Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro

Trimite prin Yahoo Messenger pagina: DECIZIA nr. 511 din 23 octombrie 2025 asupra excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 26 alin. (1) lit. c) din Legea serviciului de salubrizare a localităţilor nr. 101/2006, în redactarea anterioară intrării în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 133/2022 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 92/2021 privind regimul deşeurilor, precum şi a Legii serviciului de salubrizare a localităţilor nr. 101/2006

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!

DECIZIA nr. 511 din 23 octombrie 2025 asupra excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 26 alin. (1) lit. c) din Legea serviciului de salubrizare a localităţilor nr. 101/2006, în redactarea anterioară intrării în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 133/2022 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 92/2021 privind regimul deşeurilor, precum şi a Legii serviciului de salubrizare a localităţilor nr. 101/2006

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 316 din 21 aprilie 2026

Comenteaza legea


┌───────────────────┬──────────────────┐
│Elena-Simina       │- preşedinte      │
│Tănăsescu          │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Asztalos           │- judecător       │
│Csaba-Ferenc       │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihai Busuioc      │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină   │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga  │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dacian-Cosmin      │- judecător       │
│Dragoş             │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan    │- judecător       │
│Licu               │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana      │- judecător       │
│Scântei            │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cosmin Boncu       │-                 │
│                   │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘

    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan Laurenţiu Sorescu.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 26 alin. (1) lit. c) din Legea serviciului de salubrizare a localităţilor nr. 101/2006, excepţie ridicată de Societatea Omnes Asistent în Brokeraj - S.R.L., cu sediul în comuna Breţcu, judeţul Covasna, în Dosarul nr. 948/119/2020 al Curţii de Apel Braşov - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.308D/2021.
    2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de înştiinţare este legal îndeplinită.
    3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. În acest sens, arată că este opţiunea legiuitorului să reglementeze funcţionarea serviciului de salubritate în modul în care apreciază. Se mai arată că toate persoanele care îşi desfăşoară activitatea într-o localitate beneficiază în cele din urmă de serviciul de salubritate.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
    4. Prin Încheierea din 23 februarie 2021, pronunţată în Dosarul nr. 948/119/2020, Curtea de Apel Braşov - Secţia contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 26 alin. (1) lit. c) din Legea serviciului de salubrizare a localităţilor nr. 101/2006. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Societatea Omnes Asistent în Brokeraj - S.R.L., cu sediul în comuna Breţcu, judeţul Covasna, într-o cauză având ca obiect soluţionarea recursului formulat împotriva hotărârii instanţei de fond prin care s-a respins cererea autoarei excepţiei de anulare a unei hotărâri a Consiliului Local al Municipiului Târgu Secuiesc de aprobare a taxei speciale de salubrizare şi a regulamentului privind stabilirea acesteia.
    5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autoarea arată, în esenţă, că dispoziţiile legale criticate sunt contrare dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (5) întrucât sunt lipsite de claritate, precizie şi previzibilitate şi că acestea încalcă dreptul la informaţie şi libertatea de exprimare.
    6. Se mai arată că din analiza definiţiilor date termenilor „taxă“ şi „impozit“ prin dispoziţiile art. 2 pct. 37, respectiv pct. 55 din Legea nr. 273/2006 privind finanţele publice locale, precum şi a practicii judiciare în materie rezultă că, deşi textul actului normativ criticat face referire la o taxă, acesta instituie în fapt un impozit.
    7. Se afirmă că prin raportarea textului criticat la jurisprudenţa instanţelor, taxa specială prevăzută de norma criticată este datorată de persoanele fizice şi juridice ca urmare a simplei apartenenţe la comunitatea locală, nefiind necesar să se dovedească prestarea efectivă a serviciului de salubrizare pentru fiecare dintre persoanele care produc deşeuri. Astfel, legea nu conferă acestora dreptul de a opta între a utiliza sau nu serviciul de salubrizare comunitar.
    8. Curtea de Apel Braşov - Secţia contencios administrativ şi fiscal opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, dispoziţiile legale criticate nefiind contrare prevederilor constituţionale invocate. Se arată că interpretarea şi aplicarea textului de lege incident sunt atributul exclusiv al instanţei de judecată învestite cu soluţionarea cauzei.
    9. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum este menţionat în încheierea de sesizare, îl constituie dispoziţiile art. 26 alin. (1) lit. c) din Legea serviciului de salubrizare a localităţilor nr. 101/2006, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 658 din 8 septembrie 2014.
    13. Curtea observă că, ulterior sesizării sale cu prezenta excepţie de neconstituţionalitate, dispoziţiile criticate au fost modificate prin art. II pct. 26 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 133/2022 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 92/2021 privind regimul deşeurilor, precum şi a Legii serviciului de salubrizare a localităţilor nr. 101/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 958 din 30 septembrie 2022, iar Legea nr. 101/2006 a fost republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 920 din 12 octombrie 2023.
    14. Analizând actele dosarului, inclusiv notele scrise ale autoarei excepţiei, Curtea observă că aceasta critică dispoziţiile art. 26 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 101/2006 în redactarea anterioară intrării în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 133/2022. Având în vedere aceste aspecte, Curtea reţine că, prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, a statuat că sunt supuse controlului de constituţionalitate şi legile sau ordonanţele ori dispoziţiile din legi sau din ordonanţe ale căror efecte juridice continuă să se producă şi după ieşirea lor din vigoare.
    15. Aşa fiind, Curtea reţine ca obiect al prezentei excepţii de neconstituţionalitate dispoziţiile art. 26 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 101/2006, în redactarea anterioară intrării în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 133/2022, care aveau următorul conţinut: „(1) În funcţie de natura activităţilor prestate, atât în cazul gestiunii directe, cât şi în cazul gestiunii delegate, pentru asigurarea finanţării serviciului de salubrizare, utilizatorii achită contravaloarea serviciului de salubrizare prin: (...) c) taxe speciale, în cazul prestaţiilor de care beneficiază individual fără contract.“
    16. Normele de referinţă invocate în motivarea excepţiei sunt dispoziţiile art. 1 alin. (5) cu privire la respectarea Constituţiei şi a legilor, ale art. 30 - Libertatea de exprimare, precum şi ale art. 31 - Dreptul la informaţie.
    17. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că, prin Decizia nr. 669 din 28 noiembrie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 268 din 28 martie 2024, paragraful 17, a constatat că, potrivit dispoziţiilor constituţionale ale art. 139, impozitele, taxele şi orice alte venituri ale bugetului de stat se stabilesc numai prin lege, legiuitorul având dreptul exclusiv să stabilească impozitele datorate bugetului de stat, precum şi cuantumul acestora.
    18. În legătură cu sediul materiei ce priveşte reglementarea taxelor speciale, prin Decizia nr. 351 din 11 iulie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 941 din 19 septembrie 2024, paragrafele 13-16, 19 şi 20, Curtea a reţinut că dispoziţiile art. 454 din Codul fiscal stabilesc anumite impozite şi taxe locale, care sunt: a) impozitul pe clădiri şi taxa pe clădiri; b) impozitul pe teren şi taxa pe teren; c) impozitul pe mijloacele de transport; d) taxa pentru eliberarea certificatelor, avizelor şi autorizaţiilor; e) taxa pentru folosirea mijloacelor de reclamă şi publicitate; f) impozitul pe spectacole; g) taxele speciale; h) alte taxe locale.
    19. De asemenea, Curtea a constatat că, în conformitate cu prevederile art. 484 alin. (1) din Codul fiscal, pentru funcţionarea unor servicii publice locale create în interesul persoanelor fizice şi juridice, precum şi pentru promovarea turistică a localităţii, consiliile locale, judeţene şi Consiliul General al Municipiului Bucureşti, după caz, pot adopta taxe speciale. Totodată, alin. (2) al art. 484 din Codul fiscal menţionează că domeniile în care consiliile locale, judeţene şi Consiliul General al Municipiului Bucureşti, după caz, pot adopta taxe speciale pentru serviciile publice locale, precum şi cuantumul acestora se stabilesc în conformitate cu prevederile Legii nr. 273/2006 privind finanţele publice locale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 618 din 18 iulie 2006, cu modificările şi completările ulterioare. Textul alin. (3) al art. 484 prevede că taxele speciale se încasează numai de la persoanele fizice şi juridice care beneficiază de serviciile oferite de instituţia sau serviciul public de interes local, potrivit regulamentului de organizare şi funcţionare al acestora, sau de la cele care sunt obligate, potrivit legii, să efectueze prestaţii ce intră în sfera de activitate a acestui tip de serviciu.
    20. Tot prin decizia precitată, Curtea a reţinut că, în concret, dispoziţiile art. 484 din Codul fiscal sunt norme cu caracter general şi prevăd posibilitatea instituirii unor taxe de către autorităţile locale, denumite de legiuitor speciale, în contextul în care aceste autorităţi locale prestează sau pun la dispoziţia cetăţenilor anumite servicii publice locale. Legiuitorul nu obligă în mod efectiv aceste autorităţi să le aplice pe plan local, ci lasă la aprecierea acestora posibilitatea instituirii, domeniile în care pot fi aplicate şi cuantumul acestora fiind stabilite în conformitate cu prevederile Legii nr. 273/2006, cu modificările şi completările ulterioare.
    21. Totodată, Curtea a considerat că în organizarea executării Codului fiscal, prin art. 1 din Hotărârea Guvernului nr. 1/2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 22 din 13 ianuarie 2016, sunt aprobate norme metodologice de aplicare a acestuia, care au menirea de a clarifica unele aspecte ce ţin de interpretarea normelor legale. Astfel, aceste norme metodologice, în capitolul VIII - taxe speciale, secţiunea 1 - taxe speciale, pct. 161, dispun că, în sensul art. 484 din Codul fiscal, consiliile locale, consiliile judeţene şi Consiliul General al Municipiului Bucureşti, după caz, prin proceduri aprobate, vor stabili condiţiile şi sectoarele de activitate în conformitate cu Legea nr. 273/2006, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi modul de organizare şi funcţionare a serviciilor publice pentru care se propun taxele respective şi modalităţile de consultare şi de obţinere a acordului persoanelor fizice şi juridice beneficiare ale serviciilor respective. La teza a II-a a lit. a) a pct. 161 se prevede că hotărârile acestora vor fi afişate la sediul autorităţilor administraţiei publice locale şi vor fi publicate, potrivit legii, iar la lit. c) a aceluiaşi punct se precizează că taxele speciale, instituite potrivit prevederilor art. 484 din Codul fiscal, se fac venit la bugetul local, fiind utilizate în scopurile pentru care au fost înfiinţate.
    22. Astfel, dispoziţiile art. 484 din Codul fiscal sunt aplicabile în coroborare cu alte prevederi cu incidenţă în materie, cu normele de aplicare a Codului fiscal, cu cele care reglementează finanţele publice locale şi cele care reglementează organizarea şi funcţionarea serviciului de salubrizare a localităţilor.
    23. De asemenea, Curtea a reţinut că taxa este definită de art. 2 alin. (1) pct. 55 din Legea nr. 273/2006 ca acea sumă „plătită de o persoană fizică sau juridică, de regulă, pentru serviciile prestate acesteia de către un operator economic, o instituţie publică ori un serviciu public“. Impozitul este definit de art. 2 alin. (1) pct. 37 din acelaşi act normativ ca prelevarea obligatorie, fără contraprestaţie imediată, directă şi nerambursabilă, pentru satisfacerea necesităţilor de interes general.
    24. În continuare, Curtea a constatat că una dintre caracteristicile taxei fiscale este aceea că persoana care plăteşte contribuţia bănească cu titlu de taxă fiscală beneficiază de prestaţia unui serviciu din partea unui operator economic, o instituţie publică ori un serviciu public. În acest sens, prin Decizia nr. 141 din 14 decembrie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 353 din 21 decembrie 1994, Curtea a statuat că, de principiu, o taxă are justificarea într-o prestaţie a unei autorităţi publice.
    25. Distinct de cele reţinute prin decizia precitată, Curtea constată că reglementarea taxei speciale prin textele de lege anterior precizate îi conferă acesteia caracterul de legalitate. În acest sens, având în vedere particularităţile unor servicii de utilităţi publice, legiuitorul poate stabili, ţinând seama de sfera utilizatorilor serviciului, modalităţi diferite de finanţare a acestui serviciu - inclusiv prin posibilitatea instituirii unor taxe speciale, în cazul prestaţiilor efectuate în beneficiul întregii comunităţi locale.
    26. În ceea ce priveşte criticile aduse de autoarea excepţiei cu privire la instituirea unui impozit cu denumirea de taxă specială, prin analiza coroborată a dispoziţiilor fiscale ce privesc taxele speciale, inclusiv a textului criticat, Curtea observă că acestea din urmă păstrează elementul principal ce deosebeşte taxa de impozit. Acest element presupune o sumă plătită în schimbul unui serviciu prestat, chiar dacă individualizarea beneficiarilor serviciului şi cuantumul taxei speciale se stabilesc de către autorităţile locale prin acte subsecvente, în conformitate cu reglementările în vigoare.
    27. Referitor la dispoziţiile art. 1 alin. (5) din Constituţie, potrivit cărora, „în România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie“, în jurisprudenţa sa constantă Curtea a reţinut că acesta cuprinde anumite exigenţe ce ţin de principiul legalităţii, de asigurarea interpretării unitare a legii, de calitatea legii (căreia i se subsumează claritatea, precizia, previzibilitatea şi accesibilitatea legii) (a se vedea Decizia nr. 141 din 12 martie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1096 din 18 noiembrie 2020, paragraful 19). Având în vedere principiul generalităţii legilor, atât Curtea Constituţională, cât şi Curtea Europeană a Drepturilor Omului au arătat că poate să fie dificil să se redacteze legi de o precizie totală şi o anumită supleţe poate chiar să se dovedească de dorit, supleţe care nu trebuie să afecteze însă previzibilitatea legii (Decizia nr. 743 din 2 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 579 din 16 august 2011; Hotărârea din 9 noiembrie 2006, pronunţată în Cauza Leempoel & S.A. ED. Ciné Revue împotriva Belgiei, paragraful 59). Astfel, cerinţa de claritate a legii vizează caracterul neechivoc al obiectului reglementării, cea de precizie se referă la exactitatea soluţiei legislative alese şi a limbajului folosit, în timp ce previzibilitatea legii priveşte scopul şi consecinţele pe care le antrenează, respectiv se referă la faptul că actul normativ trebuie să fie suficient de precis şi clar pentru a putea fi aplicat, iar accesibilitatea, din punct de vedere formal, are în vedere aducerea la cunoştinţa publică a actelor normative de rang infraconstituţional şi intrarea în vigoare a acestora, care se realizează prin publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I (Decizia nr. 363 din 7 mai 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 495 din 6 iulie 2015, paragrafele 16-20 şi 26).
    28. Referitor la argumentele aduse de autoarea excepţiei cu privire la interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor criticate de către instanţele judecătoreşti, Curtea reiterează faptul că, în conformitate cu prevederile art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, aplicarea şi interpretarea legii nu intră sub incidenţa controlului de constituţionalitate, acestea fiind de resortul exclusiv al instanţei de judecată (a se vedea Decizia nr. 504 din 7 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 941 din 22 decembrie 2014, paragraful 14).
    29. Astfel, din expunerea cadrului normativ ce guvernează domeniul taxelor speciale, precum şi aplicând considerentele de principiu la normele deduse controlului de constituţionalitate, Curtea observă că dispoziţiile criticate sunt suficient de clare, precise şi previzibile pentru ca destinatarii normelor să îşi adapteze conduita în funcţie de cerinţele legii, prevederile art. 1 alin. (5) din Constituţie, în componentele anterior menţionate, nefiind afectate.
    30. În ceea ce priveşte încălcarea prin dispoziţiile criticate a art. 31 din Constituţie privind dreptul la informaţie, instanţa constituţională observă că autoarea excepţiei indică doar prevederile constituţionale pretins încălcate, fără să precizeze în ce constă neconstituţionalitatea dispoziţiilor criticate. Aşa fiind, Curtea constată că, în prezenta cauză, indicarea art. 31 din Constituţie nu este suficientă pentru determinarea, în mod rezonabil, a criticilor vizate de autoare raportat la acest articol.
    31. În final, Curtea constată că dispoziţiile art. 30 nu au incidenţă în prezenta cauză, întrucât plata taxelor şi a impozitelor nu vizează niciuna dintre componentele libertăţii de exprimare.
    32. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Societatea Omnes Asistent în Brokeraj - S.R.L., cu sediul în comuna Breţcu, judeţul Covasna, în Dosarul nr. 948/119/2020 al Curţii de Apel Braşov - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 26 alin. (1) lit. c) din Legea serviciului de salubrizare a localităţilor nr. 101/2006, în redactarea anterioară intrării în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 133/2022 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 92/2021 privind regimul deşeurilor, precum şi a Legii serviciului de salubrizare a localităţilor nr. 101/2006, sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Curţii de Apel Braşov - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 23 octombrie 2025.

                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU
                    Magistrat-asistent,
                    Cosmin Boncu

    -----

Newsletter GRATUIT

Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, DECIZIA nr. 511 din 23 octombrie 2025

Comentarii

Fii primul care comenteaza.

MonitorulJuridic.ro este un proiect:

Atentie, Juristi!

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "
5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale"