Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIA nr. 5 din 14 iulie 1992 cu privire la constitutionalitatea Legii privind abilitarea Guvernului de a emite ordonante si autorizarea contractarii si garantarii unor credite externe
Prin sesizãrile înregistrate la Curtea Constituţionalã sub nr. 13 şi 14 din 10.07.1992, Dosar 6 A şi 7 A 1992, 53 de deputaţi, respectiv 56 de deputaţi, în conformitate cu dispoziţiile art. 144 din Constituţia României, ale art. 13 alin. (1) A) a) şi ale <>art. 17 şi urmãtoarelor din Legea nr. 47/1992 , solicita examinarea şi constatarea neconstitutionalitatii dispoziţiilor cuprinse în art. 1 lit. a) şi e) din Legea privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe şi autorizarea contractãrii şi garantarii unor credite externe. Totodatã, se solicita Curţii Constituţionale "sa se pronunţe şi asupra altor aspecte de necostitutionalitate cuprinse în formularile din aceasta lege" (punctul c din sesizarea grupului de 53 de deputaţi). Curtea, în baza <>art. 3 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 , constata, mai întîi, ca este competenta, potrivit art. 144 lit. a) din Constituţie, sa soluţioneze ambele sesizãri, iar acestea s-au fãcut cu respectarea dispoziţiilor legale. În ambele sesizãri se apreciazã ca dispoziţia înscrisã la lit. a) din art. 1 al Legii de abilitare, în legatura cu stabilirea sau modificarea de impozite şi taxe, este neconstitutionala deoarece art. 138 din Constituţie precizeazã ca impozitele şi taxele se stabilesc numai prin lege. Particula numai, se apreciazã în sesizãri, exclude o reglementare, "printr-un alt act normativ, în afarã de cel cu rang de lege, şi care - evident - îl poate elabora doar Parlamentul". Aceasta formulare, se susţine, nu ar permite alternativele pe care le-ar fi prezentat o formulare în genul <>art. 3 din Legea nr. 10/1991 privind finanţele publice : "Parlamentul, ca organ de decizie în domeniul finanţelor publice, stabileşte şi aproba prin lege impozitele, taxele şi alte venituri ale statului..." Cît priveşte dispoziţia înscrisã la lit. e) din art. 1 privitoare la "mãsuri de asigurare a condiţiilor tehnico-materiale şi organizatorice pentru funcţionarea Fondurilor Proprietãţii Private" se apreciazã ca este neconstitutionala deoarece ar fi o problema pentru care Constituţia cere lege organicã - regimul juridic general al proprietãţii şi al moştenirii (art. 72 lit. k). De asemenea, se retine ca abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe în aceasta materie ar duce fie la încãlcarea Legii nr. 58/1991 privind privatizarea societãţilor comerciale, fie la încãlcarea <>Legii nr. 31/1990 privind societãţile comerciale, ambele legi fiind considerate organice. În acest sens, se citeaza art. 4 alin. (1) şi art. 14 alin. (1) din Legea nr. 58/1991. Pe de alta parte, argumentarea din sesizarea grupului de 56 de deputaţi este axata şi pe ideea unor contradictii între dispoziţiile Legii nr. 58/1991 şi ale <>Legii nr. 31/1990 . Se susţine ca orice ordonanta pe care ar emite-o Guvernul pentru organizarea şi funcţionarea Fondurilor Proprietãţii Private înainte de modificarea de cãtre Parlament a celor doua legi, inlaturindu-se conflictul legislativ dintre ele, este neconstitutionala deoarece legile respective au caracter organic; ordonanta ar avea rolul unui act normativ de modificare a unei legi organice. Punctul c din sesizarea grupului de 53 de deputaţi nu este motivat, solicitindu-se Curţii Constituţionale sa analizeze dacã Legea de abilitare nu conţine şi alte texte neconforme Constituţiei, decît cele expres indicate. Potrivit <>art. 19 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , Curtea a solicitat celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului punctul lor de vedere. Atît Camerele, cît şi Guvernul au argumentat ca dispoziţiile expres nominalizate în sesizãri nu contravin Constituţiei. Referitor la punctul c din sesizarea celor 53 de deputaţi, Guvernul, în rãspunsul sau, remarca ca acesta nu respecta <>art. 12 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale; Curtea Constituţionalã judeca numai aspecte concrete, "iar aceasta nu o poate face din oficiu", motiv pentru care, se precizeazã ca "solicitarea respectiva este lipsitã de obiect". Avînd în vedere ca între cele doua sesizãri exista o identitate constind în critica de constitutionalitate a art. 1 lit. a) şi e) din Legea de abilitare, s-a procedat la conexarea lor, pronuntindu-se decizia de fata.
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ vazind dispoziţiile legale invocate, sesizãrile celor doua grupuri de deputaţi şi ţinînd seama de dispoziţiile <>art. 20 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , retine urmãtoarele: Nu poate fi primitã interpretarea din sesizãri dupã care materia impozitelor şi taxelor face obiectul legii organice. Interpretarea literala, dar şi sistematica, a dispoziţiilor Constituţiei ne conduce la concluzia dupã care Guvernul poate fi abilitat sa emita ordonanţe numai în domeniile rezervate legii ordinare. Aceste domenii nu sînt prevãzute în mod expres, ele rezulta dintr-o operaţiune logica de eliminare a domeniilor rezervate legii fundamentale şi, respectiv, legii organice; legile constituţionale sînt cele de revizuire a Constituţiei (art. 72 alin. (2) din Constituţie), iar legile organice sînt limitativ stabilite în art. 72 alin. (3), cît şi în alte texte din Constituţie. Cît priveşte materia impozitelor şi taxelor nu se poate retine o atare situaţie, ea este de domeniul legii ordinare, putind face obiectul unei legi de abilitare a Guvernului pentru a emite ordonanţe. Nici în art. 53 şi nici în Titlul IV "Economia şi finanţele publice" (art. 134-139) din Constituţie nu intilnim referiri exprese la necesitatea unei legi organice în materia impozitelor şi taxelor. Faptul ca în Tezele proiectului de Constituţie stabilirea de impozite, taxe şi alte venituri ale bugetului de stat era inclusã în enumerarea legilor organice, fiind eliminata din aceasta sfera în faza de proiect, reprezintã o dovada graitoare a intentiei finale a legiuitorului constituant. Aceasta împrejurare nu poate fi reţinutã ca un argument pentru sesizare, cum se pretinde în sesizarea grupului de 56 de deputaţi, dimpotriva, un contrrgument. Dacã legiuitorul constituant ar fi dorit ca impozite şi taxe sa se stabileascã numai prin legi organice, este de la sine înţeles ca soluţia din Tezele proiectului de Constituţie s-ar fi regasit în textul final al acesteia. Formularea din alin. (1) al art. 138 al Constituţiei: "Impozitele, taxele şi orice alte venituri ale bugetului de stat şi ale bugetului asigurãrilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege" (subl. ns) trebuie interpretatã în corelare cu formularea din alin. (2) al aceluiaşi articol: "Impozitele şi taxele locale se stabilesc de consiliile locale sau judeţene, în limitele şi în condiţiile legii " (subl. ns.). Bugetul public naţional cuprinde, potrivit art. 137 din Constituţie, trei categorii de bugete: 1) bugetul de stat; 2) bugetul asigurãrilor sociale de stat şi 3) bugetele locale (ale comunelor, oraşelor sau judeţelor). Din bugetul de stat, ca şi din bugetul asigurãrilor sociale de stat se finanţeazã cheltuieli de ordin naţional, ceea ce reclama o anumitã grija, un anumit nivel de reglementare a surselor sale de venituri, în primul rind, a impozitelor şi taxelor. Pentru a se inlatura posibilitatea proliferarii actelor normative de ordin administrativ în aceasta materie, Constituţia a consacrat regula dupã care impozitele şi taxele pentru bugetul de stat (bugetul asigurãrilor sociale de stat) se stabilesc numai prin act ce are forta juridicã a legii, pe cînd impozitele şi taxele la bugetele locale se stabilesc prin acte administrative, emise de consiliile locale sau judeţene, în limitele şi în condiţiile legii. Cuvintul numai doreşte sa bareze posibilitatea stabilirii de impozite şi taxe pentru bugetul de stat, prin acte inferioare, cu forta juridicã, legii, cum sînt hotãrîrile Guvernului, care se emit "pentru organizarea executãrii legilor" (art. 107 alin. (2) din Constituţie) nu şi prin ordonanţe ale Guvernului, care se emit în domenii rezervate legii ordinare. A spune ca expresia numai exclude posibilitatea adoptãrii de ordonanţe fiind un domeniu rezervat legii organice, echivaleaza cu a adauga la Constituţie. Dupã cum se retine şi în rãspunsul Guvernului "cînd legiuitorul a dorit sa prevadã, în textul Constituţiei, alte domenii decît cele prevãzute de art. 72 alin. (3), a fãcut-o, menţionînd în mod expres caracterul organic al legii respective". Nu poate fi primitã nici interpretarea din cele doua sesizãri cu privire la art. 1 lit. e) din Legea privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe şi autorizarea contractãrii şi garantarii unor credite externe, în sensul ca stabilirea prin ordonanţe a unor mãsuri de asigurare a condiţiilor tehnico-materiale şi organizatorice pentru Fondurile Proprietãţii Private este neconstitutionala datoritã faptului ca prin ordonanţele emise s-ar ajunge la modificarea Legii nr. 58/1991 şi a Legii nr.31/1990, care, se susţine ca sînt legi organice. Legile în discuţie, cum se remarca în rãspunsul primit de la Camera Deputaţilor, fiind adoptate înainte de intrarea în vigoare a Constituţiei, nu intra în categoria legilor organice, clasificarea legilor în fundamentale, organice şi ordinare nefiind cunoscutã anterior datei de 8 decembrie 1991. Dincolo de acest aspect, într-o interpretare sistematica a prevederilor Constituţiei, rezulta ca aceste legi nu au caracter organic, deoarece obiectul lor de reglementare nu face parte din cele limitativ stabilite pentru Constituţie, ca fiind de domeniul legii organice. De asemenea, nu poate fi reţinutã nici interpretarea dupã care aceasta materie intra sub incidenta art. 72 lit. k) din Constituţie (sesizarea celor 53 de deputaţi), nefiind vorba de "regimul juridic general al proprietãţii", ci de reguli ce contureaza regimul juridic al condiţiilor "tehnico-materiale şi organizatorice" pentru funcţionarea Fondurilor Proprietãţii Private. Regimul juridic general al proprietãţii, publica sau privatã, vizeazã, ca esenta, cele trei elemente ale dreptului de proprietate: posesia, folosinta, dispoziţia, fiind preponderent un regim de drept privat. Regimul proprietãţii şi al dreptului de proprietate, şi încã la nivel general, reprezintã o realitate juridicã, evocind o anumitã esenta, ce reclama lege organicã, pe cînd regulile cu privire la asigurarea condiţiilor tehnico-materiale şi organizatorice pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate reprezintã o alta realitate juridicã, de o importanta mai mica, putind fi stabilitã prin legi ordinare sau, dupã caz, prin ordonanţe. Domeniile rezervate legilor organice, fiind expres şi limitativ prevãzute în Constituţie, iar printre ele neregasindu-se "organizarea Fondurilor Proprietãţii Private", urmeazã sa admitem ca reglementarea "organizãrii" acestora este de domeniul legii ordinare. Referitor la punctul c din sesizarea grupului de 53 de deputaţi, ţinînd seama ca aceasta sesizare nu este motivatã, incalcindu-se astfel <>art. 12 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 , Curtea nu a gãsit un motiv de neconstituţionalitate, însã observa ca, în temeiul art. 114 alin.(1) din Constituţie, Guvernul este obligat ca, în exercitarea prerogativelor conferite prin Legea de abilitare, sa respecte cu stricteţe domeniile rezervate legii organice, orice prevedere dintr-o ordonanta care ar incalca aceasta limita fiind neconstitutionala. Chiar dacã o asemenea circumstantiere nu rezulta în mod expres din Legea de abilitare, ea este implicita şi indiscutabila fata de prevederile constituţionale. Pentru motivele arãtate, Curtea, în unanimitate,
în numele legii DECIDE:
1. Dispoziţiile cuprinse în Legea privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe şi autorizarea contractãrii şi garantarii unor credite externe sînt constituţionale. 2. Prezenta decizie se comunica Preşedintelui României şi Camerei Deputaţilor şi se publica în Monitorul Oficial al României, Partea I. Deliberarea a avut loc în data de 14 iulie 1992 şi la ea au participat: Vasile Gionea, preşedinte, Viorel Mihai Ciobanu, Mihai Constantinescu, Ion Filipescu, Antonie Iorgovan, Ioan Muraru, Florin Vasilescu şi Victor Dan Zlatescu, judecãtori.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. dr. VASILE GIONEA
------------------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
