Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro

Trimite prin Yahoo Messenger pagina: DECIZIA nr. 577 din 6 noiembrie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 157, ale art. 200 alin. (3), ale art. 201 alin. (1) şi (2), ale art. 206 alin. (1), ale art. 401 alin. (1), ale art. 402, ale art. 403 şi ale art. 426 alin. (5) din Codul de procedură civilă

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!

DECIZIA nr. 577 din 6 noiembrie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 157, ale art. 200 alin. (3), ale art. 201 alin. (1) şi (2), ale art. 206 alin. (1), ale art. 401 alin. (1), ale art. 402, ale art. 403 şi ale art. 426 alin. (5) din Codul de procedură civilă

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 302 din 16 aprilie 2026

Comenteaza legea


┌───────────────────┬──────────────────┐
│Elena-Simina       │- preşedinte      │
│Tănăsescu          │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Asztalos           │- judecător       │
│Csaba-Ferenc       │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihai Busuioc      │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină   │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga  │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dacian-Cosmin      │- judecător       │
│Dragoş             │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana      │- judecător       │
│Scântei            │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan      │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Negulescu  │-                 │
│                   │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘

    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 157, ale art. 200 alin. (3), ale art. 201 alin. (1) şi (2), ale art. 206 alin. (1) din Codul de procedură civilă, cu referire la art. 44, 47 şi 54 din acelaşi cod, precum şi a dispoziţiilor art. 401 alin. (1), ale art. 402, ale art. 403 şi ale art. 426 alin. (5) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Costinel Cristian Militaru în Dosarul nr. 1.602/63/2021 al Tribunalului Dolj - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.361D/2021.
    2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită.
    3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, precizând că părţile au cunoştinţă de numele membrilor completelor de judecată, câtă vreme există încheieri şi în fiecare încheiere este trecut acest aspect, iar atât timp cât termenul în care poate fi formulată calea de atac curge de la comunicarea hotărârii şi nu de la pronunţarea acesteia, motivarea sa ulterioară nu vatămă cu nimic drepturile părţilor.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
    4. Prin Încheierea din 7 iunie 2021, pronunţată în Dosarul nr. 1.602/63/2021, Tribunalul Dolj - Secţia contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 157, ale art. 200 alin. (3), ale art. 201 alin. (1) şi (2), ale art. 206 alin. (1) din Codul de procedură civilă, cu referire la art. 44, 47 şi 54 din acelaşi cod, precum şi a prevederilor art. 401 alin. (1), ale art. 402, ale art. 403 şi ale art. 426 alin. (5) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Costinel Cristian Militaru într-o cauză având ca obiect soluţionarea unui litigiu privind funcţionarii publici, întemeiat pe Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici. Excepţia vizează, în esenţă, regulile procedurale referitoare la comunicarea actelor şi derularea etapelor incipiente ale procesului, precum şi consecinţele pronunţării hotărârii pe baza minutei şi ale redactării ulterioare a considerentelor.
    5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că dispoziţiile de lege criticate sunt neconstituţionale, deoarece actele de procedură nu cuprind numele şi calitatea judecătorilor/grefierilor, aspect care face imposibilă exercitarea dreptului de recuzare, aducând astfel atingere dreptului la apărare şi la informare. De asemenea, susţine că textele criticate permit pronunţarea hotărârii judecătoreşti pe baza minutei, iar motivarea acesteia poate fi întârziată, ceea ce împiedică exercitarea căilor de atac şi dreptul la un proces echitabil.
    6. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că prevederile art. 200 alin. (3), ale art. 201 alin. (1) şi (2) şi ale art. 206 alin. (1) din Codul de procedură civilă nu sunt suficient de clare şi precise în ceea ce priveşte conţinutul înscrisului prin care se comunică, după caz, lipsurile cererii de chemare în judecată, cererea de chemare în judecată sau întâmpinarea. În acest sens, arată că textele criticate nu prevăd obligaţia menţionării, în cuprinsul acestui înscris, a numelui, prenumelui şi calităţii membrilor completului de judecată, precum şi a numelui şi prenumelui grefierului, ceea ce ar conduce la încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (3) şi (5).
    7. În ceea ce priveşte pretinsa încălcare a art. 21 din Constituţie, autorul excepţiei susţine că, în ipoteza în care instanţa de judecată nu comunică reclamantului sau pârâtului numele, prenumele şi calitatea membrilor completului de judecată, fie în cuprinsul înscrisului prin care se comunică lipsurile cererii de chemare în judecată, cererea de chemare în judecată ori întâmpinarea, fie în cuprinsul citaţiei, este afectat dreptul de acces la justiţie. Aceasta, deoarece partea este pusă în imposibilitatea de a formula, în condiţiile legii, o cerere de recuzare.
    8. Referitor la încălcarea art. 24 din Constituţie, specifică faptul că atât timp cât reclamantul sau pârâtul nu cunoaşte numele, prenumele şi calitatea membrilor completului de judecată, deoarece aceste informaţii nu i s-au comunicat oficial de către instanţa de judecată, în mod evident nu îşi poate exercita dreptul la apărare în componenta sa referitoare la dreptul de a recuza judecătorul desemnat cu soluţionarea cauzei.
    9. În ceea ce priveşte încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 31, autorul arată că formularea unei cereri de recuzare constituie o problemă de interes personal a părţilor procesului civil, care trebuie să fie informate despre drepturile procesuale pe care le au şi despre condiţiile în care acestea pot fi exercitate, precum şi cu privire la numele şi prenumele judecătorilor fiecărei cauze, în caz contrar informaţia fiind alterată/viciată prin omisiune.
    10. Referitor la încălcarea art. 124 din Constituţie, autorul susţine că textele criticate nu impun motivarea soluţiei la momentul pronunţării, motiv pentru care raţionamentul juridic ce stă la baza acesteia este inaccesibil, iar deliberarea se „transferă“ după pronunţare, acest lucru fiind de natură să afecteze legalitatea, transparenţa şi încrederea în actul de justiţie.
    11. În ceea ce priveşte încălcarea art. 129 din Legea fundamentală, autorul arată că redactarea/motivarea soluţiilor după pronunţare, uneori într-un termen mult mai mare decât cel de 30 de zile, constituie o sancţiune pentru părţile procesului civil, care, astfel, trebuie să aştepte o perioadă nedeterminată pentru a formula eventuale critici.
    12. De asemenea, autorul excepţiei invocă şi art. 20 din Constituţie, în coroborare cu art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Susţine că acesta include, printre altele, dreptul părţilor de a prezenta observaţiile pe care le consideră pertinente pentru cauza lor (Hotărârea din 28 aprilie 2005, pronunţată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza Albina împotriva României, paragraful 30) şi, întrucât Convenţia nu are drept scop garantarea unor drepturi teoretice sau iluzorii, ci a unor drepturi concrete şi efective (Hotărârea din 13 mai 1980, pronunţată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza Artico împotriva Italiei, paragraful 33), acest drept nu poate fi considerat efectiv dacă aceste observaţii nu sunt în mod concret examinate de către instanţa sesizată.
    13. Autorul excepţiei invocă şi încălcarea art. 1 alin. (3) din Constituţie, susţinând că lipsa motivării soluţiei la momentul pronunţării acesteia afectează eficienţa justiţiei, deoarece executarea hotărârilor judecătoreşti se face fără a cunoaşte fundamentul juridic al soluţiilor pe care le conţin, doar pe baza minutei, fără motivarea disponibilă, fiind astfel încălcat principiul separaţiei puterilor.
    14. Tribunalul Dolj - Secţia contencios administrativ şi fiscal consideră că excepţia de neconstituţionalitate invocată nu este întemeiată, reglementările supuse controlului de constituţionalitate integrându-se scopului legii şi necontravenind normelor constituţionale prevăzute de art. 1 alin. (5), art. 21, 20, art. 24 alin. (1), art. 31 alin. (2), art. 124 şi 129 din Constituţie.
    15. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    16. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    17. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    18. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă, potrivit încheierii de sesizare, dispoziţiile art. 157, ale art. 200 alin. (3), ale art. 201 alin. (1) şi (2) şi ale art. 206 alin. (1) din Codul de procedură civilă, cu referire la art. 44, 47 şi 54 din acelaşi cod, precum şi dispoziţiile art. 401 alin. (1), ale art. 402, ale art. 403 şi ale art. 426 alin. (5) din Codul de procedură civilă, republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 247 din 10 aprilie 2015, cu modificările şi completările ulterioare. Curtea observă însă că, deşi art. 44, 47 şi 54 sunt indicate în susţinerea excepţiei, nu sunt formulate critici distincte şi autonome cu privire la aceste dispoziţii, invocarea lor având rolul de a ilustra, în logica argumentării, consecinţele pretinse ale nereglementării menţionării identităţii membrilor completului în anumite acte procedurale simple. În aceste condiţii, obiect al excepţiei îl constituie dispoziţiile art. 157, ale art. 200 alin. (3), ale art. 201 alin. (1) şi (2), ale art. 206 alin. (1), ale art. 401 alin. (1), ale art. 402, ale art. 403 şi ale art. 426 alin. (5) din Codul de procedură civilă, care au următorul conţinut:
    - Art. 157:
    "(1) Citaţia va cuprinde:
    a) denumirea instanţei, sediul ei şi, când este cazul, alt loc decât sediul instanţei unde urmează să se desfăşoare judecarea procesului;
    b) data emiterii citaţiei;
    c) numărul dosarului;
    d) anul, luna, ziua şi ora înfăţişării;
    e) numele şi prenumele sau denumirea, după caz, ale/a celui citat, precum şi locul unde se citează;
    f) calitatea celui citat;
    g) numele şi prenumele sau denumirea, după caz, ale/a părţii potrivnice şi obiectul cererii;
    h) indicarea, dacă este cazul, a taxei judiciare de timbru şi a timbrului judiciar datorate de cel citat;
    i) menţiunea că, prin înmânarea citaţiei, sub semnătură de primire, personal ori prin reprezentant legal sau convenţional ori prin funcţionarul sau persoana însărcinată cu primirea corespondenţei pentru un termen de judecată, cel citat este considerat că are în cunoştinţă şi termenele de judecată ulterioare aceluia pentru care citaţia i-a fost înmânată;
    j) alte menţiuni prevăzute de lege sau stabilite de instanţă;
    k) ştampila instanţei şi semnătura grefierului.
(2) În citaţie se menţionează, când este cazul, orice date necesare pentru stabilirea adresei celui citat, precum şi dacă citarea se face cu chemarea la interogatoriu sau dacă cel citat este obligat să prezinte anumite înscrisuri ori dacă i se comunică odată cu citaţia alte acte de procedură. În cazurile în care întâmpinarea nu este obligatorie, în citaţie se va menţiona obligaţia pârâtului de a-şi pregăti apărarea pentru primul termen de judecată, propunând probele de care înţelege să se folosească, sub sancţiunea prevăzută de lege, care va fi indicată expres.
(3) Cerinţele de la alin. (1) lit. a), c), d), e) şi k) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii."

    – Art. 200 alin. (3): „Când cererea nu îndeplineşte cerinţele prevăzute la art. 194-197, reclamantului i se vor comunica în scris lipsurile, cu menţiunea că, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării, trebuie să facă completările sau modificările dispuse, sub sancţiunea anulării cererii (...)“;
    – Art. 201 alin. (1) şi (2):
    "(1) Judecătorul, de îndată ce constată că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru cererea de chemare în judecată, dispune, prin rezoluţie, comunicarea acesteia către pârât, punându-i-se în vedere că are obligaţia de a depune întâmpinare, sub sancţiunea prevăzută de lege, care va fi indicată expres, în termen de 25 de zile de la comunicarea cererii de chemare în judecată, în condiţiile art. 165.
(2) Întâmpinarea se comunică de îndată reclamantului, care poate depune răspuns la întâmpinare în termen de 10 zile de la comunicare. Pârâtul va lua cunoştinţă de răspunsul la întâmpinare de la dosarul cauzei."

    – Art. 206 alin. (1): „Întâmpinarea se comunică reclamantului, dacă legea nu prevede altfel.“;
    – Art. 401 alin. (1): „După ce a fost luată hotărârea, se va întocmi de îndată o minută care va cuprinde soluţia şi în care se va arăta, când este cazul, opinia separată a judecătorilor aflaţi în minoritate.“;
    – Art. 402: „Hotărârea se poate pronunţa în şedinţă publică, la locul unde s-au desfăşurat dezbaterile, de către preşedinte sau de către un judecător, membru al completului de judecată, care va citi minuta, indicând şi calea de atac ce poate fi folosită împotriva hotărârii sau se poate pronunţa prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.“;
    – Art. 403: „Data hotărârii este aceea la care minuta este pronunţată potrivit legii.“;
    – Art. 426 alin. (5): „Hotărârea se redactează şi semnează în termen de cel mult 30 de zile de la data pronunţării, urmând ca, în cazuri temeinic motivate, acest termen să fie prelungit cu câte 30 de zile, de cel mult două ori. Opinia separată a judecătorului rămas în minoritate, precum şi, când este cazul, opinia concurentă se redactează şi se semnează în acelaşi termen.“

    19. Excepţia vizează, în esenţă, regulile procedurale referitoare la comunicarea actelor şi derularea etapelor incipiente ale procesului, precum şi consecinţele pronunţării hotărârii pe baza minutei şi ale redactării ulterioare a considerentelor.
    20. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 1 alin. (3) şi (5) privind caracterul de stat de drept al statului român şi principiul legalităţii, în componenta referitoare la calitatea legii, art. 21 referitor la accesul liber la justiţie, art. 24 alin. (1) privind dreptul la apărare, art. 124 cu privire la înfăptuirea justiţiei şi art. 129 privind folosirea căilor de atac, astfel cum sunt interpretate, în temeiul art. 20 din Constituţie, şi prin prisma exigenţelor art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale privind dreptul la un proces echitabil, precum şi în art. 31 alin. (2) privind dreptul la informaţie.
    21. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile legale criticate reglementează în mod clar şi previzibil aspecte procedurale referitoare la desfăşurarea procesului civil, inclusiv cu privire la regularizarea cererii de chemare în judecată şi citarea părţilor. Lipsa menţionării numelui judecătorilor şi al grefierului în cuprinsul citaţiilor nu echivalează cu o lipsă de claritate sau previzibilitate a normei, întrucât identitatea membrilor completului este determinabilă, potrivit legii, din actele întocmite în cursul judecăţii (în special, încheierile de şedinţă) şi, ulterior, din sentinţa/decizia pronunţată. Totodată, regulile procedurale urmăresc asigurarea disciplinei procesuale şi a securităţii raporturilor juridice, fără a aduce atingere drepturilor procesuale ale părţilor (a se vedea Decizia nr. 55 din 13 februarie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 488 din 13 iunie 2018, paragraful 33).
    22. În raport cu prevederile art. 21 din Constituţie, Curtea reţine că omisiunea menţionării componenţei completului de judecată în cuprinsul citaţiilor ori al înscrisurilor de comunicare întocmite în fazele incipiente ale procesului nu afectează accesul liber la justiţie. Recuzarea reprezintă un incident procedural ce poate fi formulat de parte de îndată ce aceasta ia cunoştinţă de componenţa completului de judecată, nefiind condiţionată de o etapă incipientă a procesului. Potrivit normelor de procedură civilă, identitatea judecătorilor care compun completul este adusă la cunoştinţa părţilor cel târziu la primul termen de judecată, fiind consemnată în încheierea de şedinţă şi ulterior în hotărârea judecătorească (art. 203, 231 şi 425 din Codul de procedură civilă). Legiuitorul nu a impus menţionarea acestor elemente în cuprinsul citaţiei, iar această opţiune nu echivalează cu o negare sau cu o golire de conţinut a dreptului de acces la justiţie. În acest context, ulterior finalizării procedurii de judecată şi pronunţării soluţiei, motivarea hotărârii judecătoreşti poate fi realizată în termenul prevăzut de lege, fără ca această modalitate de redactare să aducă atingere dreptului la un proces echitabil, întrucât termenele procedurale pentru exercitarea căilor de atac curg de la data comunicării hotărârii judecătoreşti motivate, iar părţile dispun de timpul necesar pentru formularea criticilor.
    23. În ceea ce priveşte prevederile constituţionale ale art. 24 alin. (1), Curtea reţine că dreptul la apărare este garantat pe tot parcursul procesului. Părţile au posibilitatea de a formula cereri şi excepţii după ce cunosc componenţa completului de judecată. Lipsa menţionării identităţii judecătorilor în cuprinsul citaţiei nu împiedică pregătirea apărării şi nici exercitarea efectivă a drepturilor procesuale. Eventualele neregularităţi ale citaţiei sunt supuse regimului sancţiunilor procedurale prevăzute de lege. Acestea constituie aspecte ce ţin de aplicarea normelor de procedură, iar nu de constituţionalitatea dispoziţiilor legale criticate.
    24. Referitor la prevederile art. 31 alin. (2) din Constituţie, Curtea observă că obligaţia autorităţilor publice de a asigura informarea corectă a cetăţenilor se realizează prin comunicarea actelor procedurale esenţiale şi a hotărârilor judecătoreşti. Scopul citaţiei este acela de a aduce la cunoştinţa părţii existenţa procesului, obiectul acestuia şi termenul de judecată, iar nu informarea cu privire la componenţa completului de judecată. În aceste condiţii, omisiunea unor astfel de menţiuni nu poate fi considerată drept o încălcare a dreptului la informaţie.
    25. Cât priveşte pretinsa încălcare a prevederilor art. 124 din Constituţie, Curtea constată că dispoziţiile legale criticate consacră obligaţia motivării hotărârilor judecătoreşti, chiar dacă redactarea acestora se face ulterior pronunţării soluţiei. Această modalitate de reglementare nu afectează înfăptuirea justiţiei şi nici exercitarea căilor de atac, atât timp cât termenele procedurale curg de la data comunicării hotărârii judecătoreşti motivate. De asemenea, prin Decizia nr. 233 din 7 aprilie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 508 din 17 mai 2021, paragraful 48, Curtea a constatat că, deşi motivarea în fapt şi în drept a soluţiei este rezultatul activităţii de deliberare desfăşurată anterior pronunţării acesteia, redactarea hotărârii judecătoreşti poate fi realizată ulterior, prin stabilirea unui termen, care, fiind considerat de recomandare, se poate prelungi în timp până la o dată neprecizată, fără a aduce atingere dreptului la un proces echitabil şi dreptului la folosirea căilor de atac. De altfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că este perfect acceptabil ca o instanţă să enunţe motivele deciziei sale după o perioadă de timp de la adoptarea sa, atât timp cât acest lucru nu neagă dreptul reclamantului de a-şi exercita în mod eficient dreptul său de a depune un recurs (Hotărârea din 16 decembrie 1992, pronunţată în Cauza Hadjianastassiou împotriva Greciei) (Decizia nr. 233 din 7 aprilie 2021, precitată, paragraful 90).
    26. Cu privire la critica privind prevederile art. 129 din Constituţie, Curtea a reţinut că eventualele întârzieri în redactarea hotărârilor judecătoreşti constituie aspecte ce ţin de aplicarea legii şi de funcţionarea concretă a instanţelor judecătoreşti, iar nu de constituţionalitatea dispoziţiilor legale criticate. Existenţa unor asemenea situaţii este sancţionată de cadrul normativ aplicabil statutului judecătorilor, neputând conduce, prin ea însăşi, la constatarea neconstituţionalităţii dispoziţiilor legale criticate.
    27. În ceea ce priveşte garanţiile procesului echitabil, în sensul art. 21 din Constituţie, interpretat în lumina art. 20 din Constituţie şi a art. 6 paragraful 1 din Convenţie, Curtea observă că standardele europene impun ca hotărârile să fie motivate suficient şi într-un termen rezonabil, nu neapărat la momentul pronunţării. Exigenţa motivării hotărârii vizează asigurarea transparenţei actului de justiţie şi posibilitatea părţilor de a înţelege raţionamentul instanţei, precum şi de a exercita efectiv căile de atac prevăzute de lege. Atât timp cât motivarea este realizată într-un termen rezonabil şi comunicată părţilor anterior curgerii termenelor de atac, nu se poate reţine încălcarea dreptului la un proces echitabil. Totodată, în ceea ce priveşte respectarea termenului de redactare, cadrul normativ aplicabil statutului judecătorilor prevede sancţionarea neredactării sau nesemnării hotărârilor judecătoreşti, din motive imputabile, în termenele prevăzute de lege, existând astfel mijloace legale de constrângere pentru respectarea obligaţiilor profesionale.
    28. Prin Decizia nr. 233 din 7 aprilie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 508 din 17 mai 2021, Curtea a examinat prevederi similare cuprinse în Codul de procedură penală, constatând că acestea încalcă dispoziţiile art. 21 şi 24 din Legea fundamentală. Curtea observă că soluţia pronunţată prin decizia amintită nu este aplicabilă mutatis mutandis în cauza de faţă, întrucât esenţa argumentaţiei care a justificat admiterea excepţiei de neconstituţionalitate a art. 406 alin. (1) şi (2) din Codul de procedură penală a constat în faptul că redactarea hotărârii judecătoreşti ulterior pronunţării deciziei în dosarele penale duce la lipsirea persoanei condamnate la o pedeapsă privativă de libertate de garanţiile înfăptuirii actului de justiţie, aducând atingere dreptului de acces la instanţă şi dreptului la un proces echitabil. De asemenea, instanţa de contencios constituţional a reţinut că dreptul la formularea căilor de atac extraordinare în materie penală devine iluzoriu în condiţiile în care, în intervalul scurs între momentul pronunţării hotărârii judecătoreşti şi data motivării şi comunicării acesteia, există posibilitatea ca persoana condamnată să execute o mare parte din pedeapsă sau chiar pedeapsa în integralitatea ei.
    29. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Costinel Cristian Militaru în Dosarul nr. 1.602/63/2021 al Tribunalului Dolj - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 157, ale art. 200 alin. (3), ale art. 201 alin. (1) şi (2), ale art. 206 alin. (1), ale art. 401 alin. (1), ale art. 402, ale art. 403 şi ale art. 426 alin. (5) din Codul de procedură civilă sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Tribunalului Dolj - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 6 noiembrie 2025.

                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU
                    Magistrat-asistent,
                    Mihaela Negulescu

    -------

Newsletter GRATUIT

Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, DECIZIA nr. 577 din 6 noiembrie 2025

Comentarii

Fii primul care comenteaza.

MonitorulJuridic.ro este un proiect:

Atentie, Juristi!

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "
5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale"