Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro

Trimite prin Yahoo Messenger pagina: DECIZIA nr. 583 din 6 noiembrie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 453 alin. (1) lit. f) şi ale art. 457 alin. (1) din Codul de procedură penală

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!

DECIZIA nr. 583 din 6 noiembrie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 453 alin. (1) lit. f) şi ale art. 457 alin. (1) din Codul de procedură penală

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 255 din 31 martie 2026

Comenteaza legea


┌───────────────────┬──────────────────┐
│Elena-Simina       │- preşedinte      │
│Tănăsescu          │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Asztalos           │- judecător       │
│Csaba-Ferenc       │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihai Busuioc      │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină   │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga  │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dacian-Cosmin      │- judecător       │
│Dragoş             │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana      │- judecător       │
│Scântei            │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan      │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Alina Oprişan      │-                 │
│                   │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘

    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 453 alin. (1) lit. f) şi ale art. 457 alin. (1) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Simon Mirel Aurelian în Dosarul nr. 7.039/236/2021 al Judecătoriei Giurgiu - Secţia penală şi care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 3.603D/2021.
    2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită.
    3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, făcând referire la jurisprudenţa Curţii Constituţionale, respectiv la Decizia nr. 664 din 28 noiembrie 2023 şi la Decizia nr. 692 din 28 octombrie 2021.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:
    4. Prin Încheierea din 17 noiembrie 2021, pronunţată în Dosarul nr. 7.039/236/2021, Judecătoria Giurgiu - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 453 alin. (1) lit. f) şi ale art. 457 alin. (1) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Simon Mirel Aurelian într-o cauză penală având ca obiect conducerea unui vehicul fără permis de conducere (art. 335 din Codul penal), aflată în calea de atac a revizuirii.
    5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia apreciază că dispoziţiile criticate sunt lipsite de claritate, precizie şi previzibilitate. Consideră că sintagma „ridicate în acea cauză“, din cuprinsul art. 453 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură penală, este neconstituţională deoarece limitează posibilitatea altor persoane, care nu au invocat excepţia de neconstituţionalitate în propriul proces, să beneficieze de efectele deciziilor Curţii Constituţionale, ceea ce ar crea o inegalitate între justiţiabili şi ar goli de conţinut caracterul general obligatoriu al deciziilor Curţii. Totodată, apreciază că sintagma „consecinţele încălcării dispoziţiei constituţionale continuă să se producă şi nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunţate“ este imprecisă şi lipsită de claritate, lăsând o marjă prea largă de apreciere judecătorului cu privire la existenţa şi modalitatea remedierii încălcării constituţionale. Astfel, există riscul unei aplicări neunitare şi a unei imprevizibilităţi legislative, ceea ce contravine exigenţelor de calitate a legii statuate de jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului.
    6. De asemenea, autorul excepţiei critică termenul de un an prevăzut pentru introducerea cererii de revizuire, considerând că impunerea acestuia este arbitrară şi discriminatorie, deoarece poate împiedica valorificarea efectului direct şi general obligatoriu al deciziilor Curţii Constituţionale. În opinia sa, limitarea temporală impusă de lege poate conduce la cazuri în care persoane aflate în aceeaşi situaţie juridică să fie tratate diferit, în funcţie de momentul la care au aflat ori au putut introduce cererea de revizuire.
    7. În fundamentarea criticilor sale, menţionând jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului şi standardele de calitate a legii, autorul excepţiei subliniază că orice act normativ trebuie să îndeplinească cerinţele de accesibilitate, claritate, precizie şi previzibilitate, cu atât mai mult în privinţa unei reglementări care acordă dreptul autorităţilor publice de a interveni în viaţa intimă, familială şi privată, precum şi dreptul de a accesa corespondenţa persoanelor.
    8. Judecătoria Giurgiu - Secţia penală, contrar art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, nu şi-a exprimat opinia asupra excepţiei de neconstituţionalitate invocate.
    9. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    10. Guvernul consideră că, în realitate, autorul solicită completarea reglementării art. 453 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură penală şi cu situaţia în care excepţia respectivă nu a fost ridicată în acea cauză, aspect ce excedează competenţei Curţii Constituţionale. În subsidiar, apreciază că critica referitoare la sintagma „ridicate în acea cauză“ este neîntemeiată. Aminteşte că soluţia legislativă cuprinsă la art. 453 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură penală a fost introdusă prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 18/2016 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, precum şi pentru completarea art. 31 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară. Intervenţia legislativă asupra normei juridice criticate a fost generată de necesitatea punerii în acord a acestei dispoziţii cu Constituţia României, astfel cum a fost interpretată prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 126 din 3 martie 2016. Anterior Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 18/2006, art. 453 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură penală avea următorul conţinut: „hotărârea s-a întemeiat pe o prevedere legală ce a fost declarată neconstituţională după ce hotărârea a devenit definitivă, în situaţia în care consecinţele încălcării dispoziţiei constituţionale continuă să se producă şi nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunţate“. Redactarea anterioară a textului avea un conţinut care ar fi fost la adăpost de criticile formulate de către autorul excepţiei, permiţând incidenţa cazului de revizuire indiferent de cum excepţia de neconstituţionalitate a fost sau nu invocată în cauza respectivă. Cu toate acestea, tocmai această formulare este cea care a determinat instanţa de contencios constituţional să constate, prin intermediul Deciziei nr. 126 din 3 martie 2016, neconformitatea soluţiei legislative respective cu Legea fundamentală. Apreciază considerentele reţinute la paragrafele 20-34 din Decizia Curţii Constituţionale nr. 126 din 3 martie 2016 ca fiind aplicabile mutatis mutandis în cauza de faţă, motiv pentru care susţine că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
    11. Referitor la critica potrivit căreia sintagma „consecinţele încălcării dispoziţiei constituţionale continuă să se producă şi nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunţate“ din cuprinsul art. 453 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură penală este capabilă să genereze imprevizibilitate şi este neclară, opinia Guvernului este că aceasta este neîntemeiată întrucât se reglementează o situaţie în care judecătorul, în virtutea rolului şi a competenţelor pe care le are, interpretează şi aplică legea având în vedere circumstanţele cauzei. În acest sens, invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale. Aşadar, apreciază că sintagma anterior menţionată din cuprinsul art. 453 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură penală respectă exigenţele de claritate, precizie şi previzibilitate impuse de Legea fundamentală, permiţând judecătorului să aplice aceste dispoziţii în funcţie de circumstanţele particulare ale cauzei.
    12. În final, apreciază că reglementarea termenului de un an pentru formularea cererii de revizuire întemeiate pe cazul prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură penală respectă dispoziţiile art. 16 din Legea fundamentală privind egalitatea în drepturi, întrucât persoanele în cauză nu se află în aceeaşi situaţie juridică cu cele care sunt îndreptăţite să formuleze cerere de revizuire pentru celelalte cazuri prevăzute de art. 453 din Codul de procedură penală. În acest sens, precizează că principiul egalităţii nu înseamnă uniformitate, ci presupune ca în situaţii egale să existe un tratament egal, iar pentru situaţii diferite să existe un tratament diferit.
    13. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile constituţionale, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    14. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    15. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă dispoziţiile art. 453 alin. (1) lit. f) şi ale art. 457 alin. (1) din Codul de procedură penală. Prevederile art. 453 alin. (1) lit. f) au fost modificate prin dispoziţiile art. II pct. 113 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 18/2016 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, precum şi pentru completarea art. 31 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 389 din 23 mai 2016. Dispoziţiile de lege criticate au următoarea redactare:
    - Art. 453 alin. (1) lit. f):
    "(1) Revizuirea hotărârilor judecătoreşti definitive, cu privire la latura penală, poate fi cerută când: (...)
    f) hotărârea s-a întemeiat pe o prevedere legală care, după ce hotărârea a devenit definitivă, a fost declarată neconstituţională ca urmare a admiterii unei excepţii de neconstituţionalitate ridicate în acea cauză, în situaţia în care consecinţele încălcării dispoziţiei constituţionale continuă să se producă şi nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunţate.;"

    – Art. 457 alin. (1): „(1) Cererea de revizuire în favoarea condamnatului se poate face oricând, chiar după ce pedeapsa a fost executată sau considerată executată ori după moartea condamnatului, cu excepţia cazului prevăzut la art. 453 alin. (1) lit. f), când cererea de revizuire poate fi formulată în termen de un an de la data publicării deciziei Curţii Constituţionale în Monitorul Oficial al României, Partea I.“

    16. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (3) şi (5) referitoare la principiile generale ale statului român, în art. 15 alin. (1) care stabileşte că cetăţenii beneficiază de toate drepturile şi libertăţile consacrate de Constituţie şi de alte legi, având şi obligaţiile prevăzute de acestea, în art. 16 alin. (1) şi (2) referitoare la egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări, precum şi la faptul că nimeni nu este mai presus de lege, în art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, în art. 23 alin. (12) privind faptul că nicio pedeapsă nu poate fi stabilită sau aplicată decât în condiţiile şi în temeiul legii, în art. 142 referitor la structura Curţii Constituţionale, precum şi în art. 147 referitor la deciziile Curţii Constituţionale.
    17. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că autorul acesteia apreciază dispoziţiile legale criticate ca fiind lipsite de claritate, precizie şi previzibilitate, apreciind că sintagma „ridicate în acea cauză“ din cuprinsul art. 453 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură penală contravine principiului constituţional al egalităţii în faţa legii, întrucât restrânge aplicabilitatea efectelor deciziilor Curţii Constituţionale exclusiv la persoanele care au invocat excepţia de neconstituţionalitate, golind astfel de conţinut caracterul general obligatoriu al acestor decizii. Totodată, autorul susţine că sintagma „consecinţele încălcării dispoziţiei constituţionale continuă să se producă şi nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunţate“ este imprecisă şi lipsită de claritate, conferind instanţei o marjă excesivă de apreciere, fapt ce poate genera practici judiciare neunitare şi impredictibilitate legislativă, aspecte aflate în contradicţie cu exigenţele privind calitatea legii, consacrate de jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului.
    18. Cu privire la dispoziţiile art. 453 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură penală, Curtea constată că acestea au mai fost supuse controlului de constituţionalitate, din perspectiva unor critici similare, în acest sens fiind, cu titlu de exemplu, Decizia nr. 683 din 6 noiembrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 302 din 18 aprilie 2019, Decizia nr. 632 din 13 decembrie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 385 din 5 mai 2023, Decizia nr. 664 din 28 noiembrie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 504 din 30 mai 2024, sau Decizia nr. 311 din 18 iunie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 4 din 8 ianuarie 2025.
    19. În motivarea soluţiilor sale de respingere, în considerentele deciziilor precitate, Curtea a reţinut că activitatea desfăşurată în ciclul ordinar al procesului penal - dacă a fost legală şi temeinică - trebuie să se finalizeze cu pronunţarea unei hotărâri definitive, având autoritate de lucru judecat, în care faptele reţinute exprimă adevărul, iar legea penală şi cea civilă au fost aplicate corect. Însă practica a învederat şi cazuri de hotărâri definitive care au soluţionat cauzele penale cu grave erori de fapt şi de drept. Legiuitorul a avut în vedere o asemenea ipoteză, raţiune pentru care a instituit căile de atac extraordinare ca mijloace procesual penale de desfiinţare a hotărârilor cu autoritate de lucru judecat care nu corespund legii şi adevărului. Având în vedere că instituirea unor astfel de mijloace procesuale aduce atingere autorităţii de lucru judecat - aşadar stabilităţii hotărârilor judecătoreşti definitive, care este menită a da încredere în activitatea justiţiei -, cazurile şi condiţiile de exercitare a căilor extraordinare de atac trebuie să fie strict reglementate de legiuitor, în vederea restabilirii ordinii de drept. În egală măsură, opţiunea legiuitorului în reglementarea căilor extraordinare de atac trebuie să se realizeze în limite constituţionale (în acest sens, a se vedea Decizia nr. 632 din 13 decembrie 2022, precitată, paragraful 20).
    20. Totodată, Curtea a constatat că revizuirea este calea extraordinară de atac care permite instanţei penale să revină asupra propriei hotărâri, revizuirea având caracterul unei căi de atac de fapt, prin care sunt constatate şi înlăturate erorile de judecată intervenite în rezolvarea cauzelor penale. Cererea de revizuire se formulează împotriva unei hotărâri care a dobândit autoritate de lucru judecat în temeiul unor fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei, fiind descoperite ulterior, care fac dovada că hotărârea definitivă se întemeiază pe o eroare judiciară (a se vedea Decizia nr. 311 din 18 iunie 2024, precitată, paragraful 15).
    21. În ceea ce priveşte obiectul căii de atac, Curtea a reţinut că revizuirea poate fi exercitată, în cazurile limitativ prevăzute de dispoziţiile art. 453 din Codul de procedură penală, numai împotriva hotărârilor judecătoreşti definitive pronunţate de instanţele penale, indiferent dacă acestea au rămas definitive la prima instanţă (sentinţe) sau la instanţa de apel (decizii). Totodată, revizuirea priveşte numai hotărârile judecătoreşti definitive care conţin o rezolvare a fondului cauzei, deoarece prin revizuire se urmăreşte înlăturarea erorilor de fapt pe care le conţin hotărârile judecătoreşti, or asemenea erori pot fi întâlnite numai în hotărârile ce rezolvă fondul cauzei penale. Curtea a observat că sunt hotărâri prin care se rezolvă fondul cauzei acelea prin care instanţa se pronunţă asupra raportului juridic de drept penal substanţial şi asupra raportului juridic procesual penal principal. Altfel spus, prin rezolvarea fondului cauzei, instanţa penală rezolvă acţiunea penală şi pronunţă, după caz, condamnarea, renunţarea la aplicarea pedepsei, amânarea aplicării pedepsei, achitarea sau încetarea procesului penal (Decizia nr. 181 din 29 martie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 342 din 5 mai 2016, paragrafele 17 şi 18).
    22. Cu privire la efectele unei decizii a Curţii Constituţionale asupra unor cauze definitiv soluţionate, legiuitorul a reglementat în dispoziţiile art. 453 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură penală un mecanism procedural prin intermediul căruia persoanele îndreptăţite pot exercita o cale extraordinară de atac (revizuirea) pentru remedierea situaţiei lor în procesele penale în care a fost invocată o excepţie de neconstituţionalitate admisă de Curte după pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti definitive.
    23. Prin Decizia nr. 126 din 3 martie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 185 din 11 martie 2016, Curtea a statuat că soluţia legislativă cuprinsă în dispoziţiile art. 453 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură penală, care nu limitează cazul de revizuire la cauza în care a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate, este neconstituţională. În acest sens, prin decizia mai sus menţionată, paragrafele 25 şi 33, Curtea a reţinut că, distinct de ipoteza cauzelor aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti la momentul publicării deciziei de admitere a excepţiei de neconstituţionalitate (cauze pendinte) - în care decizia de admitere produce efecte erga omnes, întrucât ceea ce are relevanţă în privinţa aplicării sale este faptul că raportul juridic guvernat de dispoziţiile legii declarate neconstituţională nu este definitiv consolidat -, în privinţa cauzelor care nu se mai află pe rolul instanţelor judecătoreşti la momentul publicării deciziei de admitere a Curţii, fiind vorba despre un raport juridic epuizat, decizia de admitere va produce efecte juridice doar în condiţii strict limitative. Pornind de la premisa că incidenţa deciziei instanţei de contencios constituţional într-o atare cauză ar echivala cu atribuirea de efecte ex tunc actului jurisdicţional al Curţii - cu încălcarea dispoziţiilor art. 147 alin. (4) din Legea fundamentală - şi ar nega, în mod nepermis, autoritatea de lucru judecat care este ataşată hotărârilor judecătoreşti definitive, Curtea a reţinut însă că declararea neconstituţionalităţii unui text de lege ca urmare a invocării unei excepţii de neconstituţionalitate nu poate constitui doar un instrument de drept abstract, ci trebuie să profite autorilor acesteia, care au declanşat controlul de constituţionalitate într-o cauză concretă.
    24. Având în vedere importanţa principiului autorităţii de lucru judecat, Curtea a constatat că, pentru a garanta atât stabilitatea raporturilor juridice, cât şi o bună administrare a justiţiei, o decizie de constatare a neconstituţionalităţii unei prevederi legale trebuie să profite, în formularea căii de atac a revizuirii, numai acelei categorii de justiţiabili care a invocat excepţia de neconstituţionalitate în cauze soluţionate definitiv până la publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, a deciziei prin care se constată neconstituţionalitatea, precum şi autorilor aceleiaşi excepţii, invocate anterior publicării deciziei Curţii, în alte cauze, soluţionate definitiv, acest lucru impunându-se din nevoia de ordine şi stabilitate juridică (în acest sens, a se vedea şi Decizia nr. 664 din 28 noiembrie 2023, precitată, paragraful 17).
    25. Totodată, prin Decizia nr. 633 din 12 octombrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1020 din 29 noiembrie 2018, paragrafele 1014-1016, Curtea a statuat că raţionamentul dezvoltat în Decizia nr. 126 din 3 martie 2016 rămâne pe deplin aplicabil în ipoteza exercitării căii extraordinare de atac a revizuirii atunci când aceasta priveşte orice decizie de admitere a unei excepţii de neconstituţionalitate referitoare la norme de procedură penală ori de drept material penal, dar care nu au ca efect dezincriminarea faptei sau micşorarea limitei maxime a pedepsei. Însă atunci când printr-o decizie a Curţii Constituţionale se constată neconstituţionalitatea totală sau parţială a unei norme de incriminare, decizia echivalează, în privinţa efectelor, cu o lege de dezincriminare.
    26. De asemenea, prin Decizia nr. 651 din 25 octombrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1083 din 20 decembrie 2018, Curtea a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că soluţia legislativă cuprinsă în art. 595 alin. (1) din Codul de procedură penală, care nu prevede şi decizia Curţii Constituţionale prin care se constată neconstituţionalitatea unei norme de incriminare ca un caz de înlăturare sau modificare a pedepsei/măsurii educative, este neconstituţională, respectiv că soluţia legislativă cuprinsă în art. 4 din Codul penal, care nu asimilează efectele unei decizii a Curţii Constituţionale prin care se constată neconstituţionalitatea unei norme de incriminare cu cele ale unei legi penale de dezincriminare, este neconstituţională.
    27. În raport cu cele menţionate, Curtea a reţinut că există remedii procesuale efective prin care instanţele judecătoreşti să dea eficienţă deciziilor Curţii Constituţionale care au ca efect dezincriminarea faptei. Aşadar, Curtea a statuat că dispoziţiile art. 453 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură penală, inclusiv sintagma „în acea cauză“ din cuprinsul textului de lege criticat, nu aduc nicio atingere prevederilor din Constituţie invocate (în acelaşi sens este şi Decizia nr. 683 din 6 noiembrie 2018, precitată).
    28. Referitor la prevederile art. 457 alin. (1) din Codul de procedură penală, Curtea s-a mai pronunţat asupra constituţionalităţii acestor dispoziţii, în sensul respingerii excepţiilor invocate, de exemplu, prin Decizia nr. 174 din 29 martie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 571 din 6 iulie 2018, Decizia nr. 463 din 25 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 913 din 7 octombrie 2020, şi Decizia nr. 692 din 28 octombrie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 2 din 3 ianuarie 2022.
    29. Potrivit acestui text de lege, cererea de revizuire în favoarea condamnatului, formulată în temeiul art. 453 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură penală, se poate face în termen de un an de la data publicării deciziei Curţii Constituţionale în Monitorul Oficial al României, Partea I. În raport cu criticile de neconstituţionalitate formulate de autor, Curtea a reţinut, în acord cu jurisprudenţa sa, că preocuparea legiuitorului de a limita cazurile de revizuire şi de a reglementa condiţii stricte pentru exercitarea acesteia îşi găseşte justificarea în caracterul extraordinar al căii de atac, în faptul că vizează hotărâri judecătoreşti definitive ce trebuie să se bucure de autoritate de lucru judecat (Decizia nr. 463 din 25 iunie 2020, precitată, paragraful 30).
    30. De asemenea, în jurisprudenţa sa, Curtea a reţinut că formularea, în mod condiţionat, a cererii de revizuire a hotărârilor judecătoreşti definitive, în cazul prevăzut la art. 453 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură penală, cu respectarea unui termen de introducere a acesteia, are ca finalitate buna administrare a justiţiei, ocrotirea, pe de o parte, a garanţiilor procesuale ale părţilor, iar, pe de altă parte, a autorităţii de lucru judecat a hotărârilor definitive, a securităţii raporturilor juridice stabilite prin hotărâri definitive. În plus, instituirea unui termen pentru formularea cererii de revizuire, în cazul prevăzut la art. 453 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură penală, este in abstracto o măsură rezonabilă pentru impunerea unei rigori şi discipline procesuale, în vederea soluţionării într-un termen rezonabil a procesului penal, şi o garanţie că această cale de atac nu va deveni o posibilitate a părţilor interesate de a înlătura oricând efectele pe care trebuie să le producă hotărârile judecătoreşti definitive (a se vedea Decizia nr. 463 din 25 iunie 2020, antereferită, paragraful 32).
    31. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine modificarea jurisprudenţei, atât soluţia, cât şi considerentele deciziilor anterior menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.
    32. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Simon Mirel Aurelian în Dosarul nr. 7.039/236/2021 al Judecătoriei Giurgiu - Secţia penală şi constată că dispoziţiile art. 453 alin. (1) lit. f) şi ale art. 457 alin. (1) din Codul de procedură penală sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Judecătoriei Giurgiu - Secţia penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 6 noiembrie 2025.

                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU
                    Magistrat-asistent,
                    Alina Oprişan

    -----

Newsletter GRATUIT

Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, DECIZIA nr. 583 din 6 noiembrie 2025

Comentarii

Fii primul care comenteaza.

MonitorulJuridic.ro este un proiect:

Atentie, Juristi!

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "
5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale"

﻿ DECIZIA nr. 583 din 6 noiembrie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 453 alin. (1) lit. f) şi ale art. 457 alin. (1) din Codul de procedură penală

Comentarii

Atentie, Juristi!

DECIZIA nr. 583 din 6 noiembrie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 453 alin. (1) lit. f) şi ale art. 457 alin. (1) din Codul de procedură penală