Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIA nr. 6 din 25 februarie 1993 cu privire la constitutionalitatea Legii de modificare a Legii nr. 58/1992 cu privire la corelarea salariilor prevazute in Legea nr. 53/1991 , Legea nr. 40/1991 si Legea nr. 52/1991 cu nivelul salariilor de la societatile comerciale si regiile autonome
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 61 din 25 martie 1993
Curtea Constituţionalã a fost sesizatã, la data de 9 februarie 1993, de cãtre 52 deputaţi, respectiv de domnii Ion Diaconescu, Gabriel Tepelea, Gheorghe Cristea, Ion Ratiu, Otto Weber, Cornel Protopopescu, Mihail Nica, Valentin Vasilescu, Ionel Roman, Severin Baciu, Cristian Ionescu, Constantin Ghita, Alexandru Albu, Floarea Calota-Lupu, Dumitru Braneanu, Valentin Soroceanu, Ion Ionescu, Romulus Dabu, Teodor Jurca, Emil Boros, Emilian Bratu, Angela Florian, Mihail Bucur, Vasile Pop, Viorel Pavel, Valentin Argeseanu, Barbu Pitigoi, Ion Hui, Mircea Popa, Nicolae Alexandrescu, Nicolae Ivanciu, Ştefan Cazimir, Mircea Creţu, Ioan Pop, Ioan Sonea, Nicolae Octavian Daramus, Petru Ioan, Ioan Hortopan, Mircea Musat, Dan Cristian Popovici, Constantin Gheorghe, Eugen Nicolicea, Victor Penescu, Nicolae Serdin, Mihail Paraluta, Florian Udrea, Alexandru Ota, Gheorghe Cautis, Ioan Gavra, Vasile Ene, Anton Mangiurea şi Nicolae Mischie, asupra neconstitutionalitatii Legii pentru modificarea <>Legii nr. 58/1992 , adoptatã de Camera Deputaţilor în şedinţa din 17 decembrie 1992 şi de Senat în şedinţa din 4 februarie 1993.
În sesizare, grupul de deputaţi susţine ca legea respectiva, prin care se modifica cota impozitului majorat pentru veniturile realizate în afarã funcţiei de baza de cãtre functionarii publici de la 100% la 30%, este neconstitutionala, deoarece prin menţinerea fata de aceştia a unui regim de impozitare diferit în raport cu restul salariaţilor se introduce o discriminare economicã şi se incalca principiul egalitãţii în drepturi consfintit de art. 16 alin. (1) din Constituţia României, potrivit cãruia "Cetãţenii sînt egali în fata legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri".
De asemenea, grupul de deputaţi apreciazã ca singura soluţie constituţionalã o reprezintã abrogarea în totalitate a textului referitor la impozitul majorat din <>Legea nr. 58/1992 , actualmente în vigoare, fapt care ar asigura egalitate de tratament, cît priveşte impozitarea, pentru toate categoriile de salariaţi.
Potrivit <>art. 19 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , Curtea Constituţionalã a solicitat celor doua Camere ale Parlamentului, precum şi Guvernului, punctul lor de vedere asupra sesizãrii primite.
În punctul de vedere exprimat de Guvern se arata ca, în situaţia infirmarii Legii pentru modificarea <>Legii nr. 58/1992 , s-ar crea o situaţie şi mai defavorabila pentru persoanele care cumuleazã doua sau mai multe funcţii, acestora urmînd sa li se aplice o impozitare de 100% în loc de 30%. Totodatã, se menţioneazã ca Guvernul are în vedere promovarea unui proiect de lege prin care impozitarea în cazul cumulului de funcţii va fi reglementatã unitar.
Senatul şi Camera Deputaţilor nu au comunicat punctul lor de vedere.
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
examinînd sesizarea grupului de deputaţi, punctul de vedere al Guvernului, precum şi concordanta dintre textul legal ce face obiectul sesizãrii şi dispoziţiile constituţionale, retine urmãtoarele:
Legea cu privire la corelarea salariilor prevãzute de <>Legea nr. 53/1991 , <>Legea nr. 40/1991 şi <>Legea nr. 52/1991 cu nivelul salariilor de la societãţile comerciale şi regiile autonome (publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 140 din 23 iunie 1992) stabileşte prin art. 3 ca: "(1) Salariile de baza pentru persoanele încadrate prin cumul, inclusiv pentru pensionãrii care cumuleazã pensia cu salariul, sînt cele stabilite potrivit art. 1. (2) Salariile realizate prin cumul de funcţii potrivit alin. (1), precum şi veniturile realizate în afarã funcţiei de baza, indiferent de unitatea în care acestea se obţin, se impoziteazã separat, aplicindu-se impozitul prevãzut de lege, majorat cu 100%".
<>Legea nr. 53/1991 se referã la salarizarea senatorilor, deputaţilor şi personalului din aparatul Parlamentului României, <>Legea nr. 52/1991 se referã la salarizarea personalului din organele puterii judecãtoreşti, iar <>Legea nr. 40/1991 se referã la salarizarea Preşedintelui şi Guvernului României, precum şi a personalului Presedentiei, Guvernului şi al celorlalte organe ale puterii executive.
Legea pentru modificarea <>Legii nr. 58/1992 , adoptatã de cãtre Parlamentul României în şedinţele din 17 decembrie 1992 (Camera Deputaţilor) şi 4 februarie 1993 (Senat), cuprinde doua articole. Primul articol modifica <>art. 3 alin. 2 din Legea nr. 58/1992 cu privire la corelarea salariilor prevãzute de <>Legea nr. 53/1991 , <>Legea nr. 40/1991 şi <>Legea nr. 52/1991 cu nivelul salariilor de la societãţile comerciale şi regiile autonome, dîndu-i urmãtorul cuprins: "(2) Salariile realizate prin cumul de funcţii potrivit alin. (1), precum şi veniturile realizate în afarã funcţiei de baza, indiferent de unitatea în care acestea se obţin, se impoziteazã separat, aplicindu-se impozitul prevãzut de lege, majorat cu 30%".
Articolul 2 stabileşte ca dispoziţiile legii "se aplica de la data de 1 ianuarie 1993".
Sesizarea trimisa Curţii Constituţionale priveşte legea în întregime, deci ambele articole, deşi în conţinut ea este motivatã numai cît priveşte majorarea cu 30% a impozitului. De asemenea, prin simetrie de motivatie, în sesizarea trimisa Curţii Constituţionale se solicita declararea ca neconstitutionala şi a <>Legii nr. 58/1992 , deci chiar a legii a carei modificare se realizeazã prin dispoziţiile menţionate mai înainte.
Curtea Constituţionalã constata ca sesizarea ce i s-a adresat întruneşte condiţiile de conţinut şi de forma cerute de art. 144 lit. a) din Constituţie, precum şi de <>art. 12 şi 17 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 . De asemenea, Curtea Constituţionalã constata ca este competenta sa judece sesizarea de neconstituţionalitate invocatã.
Luarea unei decizii impune Curţii Constituţionale examinarea cel puţin a trei probleme, şi anume: dacã art. 1 din legea atacatã este constituţional; dacã art. 2 din legea atacatã este constituţional; dacã poate constata neconstituţionalitatea <>art. 3 alin. (2) din Legea nr. 58/1992 .
Aprecierea constituţionalitãţii art. 1 din lege, care introduce o majorare de impozit de 30% pentru veniturile obţinute din cumul pentru categoriile de persoane stabilite prin legile nr. 40, 52 şi 53 din anul 1991, se poate realiza prin confruntarea prevederilor sale cu dispoziţiile cuprinse în art. 16 alin. (1), precum şi în art. 53 (îndeosebi alin. 2) din Constituţie. Art. 16 alin. (1) stabileşte ca "Cetãţenii sînt egali în fata legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri".
În structura normativa a Constituţiei, criteriile nediscriminarii sînt nominalizate prin art. 4 alin. (2), acestea fiind rasa, naţionalitatea, originea etnicã, limba, religia, sexul, opinia, apartenenţa politica, averea, originea socialã. Dar, şi acest lucru este deosebit de important, dispoziţiile constituţionale trebuie corelate şi interpretate în raport cu dispoziţiile cuprinse în instrumentele juridice internaţionale în domeniul drepturilor omului, numai astfel putindu-se stabili egalitãţii în drepturi a cetãţenilor sensurile şi dimensiunile sale juridice. Aceasta rezulta expres chiar din Constituţie, care prin art. 20 alin. (1) stabileşte ca "Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertãţile cetãţenilor vor fi interpretate şi aplicate în concordanta cu Declaraţia Universala a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care România este parte". Astfel, devin aplicabile, în speta, dispoziţiile cuprinse în art. 26 din Pactul internaţional privitor la drepturile civile şi politice, intrat în vigoare la 23 martie 1976, potrivit cãruia "Toate persoanele sînt egale în fata legii şi au dreptul, fãrã discriminare, la o egala protecţie a legii. În aceasta privinta, legea trebuie sa interzicã orice discriminare şi sa garanteze tuturor persoanelor o protecţie egala şi eficace impotriva oricãrei discriminãri, îndeosebi de rasa, culoare, sex, limba, religie, opinie politica şi orice alta opinie, origine nationala sau socialã, avere, naştere sau intemeiata pe orice alta împrejurare".
Dispoziţii similare sînt cuprinse şi în art. 2 alin. 2 din Pactul internaţional privitor la drepturile economice, sociale şi culturale, intrat în vigoare la 3 ianuarie 1976.
În considerarea dispoziţiilor invocate urmeazã sa se observe ca prevederile legale a cãror constitutionalitate este pusã în discuţie introduc un spor de impozit (o majorare de 30%) doar pentru o anumitã categorie de funcţionari. Aceasta introduce o excepţie de la dispoziţiile comune în materie, şi anume cele cuprinse în <>Legea nr. 32/1991 privind impozitul pe salarii, care prin art. 7 alin. 4 stabileşte ca "Veniturile sub forma de salarii şi alte venituri salariale, provenite din munca prestatã în mai multe locuri de munca, se impun separat, pe fiecare loc de munca, cu cotele şi în condiţiile prevãzute la primul alineat al acestui articol".
Ca atare, <>Legea nr. 32/1991 are în vedere veniturile salariale obţinute şi nu vreo diferentiere pe criterii sociale sau categorii de funcţionari. Este în afarã oricãrei îndoieli ca realizarea unor excepţii la impozitarea veniturilor pe criterii sociale, categorii de funcţionari sau, desigur, pe criteriile enunţate de art. 4 alin. (2) din Constituţie este o încãlcare a egalitãţii cetãţenilor în fata legii. Mai mult, în aprecierea constituţionalitãţii legii atacate, trebuie avute în vedere şi prevederile art. 53 alin. (2) din Constituţie, în temeiul cãrora "Sistemul legal de impuneri trebuie sa asigure aşezarea justa a sarcinilor fiscale".
Asa vazute lucrurile, urmeazã sa se aprecieze ca o fiscalitate care se indeparteaza de la regulile general admise, cît priveşte baza şi cotele impozabile, categoriile de venituri etc., devine o fiscalitate discriminatorie dacã introduce criterii care afecteazã egalitatea în drepturi a cetãţenilor. Fiscalitatea trebuie sa fie nu numai legalã, ci şi proporţionalã, rezonabila, echitabila şi sa nu diferentieze impozitele pe criteriul grupelor sau categoriilor de cetãţeni. În aceasta viziune juridicã, prevederea legalã care introduce un spor de impozit de 30% numai pentru o anumitã categorie de funcţionari este discriminatorie şi contrarã prevederilor art. 16 alin. (1) şi art. 53 alin. (2) din Constituţie.
Cît priveşte <>art. 2 din Legea pentru modificarea Legii nr. 58/1992 , acesta stabileşte ca "Dispoziţiile prezentei legi se aplica de la data de 1 ianuarie 1993". Tot în textul legii se arata ca ea a fost adoptatã de Camera Deputaţilor la 17 decembrie 1992 şi de cãtre Senat la 4 februarie 1993. Ca atare, legea stabileşte ca intra în vigoare la o data anterioarã votarii sale şi, bineînţeles, eventualei sale promulgari şi publicari în Monitorul Oficial al României. Or, potrivit art. 15 alin. (2) din Constituţie, legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale mai favorabile, iar potrivit art. 78 din Constituţie, legea se publica în Monitorul Oficial al României şi intra în vigoare la data publicãrii sau la data prevãzutã în textul ei. Este evident, în pofida oricãrei alte interpretãri, ca data prevãzutã în textul unei legi nu poate fi decît posterioarã publicãrii sale în Monitorul Oficial al României, în afarã exceptiei prevãzute de cãtre art. 15 alin. (2) din Constituţie. De aceea, art. 2 din legea în discuţie este în vãditã contradictie cu dispoziţiile constituţionale.
În legatura cu constituţionalitatea <>art. 3 din Legea nr. 58/1992 , citeva consideratiuni se impun. În mod firesc, grupul de deputaţi ridica problema constituţionalitãţii şi a <>art. 3 din Legea nr. 58/1992 şi ajunge la constatarea ca "singura prevedere constituţionalã, ..... admisibilã în proiectul de lege pentru modificarea <>Legii nr. 58/1992 , în legatura cu alin. (2) al art. 3, o constituie abrogarea, în totalitate, a alineatului respectiv al <>Legii nr. 58/1992 , asigurindu-se astfel, prin lege, tratament nediscriminatoriu, egal pentru toţi salariaţii din România, indiferent de domeniul de activitate, asa cum este stipulat prin alin. 4 al <>art. 7 din Legea nr. 32/1991 privind impozitul pe salarii".
Legatura dintre <>art. 3 din Legea nr. 58/1992 şi art. 1 din legea privind modificarea sa este indiscutabila din moment ce, cel din urma îl modifica pe cel dintii. Art. 1 în discuţie incearca, evident, o corectare a reglementãrii din art. 3, reglementare discriminatorie şi exagerata. Dar soluţia abrogãrii, propusã de cãtre grupul de deputaţi, nu intra în competenta Curţii Constituţionale, unica autoritate legiuitoare fiind Parlamentul României. Este, de asemenea, uşor de observat ca din moment ce majorarea de 30% pe care, din ratiunile expuse, Curtea Constituţionalã o considera ca fiind contrarã Constituţiei, cu atît mai mult, pentru simetrie de rationamente, este neconstitutionala majorarea cu 100% prevãzutã de <>art. 3 al Legii nr. 58/1992 . Trebuie însã sa se observe ca <>Legea nr. 58/1992 este o lege în vigoare şi ca asupra prevederilor unei legi în vigoare, controlul constituţionalitãţii poate fi declansat numai pe calea exceptiei de neconstituţionalitate, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie. În situaţia concretã Curtea Constituţionalã nu poate primi şi soluţiona o sesizare de neconstituţionalitate de acest tip prin procedura prevãzutã de art. 144 lit. a) din Constituţie, adicã în cadrul controlului anterior promulgãrii. Mai mult, potrivit Constituţiei, Curtea Constituţionalã nu are dreptul sa se sesizeze din oficiu cu neconstituţionalitatea <>art. 3 din Legea nr. 58/1992 . Îndreptarea acestor prevederi, în sensul corelãrii lor cu Constituţia, se poate realiza fie de cãtre autoritãţile constituţionale competente în elaborarea legilor, fie pe calea exceptiei de neconstituţionalitate.
Fata de considerentele expuse,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ,
În numele legii,
DECIDE:
1. Declara neconstitutionala Legea pentru modificarea <>Legii nr. 58/1992 .
2. Prezenta decizie se comunica Preşedintelui României, precum şi preşedintelui Camerei Deputaţilor şi preşedintelui Senatului, în scopul deschiderii procedurii prevãzute de art. 145 alin. (1) din Constituţie, şi se publica în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Deliberarea a avut loc în data de 25 februarie 1993 şi la ea au participat Vasile Gionea, preşedinte, Viorel Mihai Ciobanu, Mihai Constantinescu, Miklos Fazakas, Ion Filipescu, Antonie Iorgovan, Ioan Muraru, Florin Vasilescu şi Victor Dan Zlatescu, judecãtori.
PREŞEDINTELE
CURŢII CONSTITUŢIONALE
prof. dr. VASILE GIONEA
Magistrat-asistent,
Constantin Burada
------------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
