Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro

Trimite prin Yahoo Messenger pagina: DECIZIA nr. 588 din 11 noiembrie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 40 alin. (4) şi (5) coroborat cu art. 78 din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!

DECIZIA nr. 588 din 11 noiembrie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 40 alin. (4) şi (5) coroborat cu art. 78 din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 417 din 18 mai 2026

Comenteaza legea


┌───────────────────┬──────────────────┐
│Elena-Simina       │- preşedinte      │
│Tănăsescu          │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Asztalos           │- judecător       │
│Csaba-Ferenc       │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihai Busuioc      │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină   │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga  │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dacian-Cosmin      │- judecător       │
│Dragoş             │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan    │- judecător       │
│Licu               │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan      │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Nelu Bocancia      │-                 │
│                   │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘

    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 40 alin. (4) şi (5) din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, excepţie ridicată de I.C. în Dosarul nr. 18.425/325/2021 al Judecătoriei Timişoara - Secţia penală şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.761D/2021.
    2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită.
    3. Magistratul-asistent referă că autorul excepţiei de neconstituţionalitate a depus la dosarul cauzei o cerere prin care îşi exprimă refuzul ca instanţa de contencios constituţional să se mai pronunţe în apărarea drepturilor sale.
    4. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, în principal, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate, întrucât autorul nu motivează contrarietatea dintre dispoziţiile legale criticate şi prevederile constituţionale invocate. În subsidiar, solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând, în acest sens, Decizia nr. 492 din 17 octombrie 2024.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
    5. Prin Încheierea din 21 iulie 2021, pronunţată în Dosarul nr. 18.425/325/2021, Judecătoria Timişoara - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 40 alin. (4) şi (5) din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal. Excepţia a fost ridicată de I.C. într-o cauză având ca obiect soluţionarea contestaţiei formulate împotriva încheierii pronunţate de judecătorul de supraveghere a privării de libertate din cadrul penitenciarului Timişoara.
    6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine, în esenţă, că raportul Comisiei pentru stabilirea, individualizarea şi schimbarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate a fost elaborat fără a se avea în vedere dispoziţiile art. 40 alin. (4) şi (5) coroborat cu art. 78 din Legea nr. 254/2013, câtă vreme dispoziţiile art. 40 alin. (4) au fost „suspendate“ prin Decizia directorului general al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor nr. 403/2016 şi nu se poate stabili caracterul conduitei prescrise prin aceste norme. În acest sens, susţine că este neclar dacă dispoziţiile art. 40 alin. (4) din Legea nr. 254/2013 sunt norme imperative, supletive, permisive, alternative, derogatorii, temporare sau de recomandare. Arată, în concret, că în raportul emis de Comisia pentru stabilirea, individualizarea şi schimbarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate nu se prevăd „rezultatele aplicării instrumentelor standard de evaluare a activităţilor desfăşurate de deţinuţi“, deşi art. 4 alin. (2) şi art. 5 din Decizia directorului general al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor nr. 443/2016 prevăd că acestea sunt luate în considerare la adoptarea deciziilor privind stabilirea sau schimbarea regimului de executare a pedepselor şi a măsurilor privative de libertate. Cu privire la art. 40 alin. (5) din Legea nr. 254/2013 susţine că acestea impun Comisiei pentru stabilirea, individualizarea şi schimbarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate să efectueze o analiză paralelă şi subiectivă atunci când emite raportul privind menţinerea/revocarea regimului de executare a pedepsei autorului excepţiei, în sensul că munca deţinutului este considerată o obligaţie, şi nu un drept al acestuia, fiind astfel lipsit de o reală perspectivă a liberării condiţionate, contrar art. 3 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Totodată, susţine că dispoziţiile criticate încalcă prevederile art. 6, 8, 13 şi 16 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative. Cu privire la dispoziţiile art. 78 din Legea nr. 254/2013, autorul nu formulează critici de neconstituţionalitate.
    7. Judecătoria Timişoara - Secţia penală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată şi că normele de incriminare care stabilesc cazurile, condiţiile şi criteriile de evaluare a modalităţii de schimbare a regimului de executare îndeplinesc cerinţele de previzibilitate, astfel cum acestea sunt reţinute în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului şi a Curţii Constituţionale.
    8. În conformitate cu prevederile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate invocate.
    9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
    CURTEA,
    examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    10. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    11. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, dispoziţiile art. 40 alin. (4) şi (5) din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal. Prin notele scrise, autorul excepţiei invocă şi prevederile art. 78 din Legea nr. 254/2013. În aceste condiţii, Curtea reţine că obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 40 alin. (4) şi (5) coroborat cu art. 78 din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 514 din 14 august 2013. Textele de lege criticate au următorul conţinut:
    - Art. 40 alin. (4) şi (5):
    "(4) În activitatea sa, comisia ţine cont şi de rezultatele aplicării instrumentelor-standard de evaluare a activităţilor desfăşurate de deţinuţi, aprobate prin decizie a directorului general al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor.
(5) Schimbarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate în regimul imediat inferior ca grad de severitate se poate dispune, ţinându-se seama de natura şi modul de săvârşire a infracţiunii, dacă persoana condamnată:
    a) a avut o bună conduită, stabilită prin raportare la recompensele acordate şi sancţiunile aplicate şi nu a recurs la acţiuni care indică o constantă negativă a comportamentului;
    b) a întreprins eforturile necesare în cadrul muncii prestate sau s-a implicat activ în activităţile stabilite în Planul individualizat de evaluare şi intervenţie educativă şi terapeutică."

    – Art. 78: „Persoanelor condamnate li se poate cere să muncească, în raport cu tipul regimului de executare, ţinându-se seama de calificarea, deprinderile şi aptitudinile acestora, de vârstă, starea de sănătate, măsurile de siguranţă, precum şi de programele destinate sprijinirii formării profesionale a acestora.“

    12. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că dispoziţiile criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (4) şi (5) referitoare la principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în stat şi la principiul legalităţii, ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, ale art. 24 alin. (1) privind dreptul la apărare, ale art. 124 referitor la înfăptuirea justiţiei şi ale art. 126 alin. (2) privind stabilirea prin lege a competenţei instanţelor judecătoreşti şi a procedurii de judecată. Totodată, invocă dispoziţiile art. 3 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi, în consecinţă, Curtea reţine ca standard de referinţă şi dispoziţiile art. 22 alin. (2) din Constituţie cu referire la interzicerea tratamentului inuman ori degradant, astfel cum sunt interpretate şi prin prisma exigenţelor textului convenţional antereferit.
    13. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că, astfel cum a fost formulată, aceasta ridică o problemă de admisibilitate dintr-o dublă perspectivă, şi anume din punctul de vedere al structurii excepţiei de neconstituţionalitate, precum şi al limitelor de competenţă a Curţii Constituţionale atunci când procedează la soluţionarea excepţiilor de neconstituţionalitate.
    14. Cât priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 78 din Legea nr. 254/2013, Curtea reţine cu prioritate problema de admisibilitate expres consacrată de art. 10 alin. (2) raportat la art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, câtă vreme autorul invocă dispoziţiile constituţionale ale art. 1 alin. (4) şi (5), ale art. 21 alin. (3), ale art. 24 alin. (1), ale art. 124 şi ale art. 126 alin. (2), fără să formuleze o motivare din care să rezulte contrarietatea faţă de prevederile constituţionale invocate. De altfel, prin Decizia nr. 1.313 din 4 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2012, Curtea Constituţională a statuat că orice excepţie de neconstituţionalitate trebuie să aibă o anumită structură inerentă şi intrinsecă ce va cuprinde trei elemente, şi anume textul contestat din punctul de vedere al constituţionalităţii, textul de referinţă pretins încălcat, precum şi motivarea de către autorul excepţiei a relaţiei de contrarietate existente între cele două texte, cu alte cuvinte, motivarea neconstituţionalităţii textului criticat. În condiţiile în care primele două elemente pot fi determinate absolut, al treilea element comportă un anumit grad de relativitate determinat tocmai de caracterul său subiectiv. Astfel, motivarea în sine a excepţiei, ca element al acesteia, nu este neapărat un criteriu material sau cantitativ, ci, dimpotrivă, ea rezultă din dinamica primelor elemente. Prin urmare, materialitatea motivării excepţiei nu este o condiţie sine qua non a existenţei acesteia. Or, Curtea constată că, în prezenta cauză, indicarea celor cinci temeiuri constituţionale nu este suficientă pentru determinarea, în mod rezonabil, a criticilor vizate de autor.
    15. Prin urmare, având în vedere că nu este îndeplinită condiţia motivării, Curtea, având în vedere art. 10 alin. (2) raportat la art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, constată că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 78 din Legea nr. 254/2013 este inadmisibilă.
    16. Referitor la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 40 alin. (4) şi (5) din Legea nr. 254/2013, Curtea reţine că autorul nu formulează o veritabilă critică de neconstituţionalitate, ci invocă aspecte privind interpretarea şi aplicarea normelor legale, soluţionarea acestora intrând în competenţa instanţelor judecătoreşti. În concret, autorul solicită instanţei de contencios constituţional să stabilească caracterul, precum şi modul în care Comisia pentru stabilirea, individualizarea şi schimbarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate a interpretat şi a aplicat dispoziţiile supuse controlului de constituţionalitate în prezenta cauză, atunci când a dispus menţinerea regimului închis de executare a pedepsei în ceea ce îl priveşte pe autor. Curtea reţine, însă, că o asemenea solicitare nu intră în competenţa de soluţionare a Curţii Constituţionale, care, conform art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea interpreta şi aplica legea în cauza dedusă soluţionării instanţei de judecată. În ceea ce priveşte conţinutul şi întinderea noţiunilor „interpretarea“, respectiv „aplicarea“ legii, Curtea Constituţională, în jurisprudenţa sa (Decizia nr. 838 din 27 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 461 din 3 iulie 2009, Decizia nr. 145 din 19 martie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 956 din 24 septembrie 2024, paragraful 21), a reţinut că acestea acoperă identificarea normei aplicabile, analiza conţinutului său şi o necesară adaptare a acesteia la faptele juridice pe care le-a stabilit, iar instanţa de judecată este cea care poate dispune de instrumentele necesare pentru a decide cu privire la aceste aspecte. Tot în acest sens, Curtea Constituţională a statuat în jurisprudenţa sa (Decizia nr. 494 din 3 octombrie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1196 din 29 decembrie 2023, paragraful 22) că interpretarea normelor de lege este operaţiunea de stabilire a conţinutului şi a sensului la care acestea se referă şi este o etapă absolut necesară în vederea aplicării corecte a legii în situaţia de fapt concretă din cauză, instanţa de judecată fiind ţinută să aplice, în acest scop, metodele de interpretare a normelor juridice. A răspunde criticilor autorului excepţiei în această situaţie ar însemna o ingerinţă a Curţii Constituţionale în activitatea de judecată, ceea ce ar contraveni prevederilor art. 126 din Constituţie, potrivit cărora justiţia se realizează prin Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi prin celelalte instanţe judecătoreşti stabilite de lege.
    17. Cât priveşte invocarea normelor art. 6, 8, 13 şi 16 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010, Curtea reţine că, în exercitarea controlului de constituţionalitate, are competenţa să se pronunţe asupra constituţionalităţii legilor şi ordonanţelor criticate prin raportare la dispoziţiile sau principiile consacrate de Legea fundamentală, iar nu să coroboreze sau să coreleze diverse acte normative ce fac parte din dreptul intern. Cu privire la raportarea de către autorul excepţiei a dispoziţiilor legale criticate la alte prevederi cuprinse în aceeaşi lege sau într-o altă lege, în jurisprudenţa sa constantă, Curtea Constituţională a statuat că examinarea constituţionalităţii unui text de lege are în vedere compatibilitatea acestuia cu dispoziţiile constituţionale pretins a fi încălcate, iar nu compararea mai multor prevederi legale între ele şi raportarea concluziei ce ar rezulta din această comparaţie la dispoziţii ori principii ale Constituţiei. Procedându-se altfel s-ar ajunge inevitabil la concluzia că, deşi fiecare dintre dispoziţiile legale este constituţională, numai coexistenţa lor ar pune în discuţie constituţionalitatea uneia dintre ele, aspect ce conduce, din această perspectivă, la inadmisibilitatea excepţiei de neconstituţionalitate (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 140 din 27 martie 2025, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 701 din 28 iulie 2025, paragraful 37, Decizia nr. 266 din 4 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 707 din 6 august 2020, paragraful 18, Decizia nr. 277 din 23 aprilie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 447 din 23 iunie 2015, paragraful 20, Decizia nr. 409 din 3 iulie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 625 din 26 august 2014, paragraful 23, şi Decizia nr. 343 din 24 septembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 669 din 31 octombrie 2013).
    18. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 40 alin. (4) şi (5) coroborat cu art. 78 din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, excepţie ridicată de I.C. în Dosarul nr. 18.425/325/2021 al Judecătoriei Timişoara - Secţia penală.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Judecătoriei Timişoara - Secţia penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 11 noiembrie 2025.

                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU
                    Magistrat-asistent,
                    Nelu Bocancia

    ------

Newsletter GRATUIT

Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, DECIZIA nr. 588 din 11 noiembrie 2025

Comentarii

Fii primul care comenteaza.

MonitorulJuridic.ro este un proiect:

Atentie, Juristi!

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "
5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale"