Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:  DECIZIA nr. 508 din 23 octombrie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 75 alin. (1) teza finală din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

 DECIZIA nr. 508 din 23 octombrie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 75 alin. (1) teza finală din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 411 din 14 mai 2026
Comenteaza legea

┌───────────────────┬──────────────────┐
│Elena-Simina       │- preşedinte      │
│Tănăsescu          │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Asztalos           │- judecător       │
│Csaba-Ferenc       │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihai Busuioc      │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină   │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga  │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dacian-Cosmin      │- judecător       │
│Dragoş             │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan    │- judecător       │
│Licu               │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana      │- judecător       │
│Scântei            │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cosmin Boncu       │-                 │
│                   │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘


    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan Laurenţiu Sorescu.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 75 alin. (1) teza finală din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, excepţie ridicată de Lenuţa Nicoleta Burciu în Dosarul nr. 1.486/314/2016 al Curţii de Apel Suceava - Secţia a II-a civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 505D/2021.
    2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de înştiinţare este legal îndeplinită.
    3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiată. În acest sens, invocă cele reţinute de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 882 din 16 decembrie 2021 şi Decizia nr. 484 din 25 iunie 2020.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
    4. Prin Încheierea din 21 ianuarie 2021, pronunţată în Dosarul nr. 1.486/314/2016, Curtea de Apel Suceava - Secţia a II-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 75 alin. (1) teza finală din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Lenuţa Nicoleta Burciu într-o cauză având ca obiect soluţionarea recursului formulat de autoarea excepţiei împotriva hotărârii de respingere a apelului introdus împotriva soluţiei instanţei de fond prin care a fost constatată ca fiind încetată acţiunea în pretenţii a autoarei excepţiei ca urmare a deschiderii procedurii insolvenţei asigurătorului.
    5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia susţine că dispoziţiile legale criticate sunt neconstituţionale, întrucât încetarea acţiunii judiciare, a celei extrajudiciare sau a executării silite suspendate ca urmare a rămânerii definitive a hotărârii de deschidere a procedurii insolvenţei are drept consecinţă imposibilitatea constatării unei creanţe ca fiind certă, lichidă şi exigibilă şi, prin urmare, a valorificării acesteia. În acest context, autoarea arată că, deşi a promovat o acţiune pentru care a fost achitată taxa de timbru judiciar înainte de intrarea în faliment a societăţii de asigurări, este în imposibilitatea de a-şi înscrie creanţa în tabelul creanţelor şi de a mai beneficia de o justă despăgubire.
    6. Autoarea excepţiei învederează că încetarea acţiunii judiciare echivalează cu un refuz de a judeca şi de a pronunţa o hotărâre judecătorească prin care să se constate că are dreptul la despăgubiri, consecinţa fiind imposibilitatea valorificării acestui drept.
    7. Curtea de Apel Suceava - Secţia a II-a civilă opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Astfel, arată că dispoziţiile art. 75 alin. (1) teza finală din Legea nr. 85/2014 nu încalcă prevederile constituţionale invocate, întrucât aceste dispoziţii consacră reguli speciale de procedură, respectiv crearea unui cadru unitar, colectiv, concursual şi egalitar în care creditorii unui debitor comun să îşi poată valorifica drepturile asupra acestuia.
    8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    10. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    11. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 75 alin. (1) teza finală din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 466 din 25 iunie 2014. Dispoziţiile legale criticate au următorul cuprins: „(1) (...) La data rămânerii definitive a hotărârii de deschidere a procedurii, atât acţiunea judiciară sau extrajudiciară, cât şi executările silite suspendate încetează.“
    12. Normele de referinţă invocate în motivarea excepţiei sunt dispoziţiile constituţionale ale art. 21 - Accesul liber la justiţie şi ale art. 124 - Înfăptuirea justiţiei, astfel cum acestea se interpretează, în temeiul art. 20 alin. (1) din Constituţie, şi prin prisma exigenţelor art. 6 - Dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
    13. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile art. 75 alin. (1) teza finală din Legea nr. 85/2014 au mai format obiect al controlului de constituţionalitate, exercitat prin prisma unor critici de neconstituţionalitate similare celor formulate în prezenta cauză, prin Decizia nr. 690 din 8 noiembrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 210 din 18 martie 2019, şi Decizia nr. 484 din 25 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1214 din 12 noiembrie 2020, prin care a respins, ca neîntemeiate, excepţiile de neconstituţionalitate invocate.
    14. Referitor la critica privind imposibilitatea valorificării dreptului de acces la justiţie din cauza refuzului instanţei de a judeca şi de a pronunţa o hotărâre, prin Decizia nr. 484 din 25 iunie 2020, precitată, paragraful 13, Curtea a observat că înfăptuirea justiţiei, în numele legii, are semnificaţia că actul de justiţie izvorăşte din normele legale, iar forţa lui executorie derivă tot din lege (a se vedea şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 972 din 21 noiembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 800 din 28 noiembrie 2012). Or, textele de lege criticate sunt norme de procedură stabilite prin Legea nr. 85/2014 şi constituie o aplicare a dispoziţiilor constituţionale ale art. 126, în virtutea cărora competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege, coroborate cu cele ale art. 61 alin. (1), potrivit cărora Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a ţării. Prin urmare, legiuitorul se bucură de atributul exclusiv de a stabili normele de procedură, iar prevederile art. 75 alin. (1) teza finală din Legea nr. 85/2014 sunt astfel de norme. Acestea constituie o aplicare a prevederilor constituţionale anterior menţionate, având în vedere specificul procedurii insolvenţei, care este o procedură specială, ce a impus adoptarea unor reguli speciale de procedură, respectiv crearea unui cadru unitar, colectiv, concursual şi egalitar în care creditorii unui debitor comun să îşi poată valorifica drepturile împotriva debitorului aflat în stare de insolvenţă (a se vedea Decizia Curţii Constituţionale nr. 182 din 16 noiembrie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 3 din 7 ianuarie 2000, sau Decizia Curţii Constituţionale nr. 169 din 19 martie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 205 din 10 aprilie 2013), cadru legislativ în care se înscriu şi dispoziţiile criticate.
    15. În acelaşi sens, în ceea ce priveşte încălcarea prevederilor art. 21 din Constituţie, Curtea a constatat prin Decizia nr. 690 din 8 noiembrie 2018, precitată, paragraful 23, că, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, legiuitorul are competenţa exclusivă de a stabili procedura de judecată, iar situaţia specifică avută în vedere la reglementarea procedurii insolvenţei a justificat instituirea unor norme de procedură speciale, fapt ce nu echivalează cu lipsa asigurării unei garanţii efective a drepturilor creditorilor.
    16. Prin aceeaşi decizie mai sus menţionată, la paragraful 15, Curtea a constatat că sediul materiei cu privire la falimentul societăţilor de asigurare/reasigurare îl constituie Legea nr. 85/2014, respectiv titlul II - Procedura insolvenţei, capitolul IV - Dispoziţii privind falimentul societăţilor de asigurare/reasigurare (art. 242-272). Astfel, procedura falimentului, reglementată prin acest capitol, se aplică societăţilor de asigurare/reasigurare prevăzute de Legea nr. 32/2000 privind activitatea şi supravegherea intermediarilor în asigurări şi reasigurări, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 148 din 10 aprilie 2000, cu modificările şi completările ulterioare, inclusiv sucursalelor acestora cu sediul în străinătate, precum şi sucursalelor şi filialelor societăţilor de asigurare din state terţe, care au sediul în România, cu excepţiile prevăzute la art. 243 din Legea nr. 85/2014. De asemenea, se prevede că dispoziţiile capitolului I din legea anterior menţionată, cu excepţia celor cuprinse în secţiunea a 6a, se vor aplica în mod corespunzător procedurii falimentului societăţilor de asigurare/reasigurare, cu derogările prevăzute la art. 242 din Legea nr. 85/2014.
    17. Totodată, în paragrafele 25-28 din decizia mai sus menţionată, Curtea a observat că, potrivit art. 3 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 503/2004 privind redresarea financiară, falimentul, dizolvarea şi lichidarea voluntară în activitatea de asigurări, creanţele de asigurări sunt creanţele creditorilor de asigurări, care rezultă dintr-un contract de asigurare, inclusiv sumele rezervate pentru aceşti creditori atunci când unele elemente ale datoriei nu sunt cunoscute încă. Astfel, sunt considerate creanţe de asigurări creanţele Fondului de garantare, precum şi primele datorate de către societatea de asigurare/reasigurare debitoare, rezultate din încetarea ori, după caz, din anularea contractelor de asigurare sau operaţiunilor efectuate, conform legii aplicabile acestora, înainte de intrarea în procedura falimentului.
    18. În acest context, cu privire la procedura de urmat în condiţiile Legii nr. 213/2015 privind Fondul de garantare a asiguraţilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 550 din 24 iulie 2015, Curtea a menţionat şi prevederile art. 13 din acest act normativ, care statuează că de la data rămânerii definitive a hotărârii de deschidere a procedurii falimentului pronunţate împotriva unui asigurător, conform prevederilor art. 266 din Legea nr. 85/2014, Fondul de garantare a asiguraţilor (denumit în continuare Fond) este în drept să efectueze plăţi din disponibilităţile sale, în vederea achitării sumelor cuvenite creditorilor de asigurări, cu respectarea dispoziţiilor legale. În vederea efectuării plăţii sumelor cuvenite creditorilor de asigurări, Fondul procedează la verificarea dosarelor de daună şi a creanţelor de asigurări înregistrate în evidenţele sale, ţinând seama de normele aplicabile în materie şi de condiţiile de asigurare generale şi specifice prevăzute în contractele de asigurare încheiate cu asigurătorul faţă de care s-a stabilit starea de insolvenţă. Aprobarea sau, după caz, respingerea sumelor pretinse de petenţi este de competenţa comisiei speciale, constituite conform art. 23 alin. (2) din Legea nr. 503/2004, republicată, cu modificările ulterioare. În caz de respingere a sumelor pretinse, se va emite o decizie de respingere. Împotriva deciziei se poate formula contestaţie, în condiţiile prevăzute la art. 19 din Legea nr. 503/2004. Dreptul la acţiuni contra Fondului pentru plata indemnizaţiilor/despăgubirilor se prescrie în termen de 5 ani calculaţi de la data naşterii dreptului, dar nu înainte de rămânerea definitivă a hotărârii de deschidere a procedurii de faliment.
    19. Cu privire la Legea nr. 213/2015, Curtea a observat că, potrivit art. 14 din această lege, în vederea încasării indemnizaţiilor/despăgubirilor, orice persoană care pretinde un drept de creanţă de asigurări împotriva asigurătorului în faliment poate formula o cerere motivată în acest sens, adresată Fondului în termen de 90 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii de deschidere a procedurii falimentului sau de la data naşterii dreptului de creanţă, atunci când acesta s-a născut ulterior. Pe măsura înregistrării şi analizării cererilor de plată ale creditorilor de asigurări, împreună cu documentele anexate, se întocmeşte lista creditorilor de asigurări ale căror creanţe certe, lichide şi exigibile urmează să fie plătite din disponibilităţile Fondului [art. 15 alin. (1) din Legea nr. 213/2015].
    20. Prin urmare, Curtea a considerat că există mecanisme de recuperare a prejudiciului creat, în condiţiile în care o societate de asigurare-reasigurare intră în faliment, astfel că nu se poate reţine pretinsa încălcare a prevederilor constituţionale şi convenţionale care consacră accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil.
    21. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, soluţia şi considerentele care au fundamentat-o îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.
    22. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Lenuţa Nicoleta Burciu în Dosarul nr. 1.486/314/2016 al Curţii de Apel Suceava - Secţia a II-a civilă şi constată că dispoziţiile art. 75 alin. (1) teza finală din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Curţii de Apel Suceava - Secţia a II-a civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 23 octombrie 2025.


                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU
                    Magistrat-asistent,
                    Cosmin Boncu


    -----

Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial,  DECIZIA nr. 508 din 23 octombrie 2025

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "
5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016
x
DESCARCATI GRATUIT
Raportul Special
" 5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale"
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016