aceleaşi pe care le-a formulat şi la Tribunalul Tulcea, în fata cãruia a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a art. 224 din Codul penal, care i-a fost admisã de Curtea Constituţionalã prin Decizia nr. 33 din 26 mai 1993. Curtea, în temeiul art. 84 din Codul de procedura civilã, îl califica recurs, urmînd a fi examinat şi soluţionat ca atare.
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ,
examinînd încheierea de sesizare, decizia atacatã, motivele recursurilor, rapoartele întocmite de judecãtorii raportori, punctul de vedere al Guvernului, concluziile recurentului - Ministerul Public - susţinute în şedinţa publica din 26 octombrie 1993, precum şi dispoziţiile legale atacate ca neconstituţionale, raportate la prevederile Constituţiei, ale <>Legii nr. 47/1992 , ale Regulamentului de organizare şi funcţionare a Curţii Constituţionale şi ale art. 84 din Codul de procedura civilã, retine urmãtoarele în legatura cu recursurile declarate:
Referitor la competenta de soluţionare a exceptiei de cãtre Curtea Constituţionalã, potrivit practicii sale constante, cît timp instanta de judecata nu a reţinut ca un text legal este abrogat potrivit art. 150 alin. (1) din Constituţie, sesizind Curtea cu soluţionarea exceptiei, aceasta este obligatã sa se pronunţe în virtutea dreptului constituţional al cetãţenilor de a invoca neconstituţionalitatea unui text pe care instanta înţelege sa-l aplice.
Abrogarea, potrivit art. 150 alin. (1) din Constituţie, este rezultatul contrarietatii legii anterioare cu prevederile Constituţiei, astfel încît ea constituie nu numai o consecinta a aplicãrii legii în timp, ci şi o problema de constitutionalitate, ca urmare a supremaţiei legii fundamentale în cadrul sistemului juridic.
Fata de deciziile diferite care s-au pronunţat în legatura cu excepţiile de neconstituţionalitate vizind dispoziţiile din Codul penal referitoare la avutul obştesc, Curtea Constituţionalã, în baza art. 26 alin. 2 din regulamentul sau de organizare şi funcţionare, a statuat prin Decizia Plenului nr. 1 din 7 septembrie 1993, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 232 din 27 septembrie 1993, obligatorie pentru completul de judecata, ca aceste dispoziţii, deci şi infracţiunea prevãzutã de art. 224 - furtul în paguba avutului obştesc -, sînt abrogate parţial, potrivit art. 150 alin. (1) din Constituţie, deoarece:
Noţiunea de avut obştesc, care nu se confunda cu noţiunea de proprietate, deşi nu mai este nominalizatã prin Constituţie, nu apare ca neconstitutionala atît timp cît desemneazã un interes general al societãţii şi vizeazã proprietatea publica, fiind deci firesc ca, infracţiunile impotriva proprietãţii publice sa fie sancţionate ca infracţiuni impotriva avutului obştesc.
Nu categoria avut obştesc ridica probleme în ce priveşte tratamentul penal, ci sfera acestuia şi deci dimensiunile şi limitele rãspunderii penale.
Dispoziţiile constituţionale actuale consacra doua forme de proprietate - proprietatea publica şi proprietatea privatã.
Proprietatea publica, potrivit art. 135 alin. (3), aparţine statului sau unitãţilor administrativ-teritoriale, alin. (4) din acelaşi articol nominalizind bunurile care fac obiectul exclusiv al proprietãţii publice, cu precizarea ca şi alte bunuri prevãzute de lege pot intra în aceasta categorie.
Prevederile referitoare la ocrotirea preferentiala a avutului obştesc trebuie intelese, potrivit Constituţiei, ca aplicindu-se numai bunurilor ce for- meaza obiectul exclusiv al proprietãţii publice.
Cu excepţia bunurilor enumerate la art. 135 alin. (4) din Constituţie şi a celor din legile care le declara proprietate publica, celelalte constituie proprietate privatã.
Proprietatea privatã poate aparţine statului, persoanelor fizice şi persoanelor juridice, ca de pilda societãţile comerciale, chiar dacã statul deţine majoritatea capitalului social.
Calitatea de proprietar asupra bunurilor din patrimoniu este stabilitã textual pentru regiile autonome prin <>art. 5 din Legea nr. 15/1990 , iar pentru societãţile comerciale prin art. 20 alin. 2 din aceeaşi lege şi, respectiv, prin <>art. 35 din Legea nr. 31/1990 , care prevede ca bunurile acestora, constituite ca aport în societate, devin proprietatea lor.
Rezulta ca bunurile societãţilor comerciale şi ale regiilor autonome sînt proprietate privatã, ocrotitã în mod egal, conform art. 41 alin. (2) din Constituţie, indiferent de titulari şi, deci, sustragerile din proprietatea privatã, chiar dacã ea aparţine statului, nu mai pot fi calificate furt din avutul obştesc, aceste notiuni urmînd sa se aplice doar proprietãţii publice, în înţelesul art. 135 alin. (4) din Constituţie.
Tot astfel, bunurile care aparţin organizaţiilor cooperatiste ori altor organizaţii obşteşti sînt proprietate privatã.
Pentru aceste considerente, Decizia Curţii Constituţionale nr. 33 din 26 mai 1993, prin care este admisã excepţia de neconstituţionalitate a art. 224 din Codul penal, constatindu-se abrogarea parţialã a acestuia potrivit art. 150 alin. (1) din Constituţie, el urmînd sa se aplice numai cu privire la bunurile ce formeazã obiectul exclusiv al proprietãţii publice, este temeinica şi legalã.
Cît priveşte recursul declarat de inculpatul Nastrut Dumitru impotriva Deciziei nr. 33 din 26 mai 1993, Curtea retine ca motivele de recurs se întemeiazã pe considerentele pentru care excepţia de neconstituţionalitate a fost admisã, neexistand nici o critica adusã acesteia, dimpotriva, este însuşitã de recurent, considerent pentru care recursul urmeazã a fi respins ca lipsit de interes.
Pentru motivele arãtate, în temeiul art. 41 alin. (2), art. 144 lit. c), art. 145 alin. (2) şi art. 150 alin. (1) din Constituţie, al art. 1, art. 3, art. 13 alin. (1) lit. A.c), art. 25 şi <>art. 26 din Legea nr. 47/1992 , al art. 26 alin. 2 din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Curţii Constituţionale, precum şi al art. 84 din Codul de procedura civilã şi a Deciziei nr. 1 a Plenului Curţii Constituţionale,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ,
În numele legii,
DECIDE:
1. Respinge recursurile formulate de Ministerul Public şi de inculpatul Nastrut Dumitru impotriva Deciziei Curţii Constituţionale nr. 33 din 26 mai 1993 pronunţatã în dosarul nr. 13C/1993.
Definitiva şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publica din 4 noiembrie 1993.
Decizia se comunica Camerei Deputaţilor, Senatului şi Guvernului şi se publica în Monitorul Oficial al României, Partea I.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. dr. VASILE GIONEA
Magistrat - asistent,
Gabriela Dragomirescu
---------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
