Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro

Trimite prin Yahoo Messenger pagina: DECIZIA nr. 573 din 6 noiembrie 2025 privind excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 84 alin. (3^1)-(3^4) din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011 şi ale art. 45 alin. (8^2) din Legea serviciilor publice de transport persoane în unităţile administrativ-teritoriale nr. 92/2007

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!

DECIZIA nr. 573 din 6 noiembrie 2025 privind excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 84 alin. (3^1)-(3^4) din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011 şi ale art. 45 alin. (8^2) din Legea serviciilor publice de transport persoane în unităţile administrativ-teritoriale nr. 92/2007

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 332 din 27 aprilie 2026

Comenteaza legea


┌───────────────────┬──────────────────┐
│Elena-Simina       │- preşedinte      │
│Tănăsescu          │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Asztalos           │- judecător       │
│Csaba-Ferenc       │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihai Busuioc      │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină   │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga  │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dacian-Cosmin      │- judecător       │
│Dragoş             │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana      │- judecător       │
│Scântei            │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan      │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Negulescu  │-                 │
│                   │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘

    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 84 alin. (3^1)-(3^4) din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011 şi ale art. 45 alin. (8^2) din Legea serviciilor publice de transport persoane în unităţile administrativ-teritoriale nr. 92/2007, excepţie ridicată de Societatea Intertranscom - S.R.L. din Buhuşi şi alte societăţi de transport în Dosarul nr. 5.711/2/2017/a1 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 871D/2021.
    2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită.
    3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, precizând că legea este clară pentru toţi operatorii normei, iar în situaţia de faţă, drepturile şi obligaţiile operatorului rutier sunt clar stabilite, iar criteriile de decontare a transportului prestat nu sunt determinate de cele statuate prin Decizia nr. 657 din 17 octombrie 2019, prin care a fost declarată neconstituţională sintagma „pe baza de abonament“, decizia neavând nicio influenţă în această speţă.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
    4. Prin Încheierea din 11 decembrie 2020, pronunţată în Dosarul nr. 5.711/2/2017/a1, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 84 alin. (3^1)-(3^4) din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011 şi ale art. 45 alin. (8^2) din Legea serviciilor publice de transport persoane în unităţile administrativ-teritoriale nr. 92/2007, excepţie ridicată de Societatea Intertranscom - S.R.L. din Buhuşi şi alte societăţi de transport într-o cauză având ca obiect soluţionarea cererii de anulare a Hotărârii Guvernului nr. 863/2016 pentru aprobarea Metodologiei de calcul şi stabilirea tarifului maxim per kilometru aferent abonamentului de transport prevăzut la alin. (3) al art. 84 din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, obligarea Guvernului la stabilirea şi plata subvenţiei de la bugetul de stat, începând cu data de 23 noiembrie 2016, conform dispoziţiilor art. 2 din Legea nr. 92/2007 coroborate cu art. 7 din Ordonanţa Guvernului nr. 97/1999 privind garantarea furnizării de servicii publice subvenţionate de transport rutier intern şi de transport pe căile navigabile interioare şi suspendarea executării actului administrativ normativ până la pronunţarea instanţei de fond, conform art. 14 şi 15 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.
    5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată, în esenţă, referitor la dispoziţiile art. 84 alin. (3^1)-(3^4) din Legea nr. 1/2011, că nu întrunesc exigenţele de claritate, precizie şi previzibilitate, fiind astfel incompatibile cu principiul fundamental privind respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor. Prin completarea dispoziţiilor art. 84 din Legea nr. 1/2011 prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 69/2016 pentru completarea art. 84 din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011 şi a art. 45 din Legea serviciilor de transport public local nr. 92/2007, precum şi pentru abrogarea art. 15 din Ordonanţa Guvernului nr. 29/2013 privind reglementarea unor măsuri bugetare, s-au creat confuzii în ceea ce priveşte determinarea beneficiarilor facilităţii reglementate, nefiind stabilite criterii clare pentru identificarea elevilor beneficiari ai facilităţii, ceea ce conduce la imposibilitatea transportatorilor de a identifica elevii pentru care trebuie să emită abonamente. De asemenea, nu se precizează dacă transportul vizat este cel local, judeţean sau interjudeţean. Astfel, dispoziţiile de lege criticate sunt deficitare, întrucât nu stabilesc distinct, precis, explicit şi cu claritate obligaţiile ce le revin operatorilor de transport rutier, a căror neîndeplinire atrage răspunderea contravenţională, neclaritate ce afectează garanţiile constituţionale şi convenţionale ale dreptului la un proces echitabil, inclusiv componenta sa privind dreptul la apărare, sens în care se invocă Hotărârea din 4 octombrie 2007, pronunţată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza Anghel împotriva României, paragraful 68.
    6. De asemenea, autoarele menţionează că dispoziţiile art. 84 alin. (3^1)-(3^4) din Legea nr. 1/2011 încalcă prevederile constituţionale ale art. 44 alin. (1) şi (2) privind dreptul de proprietate privată şi ale art. 45 privind libertatea economică, coroborate cu cele ale art. 135 privind economia, deoarece aduc atingere drepturilor societăţilor de transport de a desfăşura activitatea pentru care au fost înfiinţate şi de a obţine un beneficiu economic din desfăşurarea acestei activităţi. În acest sens arată că prin completarea art. 84 din Legea nr. 1/2011 Guvernul a acordat facilităţi de transport unei anumite categorii de persoane, în speţă, elevilor care nu pot fi şcolarizaţi în localitatea de domiciliu, prin instituirea unui tarif maxim per km, fără a acorda subvenţii sau alte facilităţi transportatorilor, conform prevederilor legale în domeniul transportului public local.
    7. Autoarele excepţiei consideră că art. 44 şi 135 din Constituţie au fost încălcate prin neactualizarea anuală a tarifului, numai prin raportare la nivelul salariului minim pe economie, fără a mai vorbi de celelalte creşteri de preţuri la carburanţi, utilităţi şi servicii, fiind astfel încălcate dispoziţiile constituţionale privitoare la libera concurenţă şi funcţionarea economiei de piaţă.
    8. În ceea ce priveşte pretinsa încălcare a prevederilor constituţionale ale art. 53 referitoare la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, autoarele consideră că stabilirea preţurilor/tarifelor de transport la un nivel maxim, fără acordarea de subvenţii, este excesivă şi nu corespunde scopului urmărit, adică reducerea abandonului şcolar, justul echilibru între drepturile şi interesele în concurs nefiind respectat. Plafonarea tarifelor reprezintă o ingerinţă excesivă, fără a îndeplini condiţiile de necesitate, proporţionalitate şi caracter nediscriminatoriu.
    9. Cu privire la prevederile constituţionale ale art. 120-122, referitoare la administraţia publică locală, autoarele consideră că, prin adoptarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 69/2016, act normativ ce a completat prevederile art. 84 din Legea nr. 1/2011, legiuitorul delegat a luat măsuri în ceea ce priveşte organizarea serviciului de transport public local, prin încălcarea competenţelor exclusive stabilite de lege în favoarea autorităţilor publice locale, fără preluarea atribuţiilor date de lege în sarcina acestora, în ceea ce priveşte subvenţionarea serviciului, acordarea de facilităţi sau asigurarea executării unui transport public local suportabil în ceea ce priveşte tariful de transport. Se consideră că, prin preluarea competenţelor exclusive ale autorităţilor publice locale, Guvernul a încălcat principiile descentralizării şi autonomiei locale consfinţite de Constituţie.
    10. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal apreciază că jurisprudenţa recentă a Curţii Constituţionale este constantă în demarcarea clară a exigenţei de claritate şi previzibilitate pe care trebuie să o îndeplinească orice act normativ, exigenţă care a fost cristalizată în prevederile art. 1 alin. (5) din Constituţie. Aplicând această jurisprudenţă în prezenta cauză, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază că prevederile art. 84 alin. (3^1)-(3^4) din Legea nr. 1/2011 şi ale art. 45 alin. (8^2) din Legea nr. 92/2007 sunt previzibile, fiind de natură să confere normei, astfel cum este aceasta reglementată în prezent, un caracter constituţional. De asemenea, apreciază că textele criticate nu înfrâng nici celelalte principii fundamentale, fiind pe deplin în acord cu Legea fundamentală.
    11. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    12. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    13. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    14. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 84 alin. (3^1)-(3^4) din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 18 din 10 ianuarie 2011, cu modificările şi completările ulterioare, introduse prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 69/2016 pentru completarea art. 84 din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011 şi a art. 45 din Legea serviciilor de transport public local nr. 92/2007, precum şi pentru abrogarea art. 15 din Ordonanţa Guvernului nr. 29/2013 privind reglementarea unor măsuri bugetare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 824 din 19 octombrie 2016, aprobată cu modificări prin Legea nr. 197/2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 778 din 2 octombrie 2017, precum şi dispoziţiile art. 45 alin. (8^2) din Legea serviciilor publice de transport persoane în unităţile administrativ-teritoriale nr. 92/2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 262 din 19 aprilie 2007, cu modificările şi completările ulterioare, introduse prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 69/2016. Dispoziţiile legale criticate au următorul conţinut:
    - Art. 84 alin. (3^1)-(3^4) din Legea nr. 1/2011:
    "(3^1) Elevilor de nivel liceal care nu pot fi şcolarizaţi în localitatea de domiciliu la filiera/profilul/specializarea solicitată li se decontează cheltuielile de transport din bugetul Ministerului Educaţiei Naţionale, prin unităţile de învăţământ la care sunt şcolarizaţi, pe bază de abonament, în limita a 50 de km, sau li se asigură decontarea sumei ce reprezintă contravaloarea a 8 călătorii dus-întors pe semestru, dacă locuiesc la internat sau în gazdă.
(3^2) Prin derogare de la prevederile art. 43 lit. b) din Legea serviciilor de transport public local nr. 92/2007, cu modificările şi completările ulterioare, tariful maxim per kilometru aferent abonamentului de transport rutier prevăzut la alin. (3) şi (3^1) se stabileşte şi se actualizează prin hotărâre a Guvernului.
(3^3) Metodologia de calcul al tarifului maxim prevăzut la alin. (3^2) şi valorile aferente se aprobă prin hotărâre a Guvernului.
(3^4) Operatorul de transport rutier are obligaţia să emită abonamente pentru transportul elevilor şi să asigure transportul rutier al elevilor potrivit prevederilor alin. (3^2)."

    – Art. 45 alin. (8^2) din Legea nr. 92/2007:
    "Constatarea contravenţiilor prevăzute la alin. (7^1) în ceea ce priveşte asigurarea facilităţii de transport rutier contra cost de persoane şi aplicarea sancţiunilor contravenţionale se fac de către agenţi constatatori din Inspectoratul de Stat pentru Controlul în Transportul Rutier (I.S.C.T.R.) potrivit legislaţiei în vigoare."

    – Art. 45 alin. (7^1) din Legea nr. 92/2007, la care face referire textul mai sus reprodus, prevede următoarele:
    "Constituie contravenţii şi se sancţionează cu amendă de la 4.000 lei la 6.000 lei operatorii de transport rutier pentru următoarele fapte:
    a) nerespectarea obligaţiei de a emite abonamente pentru serviciul public de transport rutier al elevilor, potrivit art. 84 alin. (3^4) din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, cu modificările şi completările ulterioare;
    b) nerespectarea obligaţiei de a asigura transportul rutier al elevilor potrivit art. 84 alin. (3^4) din Legea nr. 1/2011, cu modificările şi completările ulterioare."

    15. În opinia autoarelor excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 1 alin. (5) privind principiul legalităţii în componenta sa referitoare la calitatea legii, art. 21 alin. (3) privind accesul liber la justiţie, art. 44 alin. (1) şi (2) privind dreptul de proprietate privată, astfel cum sunt interpretate, potrivit art. 20 alin. (1) din Constituţie, şi prin prisma exigenţelor art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, privind protecţia proprietăţii, art. 45 privind libertatea economică, art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, art. 120-122 privind administraţia publică locală şi art. 135 privind economia.
    16. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că autoarele acesteia, societăţi de transport local, judeţean şi interjudeţean, susţin că textele criticate sunt lipsite de claritate şi previzibilitate. Faţă de aceste critici, în jurisprudenţa sa, Curtea a statuat constant că, de principiu, orice act normativ trebuie să îndeplinească anumite condiţii calitative, printre acestea numărându-se previzibilitatea, ceea ce presupune că acesta trebuie să fie suficient de clar şi precis pentru a putea fi aplicat; astfel, formularea cu o precizie suficientă a actului normativ permite persoanelor interesate - care pot apela, la nevoie, la sfatul unui specialist - să prevadă într-o măsură rezonabilă, în circumstanţele speţei, consecinţele care pot rezulta dintr-un act determinat. Desigur, poate să fie dificil să se redacteze legi de o precizie totală şi o anumită supleţe poate chiar să se dovedească de dorit, supleţe care nu afectează însă previzibilitatea legii (a se vedea, în acest sens, Decizia Curţii Constituţionale nr. 903 din 6 iulie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 584 din 17 august 2010, Decizia Curţii Constituţionale nr. 743 din 2 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 579 din 16 august 2011, Decizia nr. 1 din 11 ianuarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 53 din 23 ianuarie 2012, sau Decizia nr. 447 din 29 octombrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 674 din 1 noiembrie 2013). În cauză, reglementarea criticată stabileşte în mod previzibil dreptul elevilor la decontarea transportului şi obligaţia operatorilor de transport de a emite abonamente, fiind completată de hotărârile Guvernului privind metodologia şi tariful maxim. Prin urmare, din această perspectivă nu se poate reţine o încălcare a art. 1 alin. (5) din Constituţie.
    17. În opinia autoarelor, lipsa precizării cu suficientă claritate a obligaţiilor ce le revin operatorilor de transport rutier afectează garanţiile constituţionale şi convenţionale ce caracterizează dreptul de acces liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, inclusiv în componenta privind dreptul la apărare, fiind astfel încălcate prevederile constituţionale ale art. 21 şi 24 din Constituţie. Faţă de aceste critici, Curtea observă că textele de lege criticate nu conţin reguli de procedură aplicabile în cadrul unor procese soluţionate de instanţele judecătoreşti, ci reprezintă dispoziţii de drept substanţial, care vizează, în esenţă, decontarea cheltuielilor de transport pentru elevii de nivel liceal care nu pot fi şcolarizaţi în localitatea de domiciliu la filiera/profilul/specializarea solicitată şi obligaţia operatorilor de transport rutier să emită abonamente pentru transportul acestora şi să asigure transportul lor rutier. Ca atare, prevederile constituţionale menţionate nu au relevanţă în motivarea pretinsei neconstituţionalităţi.
    18. În ceea ce priveşte pretinsa încălcare a art. 44 din Constituţie, referitor la dreptul de proprietate privată, autoarele excepţiei susţin că prin plafonarea tarifului şi lipsa compensaţiilor se afectează patrimoniul operatorilor de transport. Sub acest aspect, Curtea reaminteşte că însăşi Constituţia statuează, în alin. (1) al art. 44, că atât conţinutul, cât şi limitele acestui drept sunt stabilite de lege. Având în vedere aceste prevederi, Curtea a reţinut că dreptul de proprietate nu este unul absolut şi poate fi supus limitărilor justificate de interesul general (Decizia nr. 295 din 18 mai 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 568 din 10 iunie 2022, paragraful 167, sau Decizia nr. 662 din 11 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 47 din 20 ianuarie 2015, paragraful 32). În cauză, Curtea constată că măsura criticată a vizat asigurarea accesului la educaţie şi sprijinirea elevilor în ceea ce priveşte facilitarea utilizării de către aceştia a mijloacelor de transport, fără a aduce însă atingere dreptului de proprietate al operatorilor de transport.
    19. Referitor la presupusa încălcare a art. 45 privind libertatea economică, Curtea reţine că această libertate nu are caracter absolut, legiuitorul fiind competent să stabilească reguli privind desfăşurarea activităţilor economice, în considerarea protejării unui interes public. În jurisprudenţa sa, Curtea a statuat că asemenea măsuri sunt constituţionale în măsura în care urmăresc un scop legitim, sunt adecvate realizării acestuia şi păstrează un just echilibru între interesul public urmărit şi interesele economice (a se vedea Decizia nr. 282 din 8 mai 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 530 din 16 iulie 2014, paragraful 16). În cauza de faţă, plafonarea tarifului maximal per kilometru pentru abonamentele de transport ale elevilor urmăreşte un scop legitim, respectiv asigurarea accesului efectiv la educaţie al elevilor care nu pot fi şcolarizaţi în localitatea de domiciliu. Măsura este adecvată, întrucât are aptitudinea abstractă de a atinge scopul urmărit şi în acelaşi timp este necesară întrucât limitează costurile suportate de elevi şi familiile acestora, prevenind astfel riscul practicării unor tarife excesive. Totodată, Curtea constată că măsura este proporţională în sens strict, întrucât asigură un just echilibru între interesele de ordin general şi individual, stabilind aşadar un mod de exercitare a libertăţii economice în coordonatele unui raport echitabil între cele două interese concurente. Stabilirea unui plafon tarifar care permite continuarea activităţii economice în condiţii previzibile nu pune în discuţie suprimarea libertăţii economice a operatorilor de transport şi nu afectează substanţa acesteia, ci stabileşte un plafon tarifar care permite continuarea activităţii economice în condiţii previzibile. Prin urmare, dispoziţiile legale criticate nu aduc atingere prevederilor constituţionale ale art. 45.
    20. În ceea ce priveşte critica prin raportare la dispoziţiile art. 120-122 din Constituţie privind principiile administraţiei publice locale, cu referire în special la principiul descentralizării şi cel al autonomiei locale, se susţine că Guvernul a preluat competenţele autorităţilor locale, în condiţiile în care art. 84 alin. (3^2) din Legea nr. 1/2011 prevede că tariful maxim per kilometru aferent abonamentului de transport rutier prevăzut la alin. (3) şi (3^1) se stabileşte şi se actualizează prin hotărâre a Guvernului, iar nu prin hotărâre a consiliilor locale, consiliilor judeţene, a Consiliului General al Municipiului Bucureşti sau a adunării generale din cadrul asociaţiilor de dezvoltare intercomunitară, după caz, aşa cum se prevede în art. 43 lit. b) din Legea nr. 92/2007, cu modificările şi completările ulterioare, iar metodologia de calcul al tarifului maxim, precum şi valorile aferente se aprobă prin hotărâre a Guvernului. Faţă de aceste critici, Curtea reţine că, în jurisprudenţa sa, a arătat că principiul autonomiei locale nu exclude existenţa unor reglementări unitare la nivel central în domenii de interes naţional. De exemplu, prin Decizia nr. 154 din 30 martie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 466 din 25 mai 2004, Curtea a statuat că principiul autonomiei locale nu presupune totala independenţă şi competenţa exclusivă a autorităţilor publice din unităţile administrativ-teritoriale, ci acestea sunt obligate să se supună reglementărilor legale general valabile pe întreg teritoriul ţării şi dispoziţiilor legale adoptate pentru protejarea intereselor naţionale. În cauză, transportul elevilor are un asemenea caracter încât este justificată opţiunea legiuitorului de a da în competenţa Guvernului stabilirea elementelor mai sus arătate.
    21. Cu privire la pretinsa încălcare a prevederilor constituţionale ale art. 135 privind economia, Curtea reţine că economia de piaţă se întemeiază pe libertatea economică, dar nu exclude posibilitatea intervenţiei statului prin măsuri de reglementare, atunci când acestea sunt justificate de protejarea unor interese generale, astfel cum Curtea a statuat în jurisprudenţa sa (a se vedea Decizia nr. 227 din 27 aprilie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 655 din 17 iulie 2023, paragrafele 13 şi 14). În cauza de faţă, dispoziţiile de lege criticate se circumscriu domeniului politicilor sociale şi de transport şi urmăresc asigurarea accesului efectiv la educaţie al elevilor, constituind o opţiune a legiuitorului în marja sa de apreciere. Limitările aduse operatorilor economici sunt justificate de interesul general şi nu afectează principiile fundamentale ale economiei de piaţă. Prin urmare, Curtea constată că nu sunt încălcate prevederile art. 135 din Constituţie.
    22. Având în vedere cele expuse, Curtea Constituţională reţine că art. 53 din Constituţie, invocat de către autoarele excepţiei de neconstituţionalitate, nu are incidenţă în cauză.
    23. În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 84 alin. (3^4) prin prisma pretinsei încălcări a prevederilor constituţionale mai sus menţionate, Curtea observă că acestea instituie obligaţia operatorilor de transport rutier de a emite abonamente pentru transportul elevilor şi de a asigura transportul acestora potrivit alin. (3^1). Or, obiectul litigiului de faţă îl constituie anularea Hotărârii Guvernului nr. 863/2016 pentru aprobarea Metodologiei de calcul şi stabilirea tarifului maxim per kilometru aferent abonamentului de transport prevăzut la alin. (3) al art. 84 din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 943 din 23 noiembrie 2016, prin care a fost aprobată metodologia de calcul şi stabilire a tarifului maxim per kilometru pentru transportul elevilor, iar nu conduita operatorilor de transport sau modul concret de emitere a abonamentelor. Din actele dosarului nu rezultă că s-ar fi pus în discuţie aplicarea sau refuzul aplicării obligaţiei prevăzute de alin. (3^4), astfel că dispoziţiile criticate nu sunt incidente în soluţionarea cauzei.
    24. În ceea ce priveşte criticile referitoare la pretinsa lipsă de precizie a dispoziţiilor art. 45 alin. (8^2) din Legea nr. 92/2007, potrivit cărora constatarea contravenţiilor prevăzute la alin. (7^1) în ceea ce priveşte asigurarea facilităţii de transport rutier contra cost de persoane şi aplicarea sancţiunilor contravenţionale se fac de către agenţi constatatori din Inspectoratul de Stat pentru Controlul în Transportul Rutier (I.S.C.T.R.), Curtea reţine că acestea reglementează exclusiv competenţa Inspectoratului de Stat pentru Controlul în Transportul Rutier de a constata contravenţii şi de a aplica sancţiuni. Or, obiectul litigiului de faţă îl constituie anularea Hotărârii Guvernului nr. 863/2016, prin care a fost aprobată metodologia de calcul şi stabilire a tarifului maxim per kilometru pentru transportul elevilor, iar nu constatarea ori sancţionarea unor contravenţii. Din actele dosarului nu rezultă că s-ar fi pus în discuţie aplicarea vreunei sancţiuni contravenţionale, astfel că dispoziţiile criticate nu sunt incidente în soluţionarea cauzei. Întrucât textul de lege supus controlului nu are legătură cu litigiul pendinte, analiza sa ar echivala cu un control abstract disimulat, ceea ce contravine dispoziţiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992. Ar avea, întradevăr, legătură dacă obiect al litigiului ar fi anularea unor procese-verbale de constatare şi sancţionare a contravenţiilor prevăzute la alin. (7^1) în ceea ce priveşte asigurarea facilităţii de transport rutier contra cost de persoane, fiindcă într-o asemenea situaţie s-ar pune problema analizării calităţii legii, în vederea determinării precise a elevilor care beneficiază de facilitatea în discuţie (a se vedea Decizia nr. 381 din 18 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 917 din 8 octombrie 2020, paragraful 26, şi Decizia nr. 805 din 7 decembrie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 247 din 14 martie 2022, paragraful 31).
    25. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    1. Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 84 alin. (3^4) din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011 şi ale art. 45 alin. (8^2) din Legea serviciilor publice de transport persoane în unităţile administrativ-teritoriale nr. 92/2007, excepţie ridicată de Societatea Intertranscom - S.R.L. din Buhuşi şi alte societăţi de transport în Dosarul nr. 5.711/2/2017/a1 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal.
    2. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de aceleaşi autoare în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe şi constată că dispoziţiile art. 84 alin. (3^1) - (3^3) din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011 sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 6 noiembrie 2025.

                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU
                    Magistrat-asistent,
                    Mihaela Negulescu

    -----

Newsletter GRATUIT

Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, DECIZIA nr. 573 din 6 noiembrie 2025

Comentarii

Fii primul care comenteaza.

MonitorulJuridic.ro este un proiect:

Atentie, Juristi!

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "
5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale"