Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro

Trimite prin Yahoo Messenger pagina: DECIZIA nr. 578 din 6 noiembrie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 83 alin. (1) lit. b) şi ale art. 88 alin. (3) din Codul penal, în interpretarea dată prin Decizia nr. 24 din 19 septembrie 2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!

DECIZIA nr. 578 din 6 noiembrie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 83 alin. (1) lit. b) şi ale art. 88 alin. (3) din Codul penal, în interpretarea dată prin Decizia nr. 24 din 19 septembrie 2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 349 din 29 aprilie 2026

Comenteaza legea


┌───────────────────┬──────────────────┐
│Elena-Simina       │- preşedinte      │
│Tănăsescu          │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Asztalos           │- judecător       │
│Csaba-Ferenc       │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihai Busuioc      │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină   │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga  │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dacian-Cosmin      │- judecător       │
│Dragoş             │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana      │- judecător       │
│Scântei            │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan      │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Alina Oprişan      │-                 │
│                   │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘

    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 83 alin. (1) lit. b) şi ale art. 88 alin. (3) din Codul penal, în interpretarea dată acestor prevederi prin Decizia nr. 24 din 19 septembrie 2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, excepţie ridicată de Nicolae Oltean în Dosarul nr. 9.890/306/2020 al Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia penală şi care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.272D/2021.
    2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită.
    3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea excepţiei ca neîntemeiată. Precizează că Decizia nr. 24 din 19 septembrie 2017 a instanţei supreme este în concordanţă cu prevederile legale criticate, respectiv cu art. 88 alin. (3) din Codul penal, şi menţionează inclusiv jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, respectiv Decizia nr. 596 din 24 noiembrie 2022. Referitor la dispoziţiile art. 88 alin. (3) din Codul penal, subliniază că norma nu generează discriminare între persoanele care săvârşesc o singură infracţiune, pentru care se dispune amânarea aplicării pedepsei, ci se aplică celor care au beneficiat de individualizarea pedepsei şi comit ulterior, cu intenţie sau intenţie depăşită, noi infracţiuni, identificate fie în termenul de supraveghere, fie în termenul după expirarea acestuia.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:
    4. Prin Încheierea din 23 iunie 2021, pronunţată în Dosarul nr. 9.890/306/2020, Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 83 alin. (1) lit. b) şi ale art. 88 alin. (3) din Codul penal, în interpretarea dată acestor prevederi prin Decizia nr. 24 din 19 septembrie 2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, excepţie ridicată de Nicolae Oltean într-o cauză penală, aflată în calea de atac a apelului, în care autorul excepţiei a fost trimis în judecată pentru mai multe infracţiuni, dintre care unele au fost săvârşite de inculpat în termenul de supraveghere al amânării aplicării pedepsei şi pentru care instanţa a dispus revocarea amânării aplicării pedepsei dispusă în privinţa sa, cu consecinţa aplicării pedepsei.
    5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine, în esenţă, că Decizia nr. 24 din 19 septembrie 2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, statuează caracterul obligatoriu al revocării amânării aplicării pedepsei anterioare, însă nu prevede, totodată, şi obligativitatea executării acesteia în regim de detenţie, aşa cum rezultă din interpretarea practicii judiciare. Apreciază că interpretarea textelor criticate, în sensul arătat de decizia instanţei supreme, exclude posibilitatea individualizării judiciare a pedepsei, obligând instanţele să dispună executarea în regim de detenţie, ceea ce va duce, fără îndoială, la procese inechitabile şi la apariţia unor situaţii discriminatorii.
    6. Susţine că lipsa individualizării judiciare a modalităţii de executare a pedepsei echivalează cu o încălcare a dreptului la un proces echitabil şi a principiului nediscriminării. Prin urmare, consideră că se impun declararea textelor criticate ca fiind neconstituţionale şi acordarea prerogativei judecătorului de a aprecia, în concret, gradul de pericol social al faptei şi al făptuitorului, aceasta reprezentând o garanţie a respectării dreptului la un proces echitabil.
    7. Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia penală reţine că argumentele autorului excepţiei referitoare la art. 83 alin. (1) lit. b) din Codul penal sunt neîntemeiate, întrucât prerogativa stabilirii condiţiilor de revocare a amânării sau suspendării executării pedepsei aparţine exclusiv legiuitorului. Prin urmare, nu se poate susţine că ar fi încălcate principiile independenţei ori imparţialităţii judecătorului, iar afirmaţiile privind restrângerea marjei de apreciere a instanţei prin textul criticat sunt lipsite de temei.
    8. Totuşi, instanţa de judecată apreciază că art. 88 alin. (3) din Codul penal poate ridica aspecte de neconstituţionalitate prin raportare la art. 16 alin. (1) din Constituţie, privind egalitatea în drepturi. Consideră că persoanele pentru care s-a aplicat instituţia amânării aplicării pedepsei şi care comit o nouă infracţiune cu intenţie sau intenţie depăşită, descoperită în termenul de supraveghere, sunt discriminate, în sensul prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, faţă de persoanele pentru care s-a aplicat instituţia suspendării executării pedepsei sub supraveghere şi care comit o nouă infracţiune.
    9. Astfel, pentru persoanele aflate sub incidenţa art. 88 alin. (3) din Codul penal, revocarea amânării şi executarea pedepsei devin obligatorii indiferent de natura noii pedepse aplicate, în timp ce, potrivit art. 96 alin. (4) din Codul penal, revocarea suspendării sub supraveghere este obligatorie doar dacă noua condamnare vizează pedeapsa închisorii, deşi persoanele din această din urmă categorie se află într-o situaţie juridică mai gravă (fiind pronunţată deja o condamnare definitivă). Prin urmare, instanţa de judecată reţine existenţa unui tratament juridic diferenţiat, nejustificat obiectiv şi rezonabil, care conduce la aplicarea unui regim sancţionator mai sever persoanelor pentru care s-a dispus amânarea aplicării pedepsei, contrar principiului egalităţii consacrat de art. 16 alin. (1) din Constituţie.
    10. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    11. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile constituţionale, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    12. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    13. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă dispoziţiile art. 83 alin. (1) lit. b) şi ale art. 88 alin. (3) din Codul penal, în interpretarea dată prin Decizia nr. 24 din 19 septembrie 2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 860 din 1 noiembrie 2017. Prevederile art. 83 alin. (1) lit. b) şi ale art. 88 alin. (3) din Codul penal au următorul cuprins:
    - Art. 83 alin. (1) lit. b):
    "Instanţa poate dispune amânarea aplicării pedepsei, stabilind un termen de supraveghere, dacă sunt întrunite următoarele condiţii: [...]
    b) infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii, cu excepţia cazurilor prevăzute în art. 42 lit. a) şi lit. b) sau pentru care a intervenit reabilitarea ori s-a împlinit termenul de reabilitare;"

    – Art. 88 alin. (3): „Dacă după amânarea aplicării pedepsei persoana supravegheată a săvârşit o nouă infracţiune, cu intenţie sau intenţie depăşită, descoperită în termenul de supraveghere, pentru care s-a pronunţat o condamnare chiar după expirarea acestui termen, instanţa revocă amânarea şi dispune aplicarea şi executarea pedepsei. Pedeapsa aplicată ca urmare a revocării amânării şi pedeapsa pentru noua infracţiune se calculează conform dispoziţiilor privitoare la concursul de infracţiuni.“

    14. Prin Decizia nr. 24 din 19 septembrie 2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, s-a stabilit că în ipoteza săvârşirii unei noi infracţiuni intenţionate în termenul de supraveghere al amânării aplicării unei pedepse, atât pronunţarea soluţiei de condamnare pentru noua infracţiune, cât şi revocarea amânării aplicării pedepsei anterioare sunt obligatorii.
    15. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor constituţionale cuprinse în art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări, şi în art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, astfel cum acestea sunt interpretate în temeiul art. 20 alin. (1) din Constituţie şi prin prisma exigenţelor art. 6 şi 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi în art. 124 referitor la înfăptuirea justiţiei.
    16. Curtea observă că autorul a invocat excepţia de neconstituţionalitate în cadrul apelului formulat împotriva unei sentinţe penale, apel prin care autorul a criticat şi soluţia primei instanţe în principal sub aspectul individualizării modalităţii de executare a pedepsei rezultante cu închisoarea la care a fost condamnat. În esenţă, argumentele invocate în susţinerea excepţiei vizează faptul că interpretarea textelor criticate, în sensul arătat de decizia instanţei supreme, exclude posibilitatea individualizării judiciare a pedepsei, obligând instanţele să dispună executarea în regim de detenţie, ceea ce va conduce la procese inechitabile şi la apariţia unor situaţii discriminatorii.
    17. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că textele criticate au mai constituit obiect al controlului de constituţionalitate, pronunţându-se în sensul respingerii ca neîntemeiată a excepţiilor de neconstituţionalitate din perspectiva unor critici similare, în acest sens fiind, cu titlu de exemplu, Decizia nr. 596 din 24 noiembrie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 306 din 11 aprilie 2023, Decizia nr. 306 din 25 mai 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 773 din 28 august 2023, sau Decizia nr. 397 din 17 septembrie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 71 din 28 ianuarie 2025.
    18. Cu privire la dispoziţiile art. 83 alin. (1) lit. b) din Codul penal, în jurisprudenţa sa, Curtea a reţinut că amânarea aplicării pedepsei este o instituţie juridico-penală nouă, o modalitate de individualizare a pedepsei care nu se regăsea în vechea reglementare şi care poate fi aplicată de instanţa judecătorească dacă sunt întrunite condiţiile legale, atunci când scopul pedepsei poate fi atins fără executarea acesteia, instanţa stabilind un termen de supraveghere a conduitei condamnatului. Art. 83 din Codul penal stabileşte condiţiile pentru amânarea aplicării pedepsei, având în vedere gravitatea faptei, cuantumul pedepsei stabilite de instanţă, conduita anterioară a infractorului şi acordul acestuia de a presta muncă neremunerată în folosul comunităţii. Condiţiile privitoare la persoana infractorului sunt destinate să contribuie la formarea aprecierii instanţei că aplicarea imediată a unei pedepse nu este necesară, printre acestea fiind prevăzută, în art. 83 alin. (1) lit. b) din Codul penal, condiţia ca infractorul să nu fi fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii, cu excepţia cazurilor prevăzute în art. 42 lit. a) şi b) sau pentru care a intervenit reabilitarea ori s-a împlinit termenul de reabilitare (a se vedea Decizia nr. 721 din 6 decembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 59 din 20 ianuarie 2017, paragraful 21).
    19. Măsura amânării aplicării pedepsei reprezintă o alternativă la suspendarea condiţionată a executării pedepsei, prevăzută de reglementarea anterioară, şi poate fi dispusă atunci când instanţa constată, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că fapta există, constituie infracţiune şi a fost săvârşită de inculpat, în condiţiile art. 83-90 din Codul penal [art. 396 alin. (4) din Codul de procedură penală]. Astfel, pedeapsa va fi stabilită, dar nu va fi aplicată. Prin urmare, instanţa, pe baza unor criterii de apreciere care ţin de persoana destinatarului normei, trebuie să îşi formeze convingerea că nu este necesară aplicarea unei pedepse, ci doar supravegherea acestuia pentru o perioadă de 2 ani.
    20. Curtea a statuat că efectele amânării aplicării pedepsei reprezintă suma înlesnirilor puse la dispoziţia persoanei în cauză care, în cadrul termenului de supraveghere, execută măsurile obligatorii şi obligaţiile individualizate prin hotărârea instanţei de judecată, aşa încât, după perioada de supraveghere, pedeapsa să nu se mai aplice. Această măsură nu echivalează cu o condamnare, iar persoana vizată rămâne liberă, cu obligaţia de a avea o conduită adecvată pentru resocializare. Curtea a mai reţinut că şi în practica judiciară s-a apreciat că instituţia amânării aplicării pedepsei este incompatibilă cu pronunţarea unei soluţii de condamnare şi, astfel, în cazul în care se reţine incidenţa dispoziţiilor art. 83 din Codul penal, instanţa nu pronunţă o soluţie de condamnare, ci stabileşte pedeapsa şi dispune amânarea aplicării acesteia (în acest sens, a se vedea Decizia nr. 905 din 16 decembrie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 495 din 12 mai 2021, paragraful 27).
    21. Pe de altă parte, prin Decizia nr. 596 din 24 noiembrie 2022, precitată, paragraful 24, Curtea a precizat că jurisprudenţa sa nu este în contradicţie cu soluţia pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală prin Decizia nr. 24 din 19 septembrie 2017, potrivit căreia, în ipoteza săvârşirii unei noi infracţiuni intenţionate în termenul de supraveghere al amânării aplicării unei pedepse, atât pronunţarea soluţiei de condamnare pentru noua infracţiune, cât şi revocarea amânării aplicării pedepsei anterioare sunt obligatorii. Această soluţie este în acord cu dispoziţiile art. 88 alin. (3) din Codul penal, referitor la revocarea amânării aplicării pedepsei, care reprezintă opţiunea legiuitorului în ipoteza comiterii de către persoana în privinţa căreia s-a dispus amânarea aplicării pedepsei a unei noi infracţiuni în cursul termenului de supraveghere.
    22. Prin urmare, atât jurisprudenţa Curţii Constituţionale, cât şi soluţia pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, prin Decizia nr. 24 din 19 septembrie 2017, confirmă că dispoziţiile art. 83 alin. (1) lit. b) din Codul penal respectă principiul egalităţii în drepturi, dar şi principiul independenţei şi imparţialităţii judecătorului, asigurând individualizarea şi finalitatea socială a pedepsei.
    23. Cu privire la prevederile art. 88 alin. (3) din Codul penal, Curtea reţine că reglementarea revocării de drept a amânării aplicării pedepsei în cazul săvârşirii unei noi infracţiuni cu intenţie sau intenţie depăşită, descoperită în termenul de supraveghere, pentru care s-a pronunţat o condamnare chiar după expirarea acestui termen, reprezintă o opţiune legislativă justificată în contextul necesităţii unei reacţii ferme la conduita ilicită repetată.
    24. Prin Decizia nr. 306 din 25 mai 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 773 din 28 august 2023, la paragrafele 34-36, Curtea a reţinut că individualizarea pedepselor penale presupune adaptarea acestora la particularităţile fiecărui caz, pentru a răspunde nevoilor de apărare a valorilor sociale şi de reeducare a făptuitorului. Aceasta se realizează în trei etape: individualizarea legală (de către legiuitor), judiciară (de către instanţă) şi administrativă (de către organele administrative ale locului de detenţie), fiecare dintre ultimele două categorii de autorităţi anterior menţionate fiind obligată să respecte individualizarea pedepsei făcută în etapa anterioară intervenţiei sale. În cazul prevăzut de art. 88 alin. (3) din Codul penal, legiuitorul a prevăzut o individualizare legală a pedepsei pentru faptele săvârşite, care constă în revocarea amânării aplicării pedepsei şi în stabilirea unei noi pedepse, potrivit dispoziţiilor legale referitoare la concursul de infracţiuni. Cele trei forme de individualizare a pedepselor penale sunt aplicabile gradual, aşa încât individualizarea legală este urmată de individualizarea judiciară, care va fi realizată conform prevederilor art. 39 şi 40 coroborate cu art. 74-79 din Codul penal. Prin urmare, maniera de reglementare a regimului individualizării pedepsei nu este de natură să încalce dreptul judecătorului de a proceda la individualizarea judiciară a pedepsei în situaţia analizată, fiind determinată de aprecierea de către legiuitor a pericolului pe care îl prezintă pentru valorile sociale ocrotite prin legea penală săvârşirea de către persoana supravegheată a unei noi infracţiuni pe parcursul termenului de supraveghere.
    25. Raportând cele expuse la speţa de faţă, nu poate fi primită critica potrivit căreia interpretarea textului legal supus controlului de constituţionalitate ar avea ca efect excluderea posibilităţii individualizării judiciare a pedepsei, respectiv că ar conduce la încălcarea dreptului la un proces echitabil sau la apariţia unor situaţii discriminatorii, câtă vreme, în conformitate cu dispoziţiile legale incidente şi jurisprudenţa Curţii, instanţele judecătoreşti îşi păstrează prerogativa de a proceda la individualizarea pedepsei în concret, în limitele şi condiţiile stabilite de legiuitor, asigurând astfel respectarea exigenţelor de legalitate, echitate şi proporţionalitate ce guvernează procesul penal.
    26. Drept consecinţă, Curtea nu poate reţine nici critica referitoare la pretinsa încălcare a dispoziţiilor art. 124 din Constituţie. Legiuitorul are competenţa de a stabili condiţiile şi limitele pentru aplicarea măsurilor penale, conform politicii sale penale, iar instanţele judecă şi individualizează pedeapsa în fiecare cauză concretă, cu respectarea cadrului normativ instituit. Aşadar, justiţia se realizează în temeiul legii, iar independenţa judecătorului nu presupune libertatea de a ignora dispoziţiile legale, ci obligaţia de a le aplica.
    27. De asemenea, prin Decizia nr. 70 din 29 ianuarie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 352 din 7 mai 2019, paragraful 26, instanţa de contencios constituţional a reţinut că prevederile art. 88 alin. (3) din Codul penal nu aduc atingere principiului egalităţii în drepturi consacrat de art. 16 alin. (1) din Constituţie. Curtea a subliniat că soluţia legislativă criticată reprezintă o opţiune a legiuitorului, adoptată în exercitarea politicii sale penale, fiind reglementată cu respectarea dispoziţiilor art. 61 alin. (1) din Constituţie şi în limitele marjei de apreciere conferite de acestea.
    28. Sub aspectul criticilor aduse textelor de lege analizate prin raportare la dispoziţiile art. 21 alin. (3) din Constituţie şi ale art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, Curtea constată că aceste prevederi nu sunt incidente în cauză, întrucât normele legale contestate reglementează aspecte de drept penal substanţial, iar garanţiile dreptului la un proces echitabil sunt asigurate prin dispoziţii de drept procesual penal (în acest sens, a se vedea şi Decizia nr. 600 din 24 noiembrie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 392 din 8 mai 2023, paragraful 13).
    29. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine modificarea jurisprudenţei, atât soluţia, cât şi considerentele deciziilor anterior analizate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.
    30. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Nicolae Oltean în Dosarul nr. 9.890/306/2020 al Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia penală şi constată că dispoziţiile art. 83 alin. (1) lit. b) şi ale art. 88 alin. (3) din Codul penal, în interpretarea dată prin Decizia nr. 24 din 19 septembrie 2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 6 noiembrie 2025.

                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU
                    Magistrat-asistent,
                    Alina Oprişan

    -----

Newsletter GRATUIT

Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, DECIZIA nr. 578 din 6 noiembrie 2025

Comentarii

Fii primul care comenteaza.

MonitorulJuridic.ro este un proiect:

Atentie, Juristi!

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "
5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale"